A poruncit Isus sa-i iubim pe dusmani?

Mai presus de orice, Postul este o calatorie duhovniceasca, iar destinatia sa este Pastele, „Praznic al Praznicelor”. De aceea trebuie sa incepem prin a incerca sa intelegem legatura dintre Post si Paste, pentru ca aceasta descopera ceva esential, ceva fundamental, referitor la credinta si viata noastra crestina. Una dintre cuvantarile cel mai revolutionare si exigente rostite de Isus este cea numita: Cuvantarea de pe munte. (Mt 5-7).Aici, in fata multimii, Isus zice ceea ce nu a indraznit sa spuna nici un dictator din lume si, mai ales, nici un fondator de religie. Va spun din timp, asa ceva numai Dumnezeu poate sa spuna. Iata, cateva idei: - ajunge si privirea sa faci adulter... - a spune cuiva prostule, echivaleaza cu a-l ucide... - daca cineva ne face rau, nu trebuie sa ne opunem... - vine ceva mai grav: Ati auzit ca s-a spus sa-l urasti pe dusmanul tau. Eu insa va spun iubiti-i pe dusmanii vostri si rugati-va pentru cei care va persecuta. (Mt. 5.43-44). Daca pretindea altcineva toate acestea, nu ne preocupa. Dar ne-a zis Isus, chiar ne porunceste! Si totusi, putem intreba: este posibil sa poruncesti iubirea? Poate cineva sa porunceasca sa simtim afectiune fata de cineva, ceea ce este impotriva firii noastre? Cum sa iubim pe cineva care este dusmanul nostru? Isus pretinde asa ceva? E vorba despre niste intrebari binevenite, pentru ca, daca niciodata nu primim un raspuns corect, consecintele vor fi dezastruoase: - in tot timpul, preotul va auzi in confesional: asta nu se poate...; asa ceva nu pot sa fac... iert; dar nu pot uita... - vom auzi de la unii ca o astfel de religie nu-mi trebuie, pentru ca Dumnezeu pretinde de la noi ceea ce, chiar el abia a putut realiza... Cum am ajuns aici? Raspunsul vine din gura lui Isus, mergand spre Emaus: Nu cunoasteti scripturile! Auzim textul, taxam dupa capul nostru si ani de zile, o viata intreaga, ne chinuie ceva, de care putem scapa foarte usor, dar nu avem timp ca sa lamurim lucrurile... Patru cuvinte pentru iubire Chiar si preotii de pe amvon cer ceea ce niciodata nu a pretins Isus in felul in care credem noi. Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, dar este scrisa de oameni si are o slabiciune. Evangheliile au fost scrise in greceste, sau au fost traduse din greceste. Greaca nu stia toata lumea, de aceea Biblia a fost tradusa in limba mondiala de odinioara. A fost tradusa in latina de Sf. Ieronim, in secolul IV. Si greaca antica si latina au devenit limbi moarte, adica ale nici unui popor. Mai tarziu Biblia a fost tradusa in limba fiecarui popor. Astazi, Biblia se poate citi in 2426 limbi. Deci traducerea se confrunta cu 2426 de dificultati. In romaneste, de exemplu, folosim mereu unicul si aceeasi verb a iubi , oricare ar fi iubirea sau sentimentul la care vrem sa ne referim. In schimb, in limba greaca, pentru a iubi sunt cel putin patru cuvinte, cam in felul urmator: Erao, de la care deriva cuvantul eros si adjectivul erotic. Acest cuvant inseamna a iubi, dar in sens sensibil, senzual. Acest verb, in greaca, se foloseste pentru a descrie iubirea romantica si trupeasca. Isus nu a folosit acest cuvant, deci nu se refera la iubirea dusmanului. Stergo este un alt verb grec care inseamna a iubi. Acest cuvant se refera la iubirea familiara, la afectiunea parintilor fata de copii si invers. Nici acest cuvant nu l-a folosit Isus in legatura cu iubirea aproapelui. Il foloseste sfantul Paul in scrisoarea catre romani cand scrie: „Iubiti-va unii pe altii cu iubire fraterna” (Rom 12.10). Nici acest cuvant nu este folosit de Isus cu privire la iubirea dusmanului. Cuvantul stergo face aluzie la iubirea domestica a familiei. Fileo. Al treilea verb grec se foloseste pentru a iubi si exprima iubirea prieteniei. Verbul fileo este atat de legat de afectiunea de a iubi cu prietenie, incat de la el s-a format cuvantul filos, filantrop, cel care este prietenos, iubeste pe semenul sau ca prieten. Nici acest cuvant nu este folosit de Isus atunci cand cere iubirea dusmanului. Agapeo. Deci ramane al patrulea cuvant si ultimul verb, care este agapeo. Este folosit pentru iubirea de caritate, adica de a face bine in general cu cei necunoscuti. Acest cuvant se refera la iubirea capabila sa dea si sa se daruiasca, fara a astepta nimic in schimb. Aceasta iubire nu cauta persoana, nu conteaza modul in care ne trateaza, nu insulta, nu ne ofenseaza. A face agape la un grup de saraci la un azil inseamna ca acolo vor beneficia toti cei care stau acolo, chiar si cei care nu merita nici apa rece, pentru ca persoana nu-l intereseaza pe cel care da agape, o masa pentru un grup de saraci, nici nu exclude pe nimeni. Iubirea dusmanilor Isus, cand vorbeste despre iubirea dusmanilor in traducerea noastra, foloseste acest cuvant: agape. Adica zice sa faci bine si la cei care nu merita. Intre acesti oameni are loc si dusmanul tau. Dupa intelesul acestui cuvant, iubirea fata de dusmani nu obliga sa simtim aprecierea sau stima fata de cel care ne-a ofensat, nu obliga nici sa raspundem cu prietenie celui care ne-a adus necazuri sau ne-a furat. Trebuie lamurita si o ultima chestiune: multa lume se simte vinovata pentru ca iarta, dar nu uita. E vorba de o remuscare de constiinta inutila, pentru ca ce se intampla cu omul este inregistrat in capacitatea memoriei care lucreaza independent de vointa noastra. Pentru aceasta, iertarea nu presupune in mod necesar uitarea. Si inca ceva! Dusmania nu se rezolva cu alta dusmanie. Pentru bataie trebuiesc doi nebuni! Iubim pe dusmanul nostru nu atunci cand il pupam, cand il ducem in casa... ci atunci cand avem minte mai multa decat el si nu-i platim cu aceeasi moneda... Prin acest comportament il dezarmam si punem capat conflictului. De ce trebuie sa simtim iubire (in sensul cuvantului agape) fata de dusmanii nostri? Isus ne spune ca dintr-un singur motiv: asa procedeaza si Dumnezeu cu noi. Prin aceasta atitudine ne vom asemana mai mult cu Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este universala si nu separatista. Iubirea este unicul mod pentru a deveni asemenea lui Dumnezeu. Aceasta scurta clarificare ne dovedeste cat de necesara este cunoasterea catehismului si a Bibliei. Lipsa cunoasterii duce la greseli sau chiar la necredinta. Preot, Francise HEINRICH