A plecat catre Rai

A murit. Poate si pentru a intari axioma „incep sa ne plece oamenii adevarati”. Am pierdut un prieten, un om deosebit, un monument de verticalitate, un exemplu al tariei de caracter. Doctorul Aurel Coza, fost detinut politic, unul dintre membrii fondatori ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, a plecat in cer. In ultimele zile petrecute in aceasta lume de gheata, GAZETA a indeplinit o normalitate, oferindu-i marele premiu al primei Gale de Excelenta: “O Viata pentru Maramures”. L-am cunoscut in perioada in care scriam inversunati despre atrocitatile regimului comunist si a demnitatii celor condamnati pe motive politice, romani a caror singura vina a fost aceea ca s-au opus dictaturii comuniste. Doctorul Aurel Coza a fost cel care si-a adus un aport de exceptie la serialul „Teroarea rosie”. Ne-a explicat faptul ca nu suferinta fizica indurata in inchisorile acelor vremuri a fost cea mai grea, ci “re-educarea” - metoda barbara aleasa de aparatul opresiv al comunistilor pentru a-i distruge pe cei care au contrazis ineptiile dictaturii. Am publicat istoriile unor fosti detinuti politici, printre care si a doctorului Aurel Coza. In amintirea sa Nascut in 1926, in judetul Bihor, si-a inceput studiile la Oradea, iar spre sfarsitul anilor ‘40 era printre tinerii studenti medicinisti din Cluj Napoca. Inscris in Asociatia Culturala a Tineretului Roman din Transilvania de Nord, Aurel Coza a fost luat la ochi de comunisti si asociat „revolutionarilor”. Dupa arestarea mai multor colegi, tanarul Coza a luat drumul pribegiei, insa nu a trecut decat o jumatate de an pana a fost prins si arestat de securisti, in Satu Mare. A urmat o condamnare rapida si Aurel Coza a fost incarcerat la Penitenciarul Cluj, apoi in lagarul mortii de la Pitesti. Acolo a facut cunostinta cu regimul dur de “re-educare” impus de comunisti si dirijat de cativa detinuti legionari, printre care si celebrul Eugen Turcanu. Dupa un an de inchisoare si tortura, studentul Aurel Coza a fost eliberat si s-a intors la Cluj, unde a continuat studiile la Facultatea de Medicina. Profesional, doctorul Coza a avut realizari de exceptie, printre cele mai importante inscriindu-se si aceea a infiintarii Laboratorului de Pneumoconioza din Baia Mare. Pe langa activitatea profesionala, a fost permanent preocupat de istoria romanilor si in special a Ardealului, el provenind dintr-o familie de intelectuali (tatal sau fiind un eminent profesor al inceputului de secol XX). In cursul saptamanii trecute, o veste nedreapta. Doctorul Aurel Coza nu mai este printre noi. Ne-a parasit pentru totdeauna, alaturandu-se inaintasilor sai, fauritori de romanitate. Pentru neintinarea crezului sau, pentru darzenia cu care a spus NU uraganului dictaturii rosii, pentru curaj si demnitate, pentru increderea in ceea ce-i sfant, pentru nadejdea in Dumnezeu, pentru dedicarea unui ideal suprem - ADEVARUL - si pentru spiritul sau mereu tanar, ne vom ingadui sa-i multumim pentru ca ne-a fost atat de aproape. O Viata pentru Maramures Inainte de sarbatorirea a trei ani de existenta a GAZETEI de Maramures, am fost pusi in situatia de a desemna castigatorii unor premii de excelenta. Aurel Coza a fost unul dintre nominalizatii celei mai importante sectiuni: “O Viata pentru Maramures”. In saptamana decernarii premiilor l-am cautat pe doctorul Coza, pentru a-l invita la gala decernarilor. A fost foarte impresionat, dar din cauza starii precare de sanatate a fost nevoit sa ne refuze in cateva randuri. Pana la urma, a acceptat. Seara respectiva s-a dovedit a fi una deosebita pentru doctorul Coza, care a devenit primul castigator al marelui premiu. “Doresc GAZETEI de Maramures sa implineasca cel putin tot atatia ani cati am eu”, ne-a urat Coza, dupa ce i-am inmanat premiul. Un premiu de recunoastere a valorii si vietii sale deosebite. In acea seara l-am condus la domiciliul sau de pe strada Narciselor. A fost ultima data cand l-am vazut pe marele OM, doctorul Aurel Coza.