A la carte

Lunga perioada de asteptare pe o care o traieste Franta in preajma votarii prin referendum a proiectului Constitutiei europene a creat un climat de confuzie generala, foarte daunator pentru ca cetatenii sa-si mai poata manifesta vointa electorala in bune conditii, este de parere fostul vicepresedinte al Comisiei Europene, Loyola de Palacio, in ziarul El Mundo, citat de Rompres. Intre aprobare si respingere Amestecarea unor chestiuni diferite intr-o dezbatere comuna si utilizarea de ambiguitati cu tenta malitioasa nu poate fi considerata cea mai buna cale pentru a adopta o decizie definitiva. Dezbaterea esentiala este aprobarea sau respingerea Constitutiei europene si nimic mai mult, dar imprejurarile sau jocul intereselor partizane si nepartizane fata de acest proiect au sfarsit prin a crea un amalgam unde se amesteca la gramada revendicari sociale, o problema legata exclusiv de programul de lucru francez; reforma planului de stabilitate bugetara aprobat de Tratatul de la Maastricht in 1992, pentru a-l transforma intr-un text mai elastic „a la carte”; integrarea Turciei in UE, o problema ce nu ar trebui sa-si gaseasca loc in aceasta dezbatere; cecul lui Margaret Thatcher incasat anual de Londra si al carui loc de discutie ar trebui sa fie bugetul comunitar; sau celebra directiva Bolkestein privind liberalizarea pietei serviciilor, rezervata exclusiv Agendei de la Lisabona care isi va urma calea, indiferent daca va fi sau nu aprobata Constitutia. Directiva Bolkestein Cu privire la directiva Bolkestein merita amintite unele detalii, avand in vedere ca a fost discutat continutul sau in Comisia Europeana in vremea in care Loyola de Palacio era vicepresedinte al executivului european condus de Romano Prodi. Ceea ce s-a discutat atunci a fost un proiect de directiva, nici nu putea fi altfel, tinand cont de competentele limitate ale executivului, in vederea dezbaterii sale de Consiliul de Ministri si de Parlamentul European, in scopul aprobarii sau revizuirii sale. Discutarea textului nu a meritat ample comentarii din partea comisarilor francezi Michel Barnier si Pascal Lamy, oameni de mare prestigiu si cu greutate europeana, singurele obiectii fiind exprimate de comisarul belgian Philippe Busquin si de semnatara articolului, care au emis rezerve fata de ambitiile nemasurate incluse in text de parintele directivei, comisarul Fritz Bolkestein. Textul viza includerea serviciilor in cadrul regimului de liberalizare in vigoare in Uniune, sector ce acumulase intarzieri comparativ cu altele, precum libertatea de miscare a marfurilor, capitalurilor si persoanelor. Fritz Bolkestein este un ultraliberal care uneori frizeaza provocarea si redactase un text de proiect care pentru comisarul Busquin si semnatara editorialului impunea in mod exagerat autoritatea statelor in acest domeniu, impunand reglementari nationale de-a lungul si de-a latul geografiei europene, astfel incat prestarea de servicii autorizate intr-o tara sa fie permise si in restul de 24 de tari membre. Peste 30 de categorii de activitati urmau sa fie reglementate de aceasta directiva, fara a tine cont de conditiile specifice ale fiecarei tari membre si nici de momentul in care trebuiau aplicate. Mai multa prudenta si o mai mare dozare a vitezei in vederea liberalizarii se impunea intr-un sector care genereaza, nici mai mult nici mai putin, decat 70 % din PIB comunitar. Dar rezervele d-lui Busquin nu au fost luate in considerare de restul de 18 comisari. De ce acum? Dincolo de tumultoasele manifestatii organizate de sindicatele europene, care au scos in strada 60.000 de oameni la Bruxelles, si de pledoaria aprinsa lansata de presedintele Jacques Chirac de a fi stearsa si ultima urma a directivei Bolkestein, un lucru trebuie inteles clar: textul, atat de condamnat acum, nu este decat o propunere destinata Parlamentului, unde se pregateste deja o revizuire de catre eurodeputata Evelyne Gebhardt, social-democrata germana, care cu toata certitudinea va reduce drastic excesivele pretentii ale domnului Bolkestein. Dupa ce Parlamentul va aproba propriul text, acesta va ajunge pe masa Consiliului de Ministri, urmand posibila modificare a pozitiilor parlamentare si o posibila returnare a textului institutiei legislative. A se vedea prin urmare cat de departe sunt de realitate aceste manifestatii de azi care vor fi oportune de abia in septembrie, cand va incepe dezbaterea in Parlament. Merita totusi sa ne intrebam de ce sindicatele si-au ales tocmai acum momentul sa protesteze, exact inainte ca francezii sa voteze in cadrul referendumului pentru Constitutie, in conditiile in care textul privind liberalizarea serviciilor a fost adoptat de Comisie in urma cu 15 luni, iar dezbaterea sa va incepe de abia la sfarsitul anului si va continua probabil si in 2006, in cadrul mult discutatei Agende de la Lisabona. Posibila viciere Cele doua chestiuni sunt net diferite, dar sunt amestecate in mod tendentios, iar rezultatul este atat de incarcat de suspiciuni, incat poate vicia climatul referendumului francez. Sondajele de opinie sunt cele care au dat semnalul de alarma, dar nu este rezonabil sa ne lansam intr-o cursa pentru a castiga premiul demagogiei, noteaza autoarea articolului. Poate ca unii sau altii vor castiga aceasta medalie, dar nu este medalia pe care Europa o merita. Europa este un lucru mult prea serios pentru a fi discutata in plina harmalaie si nu poate fi utilizata ca prilej de galceava sau de dezbatere a unor chestiuni politice complet straine. El Mundo