Abonati la monopol!

Din aceasta luna, consumam sau nu gaz, suntem obligati sa platim catre Distrigaz Nord intre 4.500 si 675.000 de lei! Pretextul aplicarii acestei masuri ce va zdrobi bugetul familiilor nevoiase sau a micilor agenti economici e unul deja uzat: alinierea la standardele impuse de UE. Numai ca guvernantii omit ca UE inseamna si protectie sociala, nu doar preturi occidentale. De la inceputul acestei luni, Distrigaz Nord ne va “arde” la buzunare de cateva milioane de euro lunar, aproape degeaba. Altfel spus, din acesta luna, fie consumam gaz sau inchidem robinetul, tot trebuie sa platim intre 160.000 de lei si circa 23 de milioane lunar, in functie de categoria de consumatori in care vom fi incadrati pe baza consumului din anul precedent. Noul sistem de tarifare, aplicat din 1 aprilie 2005, face parte din categoria masurilor menite sa ne aduca mai aproape de standardele UE, atat in privinta achizitiei si furnizarii de gaze, cat si a pretului. Cei care vor resimti din plin efectul noului sistem de tarifare sunt in primul rand consumatorii casnici, deoarece ANRGN a decis eliminarea subventionarii acestora de catre marii consumatori si categoriile de agenti economici care desi in timpul verii consuma doar cativa metri cubi de gaz vor fi nevoiti sa achite o factura “astronomica” din cauza abonamentului si mediei anuale de consum. “N-avem ce face!” Totusi, cei mai secatuiti la buzunare vor fi consumatorii din mediul rural, nevoiti sa achite 4.500 lei/zi, adica vreo 160.000 de lei pe luna. O suma destul de mare, daca ne gandim ca, in medie, o pensie de CAP, una dintre principalele surse de venit in mediul rural, se cifreaza la 5-600.000 de lei. Iar acest abonament trebuie platit chiar daca taranul a decis sa puna “cepul” pe gaz, adica sa nu consume nici un metru cub in lunile de vara! A doua categorie, in care intra agentii economici mici, de genul magazinelor (ce inregistreaza un consum intre 2.400 si 12.400 mc pe an), trebuie sa scoata din buzunar 12.000 lei/zi. La un consum anual incadrat intre 12.400 mc si 124.000 mc, abonamentul zilnic este de 80.000 de lei. Iar din aceasta categorie fac parte si firmele mici care au ca obiect de activitate panificatie, sticlarie etc. Insa un abonament la gaz de ordinul milioanelor se va resimti si in costurile de productie. Bela Palman, administrator al brutariei Panalma, sustine ca nu exista alternative: “daca nu au concurenta, nu avem cum sa cumparam de la altcineva. Doar nu putem ramane fara gaz. Pe noi ne influenteaza, dar nu avem ce face. Noi daca scumpim painea cu 100 de lei sau 200 de lei, sare lumea ca iar am scumpit painea. Daca se scumpesc bauturile, tigarile, gazul si curentul n-avem ce face...” La un consum anual intre 124.000 mc si 1.240.000 mc, abonamentul zilnic se cifreaza la 675.000 de lei, plus TVA. Sigur ca la aceste sume se adauga si plata gazului consumat, al carui pret de livrare a fost stabilit la 4.808.290 lei/1.000 mc, adica cu cateva procente bune mai mult decat pana acum. Desi recunoaste ca impactul social nu va fi tocmai pozitiv, Ioan Oroianu, directoul Distrigaz Nord - Sucursala Maramures, sustine ca situatia nu e chiar atat de sumbra: “90% dintre abonatii casnici se incadreaza intr-un consum anual mai mic de 2.400 mc, iar pretul abonamentului ar fi 160.000 lei pe luna. Eu am calculat la pretul vechi, 2.400 de mc si am calculat 2.400 mc cu pretul nou si abonamentul pe un an si diferenta mi-a dat 5,7% rotunjit, nu 19% cum a spus presa.” Avantaje? Daca tragem linie si adunam, cuantumul sumelor virate anual catre Distrigaz Nord e de ordinul zecilor de milioane de euro. Teoretic, acest puhoi de fonduri ar trebui sa acopere costurile de productie, dezvoltare si reabilitare a productiei interne de gaze si sa imbunatateasca semnificativ serviciile catre consumatori. Dar, cel putin la nivelul omului de rand, masura este perceputa deocamdata doar ca una nepopulara sau chiar abuziva. Reprezentantii ANRGN si cei ai Ministerului Economiei si Comertului sustin ca introducerea acestor abonamente va “amortiza” costurile mari din lunile de iarna. Numai ca in conditiile in care pretul gazului e bine stabilit si urmeaza sa fie ajustat trimestrial avantajele aceastei afirmatii sunt minunate, dar nefondate. Oricat de bine argumentata ar fi introducerea noului sistem de tarifare, ramane nedumerirea legata de alti furnizori de gaze ca Romgaz sau Transgaz care nu beneficiaza de aceste abonamente aducatoare de venituri sigure si substantiale. Sau serviciile lor nu trebuie sa se alineze la standardele UE? Traiasca monopolul „protectiei sociale”! Evidentierea cheltuielilor? ”Sunt doua justificari majore in stabilirea acestor tarife: amortizarea costurilor de intretinere si a cheltuielilor de capital, iar in al doilea rand se niveleaza discrepantele intre facturile pe care consumatorii trebuie sa le plateasca in diferite luni ale anului. Si pana acum aceste cheltuieli cu intretinerea retelelor de distributie etc. se regaseau in tarifele de gaz, doar ca nu erau evidentiate.” - Codrut Seres, ministrul Economiei si Comertului UE e de vina? Guvernantii folosesc ca pretext angajamentele asumate fata de organismele internationale (Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Comisia Europeana). Numai ca uita ca aceeasi Comisie Europeana cere si alinierea mediului de afaceri si a salariilor la normele UE. Mircea Man, deputat PD si ex-director Distrigaz Nord - Sucursala Maramures recunoaste ca: “nimeni nu a stat serios sa vada ce inseamna intrarea in UE. Din pacate, vor fi si masuri nepopulare, nu vreau sa intru acuma in amanunte legate de cresterea pretului la gaz, dar sigur ca aici e nevoie de o strategie, astfel incat pentru cetatenul de rand, protectia sociala sa fi obligatorie.” Insa tocmai la capitolul Protectie sociala, guvernantii au uitat ca trebuie sa ne aliniem la standardele UE. Ioana LUCACEL