„Urechea” SRI, isteria romanilor

… presedintele Basescu, benevol purtator de cuvant al SRI, intr-un inutil exces de zel, a raportat ca in 2005 au fost interceptate convorbirile telefonice a 2.373 de persoane (6.370 de posturi telefonice). Ofiterul de nava, trezit la sinceritate in fotoliul de la Cotroceni, a detailat operatiunea „Urechea”, lamurind ca doar 20% dintre interceptati sunt cetateni romani. Totul a fost facut legal. Evident. Precizarile presedintelui au avut ca argument iesirea romanului din psihoza intrecerii socialiste a telefoanelor ascultate („ai impresia ca sunt vreo 20 de milioane de ascultati si ceilalti 2 milioane ne asculta”, dar „statul roman este departe de a fi un stat politienesc”). Nu cred ca presedintele e naiv, de aceea rationamentul scrierii continua pe ideea constientizarii reactiei imediate. A doua zi, intr-o emisiune televizata, un sondaj releva ca 95% dintre telespectatori erau convinsi ca le sunt ascultate telefoanele. Hazliu, daca nu ar fi regretabil. Scandalul interceptarii telefoanelor, un subiect sensibil pentru un popor inca nedezvatat de practicile Securitatii regimului comunist, a fost declansat de presedintele Rompetrol, nimerit in rol de contragreutate pe cantarul anticoruptie. In schimbul unui dram de luciditate, primiti trei povestiri edificatore, sper, din istoria „milenara” a acestui gen de operatiune. 1) In Romania, prima dovada oficiala a interceptarii convorbirilor dateaza din 6 iulie 1877, cand colonelul Gheorghe Slaniceanu, promovat de Cuza la conducerea Sectiei a II-a (prima structura institutionalizata cu caracter militar), semna o instructiune care prevedea ca se pot obtine informatii prin interceptarea telefoanelor. Tehnica, simpla: se aseza un parapet telegrafic peste liniile telefonice inamice. 2) In 1945 seful SSI, Eugen Cristescu, avea in subordine Societatea Telefoanelor, institutie civila!, care ii furniza extrase din interceptari telefonice. 3) Tehnica Operativa a Securitatii era plasata si recuperata de o echipa de „spargatori” de la Serviciul „T”. Uneori, acestia erau recrutati din randul „artistilor” (smenari care decat sa intre in inchisoare, „serveau Patria”). Asadar, isterizeaza nu operatiunea in sine, ci probabilitatea abuzurilor. E suficient exemplul colonelului din Securitatea Maramures, reactivat de SRI, observat „prea des” in sediul local al unei cunoscute firme de telefonie mobila. Elucidarea dilemei: unul dintre fiii sai era director acolo, celalalt activand, profesionist, la filiala din judetul Mures. Cat despre „detectivii particulari”… Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro