A purtat pacatele altuia

O greseala in acte a pus stigmatul pe destinul unui om, o simpla cifra schimbata l-a facut sa aiba o pata de nesters pe imagine, oriunde ar fi mers. Gheorghe Pasca, baimareanul de azi, povesteste cum l-a urmarit o greseala pe tot parcursul vietii. Totusi, spune el, faptul ca a fost detinut politic l-a ajutat ulterior sa aiba o tinuta corecta. Fost cadru militar, Gheorghe Pasca a ajuns in puscarie pe motiv ca ar fi comis acte de instigare in cadrul Armatei. Cum a ajuns sa fie acuzat de comunisti, povesteste chiar el: „Am fost arestat in 13 ianuarie 1955. Eu am fost militar pe frontiera si am fost selectat sa merg la scoala de ofiteri. O fost perioada aia ’51, cand s-au transformat scolile de ofiteri in subofiteri. Eu am fost nemultumit, am zis ca nu vreau sa raman la scoala si cam de acolo mi s-au tras. Pe urma m-a lamurit ca din 200 de elevi la Oradea, vor scoate si trei ofiteri. Au scos numai trei plutonieri, m-au scos plutonier, m-au trimis pe frontiera ca loctiitor politic. Nu prea eram de acord, nu eram eu de acord cu politica si m-au trecut pe linie de comanda, comanda pluton pe frontiera cu Iugoslavia. Atunci mi-au murit patru oameni in subunitatea mea pe frontiera si m-o trecut de pe linie de comanda, pe linie administrativa, sa fiu secretarul batalionului. Vazand ca ma tot poarta dintr-o parte in alta, am facut cerere sa fiu trecut in rezerva”. Comunistii nu au stat linistiti. Cand cererea de trecere in rezerva a ajuns „sus”, au fost trimisi informatori pe urmele lui Gheorghe Pasca ca sa afle „adevaratul motiv” pentru care el dorea sa paraseasca cariera militara. „Au pus informatori pe urma mea. Eu mi-am motivat situatia cu faptul ca eram zidar constructor si doream sa lucrez in domeniu. Au trimis informatorii sa le spun ce am zis eu. Eu am spus ca sunt zidar-constructor, tara trebuie sa fie construita si cred ca as face mai multe lucruri bune pe partea asta. Am facut greseala sa le dau o ciorna si ei au avut document cum ca as fi facut instigare in randul fortelor armate”, povesteste Gheorghe Pasca. O cifra - pragul dintre stigmat si viata normala 5 ani de puscarie a fost sentinta data pentru „vina” gasita de Securitate. Dar asta n-a fost tot, la dosarul lui au mai fost trecute condamnarile unui legionar care purta acelasi nume. Din neglijenta cuiva, o cifra schimbata la anul nasterii, singura care facea diferenta in acte intre fostul cadru militar si un legionar, si lui Gheorghe Pasca i s-au pus la dosar actiuni pe care regimul comunist le vedea ca pe niste crime de neiertat. „Prima data m-au condamnat cu cinci ani pentru instigare publica in cadrul fortelor armate. Am facut recurs. Oricum a fost o coincidenta, cand s-au facut regiunile, in regiunea Maramures au aparut doua comune Grosi, asta de aici, Grosii Baii Mari si Grosii Tiblesului, care era in judetul Salaj. Acolo era un Pasca Gheorghe al lui Ludovica si al lui Ioan, nascut in 1917, eu in 1927, in 19 august… toate datele coincideau, in afara de an. In loc de 1, au facut 2 la el si la mine o lasat 1 la anul nasterii. Si am zis: da’ cum pot sa fiu eu legionar la 13 ani ? Ala era legionar si condamnat. Pedepsele alea, am aflat ca au fost trecute la mine abia cand directorul de la trustul regional de constructii unde lucram o zis: rezolva treaba, ca am ajuns intr-un post pe trust si eram condamnat politic. Nu erau compatibile asa. I-am zis ca nu am ce rezolva. A zis sa caut sa imi dea reabilitarea si atunci am facut sa fiu reabilitat pentru ca dupa condamnare, dupa efectuarea pedepsei, am avut o comportare buna, s-o gasit ca la dosarul meu sunt 4 pedepse : Pasca Gheorghe care o furat nu stiu ce de la o stana, o fost legionar, o batut pe cineva”, povesteste fostul detinut politic. Memoriu la Ceausescu Actele care ar fi putut dovedi ca nu e vinovat s-au pierdut. „Primavara de la Praga” si reactia lui Ceausescu i-au dat curaj sa ceara o achitare. A trimis un memoriu si a fost achitat de vina. Dar ramanea oricum la dosar o pata pe care a incercat sa o stearga plecand peste hotare. „Domnule, mi-o dat directorul masina, m-am dus la Targu Lapus si Judecatoria de la Targu Lapus s-o mutat la Cluj, nu am mai gasit actele si am ramas cu alea. Ca sa fiu reabilitat si ca sa fiu om integru pe postul pe care eram, Ceausescu, prin ’67, cand faceam magazinele alea mari si podul de cale ferata, am facut o cerere. Lucram cu detinuti si la 7 cand o venit detinutii pe santier, ma cheama si imi sopteste un capitan-doctor, nu mai stiu cum il chema, era la Securitate, c-o fost si el detinut politic, punea cozi in lopeti si tarnacoape, zice Hai pe la mine ! Si imi spune, ca o intrat Pactul de la Varsovia in Cehoslovacia, ii bai acolo cu Dubcek, cu nu stiu ce povesti. Si vine directorul si ii spun, nu se poate, domnule, detinutii stiau, ca si noi in puscarie ne comunicam informatii prin diverse metode. Si vazand ca n-o intrat Ceausescu in Cehoslovacia cu Pactul de la Varsovia, eu am facut un memoriu la Ceausescu. In timp de o luna mi-o venit raspuns de la Comitetul Central, cu semnatura lui, o fi pus stampila cineva, nu cred ca o semnat el, nici nu cred ca o citit el memoriul meu. Dupa o saptamana mi-o venit de la Procuratura Generala ca memoriul meu primit de la CC l-o inaintat la Tribunalul Suprem pentru anulare. Deci, in timp de doua saptamani o venit ca sunt achitat, ca nu am fost vinovat. Am patimit pana la 50 de ani”. Mereu a trebuit sa „rezolve problema” de la dosar. A ajuns sa plece peste hotare la munca la varsta de 50 de ani ca sa faca uitata vina altuia pusa pe spinarea sa. „Aceasta problema o pus-o la cartea de munca, la personal. Iar o zis directorul sa o rezolv cumva. Nu aveam cum. Intr-o buna zi, a venit o hartie de la ARCOM, sa trimita trustul regional, ca era trustul Maramures, 180 de muncitori in Libia, printre care era trecut cati zidari, cati dulgheri, cati maistri. M-am dus la director si i-am spus ca am rezolvat problema, ma duc si eu in Libia, ca peste hotare nu poate merge nici condamnat de drept comun, d-apoi condamnat politic. Asa am ajuns sa ma duc sa lucrez in Libia ca specialist constructor.” „Se putea trai cu comunistii” Securitatea putea fi pacalita, trebuia sa stii cum sa vorbesti cu comunistii si ii puteai convinge sa schimbe in bine unele lucruri. Declaratia de colaborarea cu Securitatea care i se punea in fata fiecarui detinut cand era pus in libertate, a semnat-o fara sa o onoreze vreodata. „Prima data m-au condamnat la unitatea militara din Timisoara. La Popa Sapca, acolo m-o condamnat, acolo m-o inchis, apoi, pe toti fostii militari ne-o strans intr-un loc la Ocnele Mari si de acolo m-am eliberat. Eu cand m-a eliberat mi-o spus sa semnez o declaratie. Am zis sa stea sa o citesc. A zis ca de ce, ca sa semnez. Am zis ca nu semnez, era scris acolo ca tot ce voi afla, voi informa securitatea. No, inapoi in puscarie, dupa o saptamana m-am razgandit si am semnat-o, dar cand o venit cineva sa ma intrebe de unu’, de altu’ ziceam ca e om bun, ca numai de bine am auzit de el. Daca asa o stat treaba, de la o vreme m-o lasat in pace. Se putea trai si cu comunistii, numai sa stii sa mergi cu frumosu’, sa nu mergi sa acuzi, trebuia sa zici frumos, sa zici ca tu crezi ca ar fi mai bine asa si asa si ii puteai convinge sa mai schimbe una alta.” Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro