A fost Ilie Camarasan

Dr. Tiberiu ALEXA, directorul Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare» Opera si biografia lui Ilie Camarasan se inscriu in seria referintele majore prin care «generatia anilor ¼60» a contribuit decisiv la relansarea Centrului Artistic Baia Mare, dupa criza generata de proletcultismul realismului socialist. In contextul acestei adevarate generatii de aur a artei baimarene contemporane, viziunea plastica elaborata de Ilie Camarasan si-a definit o identitate distincta si distinsa prin cel putin urmatoarele caracteristici² o vivacitate coloristica stenica de tip solar, elaborari componistice savante cu un impact metaforic puternic, claritate si eleganta formala dublate de un inconfundabil simt al umorului, respectiv o coplesitoare capacitate de fictionare narativa in registre cel mai adesea ludice. Lumea inventata in pictura artistului este una dinamica si vie, devotata spatiului si identitatii spirituale rurale romanesti care pulseaza de energii benefice. Fixata intr-o zona de interferare discreta a realului si suprarealului, rostirea metaforica utilizata de Ilie Camarasan construieste o perspectiva originala si profund personalizata asupra simbiozei om-natura, o perspectiva in care personalitatea artistului a dispus de acea nobila si rara capacitate de a-si apropria si „contopi” creativ lectiile catorva filoane estetice, printre care regasim baladescul si ironismul arhaic popular, decorativismul sintetist postgauguinian si ludicul chagalian. Prin toate acestea, opera artistului se aseaza in prim-planul unei ilustre filiatiuni spirituale a artei baimarene, o filiatiune ce si-a fixat radacinile in creatia lui Simon Hollósy si isi are marcate bornele majore prin viziunile picturale elaborate, in rastimp de un secol, de Károly Ferenczy, Arthur Verona, Béla I. Grünwald, Tibor Boromisza, Ipolit Strambu, Sándor Ziffer, Traian Biltiu–Dancus, Dávid Jándi, Tasso Marchini, Eugen Pascu si Petre Abrudan. Jocul gainii Gasim la Ilie Camarasan (1940-1998) in Jocul gainii (1973), lucrare aflata in colectia Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare», acel interes major al pictorului pentru reprezentarea plastica a obiceiurilor populare legate de marile evenimente ale vietii, in cazul de fata, nunta. Compozitia este circulara, cu mirii in centrul imaginii, in planul secund fiind asezati nuntasii care sunt „amestecati¬, in sensul apartenentei lor la mediul rural si, respectiv, urban, pentru ca putem vedea personaje imbracate in frumoase costume „la patru ace¬ alaturi de straie populare de sarbatoare. Prim planul imaginii apartine grupului de femei care aduc gaina „impanata¬, bine rumenita si frageda, asezata pe o tava acoperita cu o fata alba de panza. Ceterasii, atenti la declansarea momentului, „ataca¬, fara partitura, corzile viorii si ale contrabasului, cu arcusul si respectiv cu degetele, constienti de importanta misiunii lor. In aceasta compozitie, actiunea se desfasoara intr-un loc special amenajat in mijlocul unui cadru natural, inconjurat de copaci verzi, dealuri frumos curbate si un munte semet care se profileaza in varful axului median-vertical al lucrarii. Aceste elemente de peisaj sunt aplatizate, tratate aproape decorativ, asezate apoi in planuri succesive, pentru a reda perspectiva, creand un spatiu aproape scenic pentru desfasurarea actiunii propriu zise. Pe unul din dealurile din fundalul „scenei¬ se vede un personaj cu biciul in mana, intr-o caruta in plina viteza, trasa de un cal naravas cu privirea intoarsa spre carutas, scena parca desprinsa din universul picturii chagaliene. Ospat In compozitia Ospat (1971), lucrare aflata de asemenea in colectia Muzeului Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare», Ilie Camarasan reuseste o remarcabila lectie de compozitie, in care pictorul trece cu usurinta de la stiinta organizarii in mod conventional al spatiului plastic la abordari cu totul neconventionale, cu usurinta celui care stie folosi intuitia si talentul pentru gasirea „rezolvarilor¬ alternative. Vad aici o geometrie savanta, ascunsa in spatele imaginii, calcule multe, radicali si fractii, constructie cu rigla si compasul, stiinta si ingineria aristului complex si complet, raportul sectiunii de aur, simetrie si asimetrie, teoria fractalilor si metafizica lui Chirico, perspectiva savant-renascentista rafaeliana, harul divin al bizantinilor de la Ravena in zamislirea chipurilor si insiruirea ar mai putea continua. Compozitia este complexa, pentru ca se citeste pe verticala, daca ne uitam la forma tabloului si pe orizontala, daca ne uitam la masa unde se desfasoara „ospatul¬ si unde sunt asezate personajele, este simetrica prin dispunerea celor noua personaje fata de axa verticala-mediana a tabloului si asimetrica prin pozitionarea in picioare a personajului feminin din partea stanga a imaginii (singurul personaj in picioare dintre meseni), precum si prin amplasarea tot in partea stanga a compozitiei, a singurului element de decor care se vede in lucrare, un scaun. Multi ar fi poate tentati sa exclame² „e prea mult !¬, s-a stricat echilibrul. Si, intr-adevar, daca analizam static organizarea compozitiei, am putea sa credem ca asa este. Dar dinamica desfasurarii actiunii ne arata ca singurul personaj care se va misca in clipa imediat urmatoare este barbatul din mijlocul imaginii, cu farfuria plina in mana, orientat spre dreapta, care, prin miscarea lui, va acoperi flancul drept al compozitiei, echilibrand-o. Este, daca vreti, inversul a ceea ce se denumeste prin sintagma echilibru instabil, adica un dezechilibru stabil. Elementele de arhitectura populara, specifica zonei, mult alungite pe inaltime, dau maretie si solemnitate acestui „ospat¬, iar cadrul natural, un peisaj fara elemente de peisaj, un orizont drept, comparabil cu cel al marii, separa registrul terestru de cel aerian. Cerul este, insa, altceva. Acolo se misca. Aerul. Barbatul cu farfuria in mana, care „sta¬ sa se miste si norii invartiti de miscarea aerului sunt elementele care dinamizeaza „impietrita¬ compozitie. Drd. Ioan Anghel NEGREAN, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare» Iliuta Asa ii spuneau prietenii, cei apropiati, aceia care mereu – nu numai acum cand se implinesc zece ani de la trecerea lui in nefiinta – isi amintesc, simtindu-I lipsa, cu drag de el. Nu suntem putini cei care ne amintim de Iliuta bonomul ce deborda de un rafinat umor – lecturabil si in panzele sale – de cel care isi masca sensibilitatea in spatele ironiilor cu care taxa ignoranta. Cult, fara a face parada, bland si altruist, Iliuta a fost – din pacate trebuie sa vorbim la trecut – o ¬figura¬ pitoreasca in lumea artistica baimareana. Lipsit de morga si importanta afisata de unii confrati de breasla, Iliuta iti lasa impresia ca orice se poate infaptui usor, fara efort, cu zambetul in barba. Zambind, in perioada 1984-1990, a condus destinele filialei baimarene a Uniunii Artistilor Plastici, numarandu-se printre coordonatorii amplei expozitii de arta baimareana contemporana organizata, in 1989, la Sala Dalles din capitala, expozitie catalogata de specialisti ca cea mai reusita manifestare ¬provinciala¬ de acest gen deschisa la Bucuresti. A fost initiatorul si organizatorul Taberei nationale de pictura de la Seini (1895-1897). Spirit lucid si robust, dar de o deosebita sensibilitate, animat de o nedezmintita vitalitate si dragoste de viata, Iliuta ¬lucra¬ cu aparenta dezinvoltura, dar in spatele acestei spontaneitati totul, de la expresie la atmosfera, pana la cel mai insignifiant amanunt este gandit, elaborat, bine dozat, rod al unui exercitiu si al unor launtrice simtiri ce se materializau in lucrari de o mare probitate artistica. Remarcabile prin unitatea de conceptie si echilibru, panzele lui sunt imbracate intr-o haina cromatica cu nimic inferioara nobilelor curbe ce le configureaza compozitia, iar aceasta armonioasa imbinare intre linie si culoare confera lucrarilor sale un bogat substrat ideatic, un elevat umanism. Privind, din pacate retrospectiv, lucrarile lui Iliuta putem afirma fara a gresi ca a fost artistul ce pe merit si-a castigat locul in fotoliul de orchestra al plasticii baimarene. Fie-i tarana usoara! Mihai MUSCA, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare».