„Turnatori” infasurati in pixeli

Acum, mai mult ca niciodata, tehnologia, libertatea personala si confidentialitatea se intersecteaza in moduri pe care nu le-am fi putut banui in urma cu 15-20 de ani. In numele securitatii, guvernele incearca sa isi supravegheze cetatenii prin tot mai multe mijloace pe care tehnologia le pune la dispozitia lor. Baze de date enorme cu informatii personale despre vietile cetatenilor sunt create, iar cand societatea civila intreaba de ce e necesara pastrarea acestor date, guvernele invoca potentialele atacuri teroriste sau razboiul informatic. Folosim internetul zilnic, raspundem de cate ori suntem intrebati care ne este numele, adresa postala, adresa de mail sau numar de telefon pentru ca altfel nu putem trece mai departe pentru a accesa un site care la momentul respectiv ni se pare important. De cate ori oferim aceste date diferitelor siteuri pe care le accesam, ele vor fi salvate intr-o baza de date. Baza de date despre care nu avem nicio idee cum va fi folosita. De aceea confidentialitatea fiecarui utilizator al internetului devine tot mai importanta. Confidentialitatea utilizatorului de net se poate obtine prin controlul datelor pe care fiecare utilizator le ofera unui site si prin controlul site-urilor pe care acesta le acceseaza. Utilizatorii vechi sau profesionistii (programatori samd) stiu ca aceasta confidentialitate pe internet e greu de obtinut, probabil imposibil, si are legatura cu protectia calculatorului personal. Membrii societatii civile sustin ca acest lucru ar trebui sa fie mai usor de obtinut. Care e scopul colectarii acestor date putem doar sa presupunem. Giganti ca Google sau Yahoo folosesc aceste enorme baze de date pentru a crea profile demografice, de varsta sau sex cu privire la comportamentul utilizatorilor online cu ajutorul carora controleaza reclama pe care le-o ofera maximizand astfel profiturile. Organizatii nationale, ca guvernele sau partidele, pot sa faca predictii cu privire la preferintele cetatenilor sau a potentialilor votanti si sa isi ajusteze discursurile in consecinta. Sub ochelari de cal Sunt multe tari in lume in care statul restrange accesul cetatenilor la internet. In China e interzis accesul la siteurile care au legatura cu independenta Taiwanului sau Tibetului, brutalitatea politiei, protestele din Piata Tian An Men din 1989, libertatea de expresie, democratie, pornografie, unele miscari religioase si multe site-uri de stiri, printre care si BBC. In Cuba accesul la internet este de asemenea drastic limitat, accesul oamenilor la informatia din strainatate fiind practic blocat in totalitate. De asemenea, in inchisorile cubaneze exista inca jurnalisti care au folosit internetul pentru a trimite informatii despre ceea ce se intampla in ultima tara 100% comunista de pe glob. In Koreea de Nord doar o minoritate infima are acces la internet care este restrictionat sever de autoritati. In Statele Unite, s-au promulgat 2 legi care pot restrange libertatea individului de a naviga. In 1996, Communications Decency Act care limita sever libertatea de expresie online pentru site-urile care puteau fi vazute de minori, iar in 2000 Children’s Internet Protection Act care obliga scolile sau bibliotecile publice care primesc fonduri federale sa instaleze filtre de internet sau software care sa blocheze siteurile care nu trebuie vazute de minori. Uniunea Europeana planifica sa promulge o lege care sa impiedice accesul la siteurile care au legatura cu rasismul. George Ginguta