„Tarfa Papei” sau „mireasa lui Hristos”

Lucrezia Borgia a fost una dintre cele mai remarcabile femei dintre cele care au trait in vremea Renasterii italiene. A fost banuita ca a intretinut relatii incestuoase cu fratele sau, Cesare Borgia, si chiar cu tatal sau, papa Alexandru al VI-lea. Motiv pentru care oamenii din popor au poreclit-o „fiica Satanei”, „tarfa Papei” si, ironic, „mireasa lui Hristos”. umeroase omoruri prin otravire i-au fost atribuite, fara ca istoricii sa poata dovedi ca Lucrezia a fost intr-adevar o criminala. Lucrezia Borgia a vazut lumina zilei la 18 aprilie 1480, in castelul abatial din Subiaco, fiind fiica lui Rodrigo Borgia, cardinalul spaniol ce avea sa ajunga papa sub numele de Alexandru al VI-lea, si a curtezanei Vannozza Cattanei, amanta pe care cardinalul a tinut-o cel mai mult timp in preajma lui. Aceeasi metresa i-a facut cardinalului alti trei fii: Cesare, Juan si Gioffre. Prin vointa tatalui sau, Lucrezia a fost destinata sa se casatoreasca cu un nobil spaniol. La doar 11 ani, a fost logodita cu un nobil din Valencia. Zestrea sa a cuprins 100.000 de scuzi valencieni, platiti parte in pietre pretioase si bijuterii, parte in scuzi de argint. Din motive necunoscute, doua luni mai tarziu contractul de casatorie a fost anulat, dar a fost incheiat un nou contract de logodna. Lucrezia a fost fagaduita unui alt nobil spaniol, in varsta de 15 ani. In 1492, dupa ce tatal sau a devenit papa, Lucrezia a fost casatorita cu Giovanni Sforza. Mireasa de 13 ani a fost condusa in fata tatalui sau, care a intampinat-o surazator, inconjurata de zece cardinali, numerosi episcopi si notabili. Lucrezia a ramas in apropierea Vaticanului, in palatul Santa Maria in Porticu, in vreme ce ginerele papei, nelinistit de intrigile Vaticanului, a preferat sa se retraga la domeniul sau din Pesaro. In primavara anului 1494, Lucrezia a parasit lumea vesela si poleita cu aur de la curtea romana, pentru a descoperi principatul din Pesaro: o campie mica, inconjurata de coline verzi si strabatuta de fluviul Foglia inainte de a se varsa in mare. Intre castel si campie a inceput pentru Lucrezia o viata linistita, insufletita uneori de modeste serbari. In toamna anului 1495, Lucrezia Borgia s-a intors la Roma. La 16 ani, contesa de Pesaro isi castigase deja o mare maiestrie in conduita vietii de curte. Farmecul Lucreziei a fost folosit de papa Alexandru al VI-lea pentru a reinvia stralucirea mondena a curtii sale. Dupa doi ani, Giovanni Sforza a fugit din Roma, de teama ca ar putea fi asasinat de fratele Lucreziei, Cesare. Oricum, Lucrezia se plictisise de sotul ei, de care se plangea ca o neglijeaza. Poate pentru ca se simtea haituita in incinta palatului apostolic, Lucretia s-a supus obiceiului care impunea unei femei fara sot sa se retraga din societate si la 4 iunie 1497 s-a inchis in manastirea San Sisto, aproape de via Apia. In asteptarea divortului, in gradinile inflorite si in apartamentul de onoare al manastirii, Lucrezia a fost mai libera decat oricand. Rezultatul acestei libertati a fost ca Lucrezia a ramas insarcinata cu un valet de camera spaniol. O vreme a reusit sa ascunda sarcina, dar in a sasea luna, Cesare a aflat secretul si a dispus ca valetul si subreta Lucreziei sa fie ucisi. Aceste omoruri nu au putut opri scandalul si barfele. Dupa logodna cu Gaspare de Procida si casatoria cu Giovanni Sforza, a urmat mariajul Lucreziei cu Alfonso de Aragon, in 1498. In afara garniturilor de pietre pretioase si a bijuteriilor, Lucrezia primeste dota promisa de 40.000 de ducati. In 1499, Alfonso a fugit din Roma, speriat si el de Cesare. Lucrezia era insarcinata in luna a sasea. In scopul evitarii tentatiei Lucreziei de a se intalni cu sotul ei, papa a nascocit o stratagema: la 8 august a numit-o pe fiica sa, abia trecuta de 19 ani, guvernator al oraselor Spoleto si Foligno, functie inalta care nu fusese ocupata pana atunci decat de cardinali sau prelati. Lucrezia ocupa aceasta functie alaturi de Cesare, dar tanara nu s-a limitat doar la o prezenta formala. Ea s-a straduit sa administreze bine orasul: a organizat un corp de cavalerie pentru asigurarea securitatii publice, a pus sa fie cercetate cu grija de catre judecatorul sau obisnuit procesele dintre locuitorii orasului si a incheiat armistitiu cu orasul rival Terni. Lucrezia s-a intors la Roma pentru a naste un baiat. La botez au participat 16 cardinali, 2 episcopi si numerosi ambasadori. Sacrul Colegiu al cardinalilor i-a oferit Lucreziei doua bomboniere din argint, continand in loc de bomboane douasprezece sute de ducati. Complicatele jocuri politice din peninsula au facut ca, in 1500, Alfonso sa fie asasinat din ordinul papei. Durerea Lucreziei a fost imensa. Nu avea decat douazeci de ani si Alfonso de Aragon fusese prima ei mare dragoste. Papa si Cesare au fost deranjati de durerea exagerata afisata de Lucrezia. Deoarece traditia impunea unei vaduve un doliu sever, Alexandru al VI-lea a pus la dispozitia fiicei sale o escorta de sase sute de cavaleri pentru a o insoti la Nepi, in cadrul auster al muntilor etrusci. Exilul nu a durat insa mult timp. In 1501, papa si-a vizitat noile posesiuni (cuceriri realizate de Cesare) din regatul Neapolelui. Pe durata acestei excursii, papa a lasat conducerea Vaticanului si a treburilor curente ale Bisericii pe seama Lucreziei. Tanara femeie s-a instalat in apartamentele papei. Lucrezia deschidea scrisorile adresate Sfantului Parinte si, pentru raspuns, se sfatuia cu un cardinal al curiei. Aceasta stranie situatie care presupunea ca o tanara femeie de douazeci si unu de ani sa conduca crestinatatea nu i-a socat deloc pe obisnuitii Vaticanului. In acest timp, Cesare i-a ales Lucreziei un nou sot: Alfonso d’Este, printul mostenitor al ducatului de Ferrara. Casatoria a fost oficiata la castelul Belfiore din Ferrara. Lucreziei i s-au servit mancarurile in farfuriile de argint la care aveau dreptul femeile maritate. Tanara femeie s-a bucurat nespus de aceasta onoare: in timpul vaduviei fusese obligata sa se foloseasca numai de vase de faianta. In 1502, Lucrezia l-a intalnit pe Pietro Bembo, un venetian adept al noii filozofii inspirate de Platon, intelectual, poet, curtenitor si dezinvolt, dar se pare ca relatia dintre cei doi a ramas doar la faza ei platonica. Cateva priviri piezise aruncate de Alfonso l-au facut pe Bembo sa paraseasca in graba Ferrara. La aflarea vestii mortii papei, in sufletul Lucreziei s-a produs o dezlantuire salbatica. Tanara femeie a jelit singura fiinta care a vegheat asupra ei din copilarie si care o ridicase la rang de printesa. Dupa alegerea noului papa, Iuliu al II-lea, Lucrezia a asistat la prabusirea lui Cesare si s-a straduit sa impiedice dezmembrarea ducatului Romagnei. In 1505, la moartea socrului ei, a devenit ducesa. Dupa trei ani, a mai nascut un baiat, viitorul Ercole al II-lea. Lucrezia a fost din ce in ce mai des obligata sa guverneze singura Ferrara; sotul ei i-a incredintat conducerea treburilor statului in perioada in care a plecat in campanii militare sau in misiuni diplomatice. In 1516, la treizeci si sase de ani, Lucrezia ii daruise ducelui Alfonso patru fii, o fiica si era insarcinata cu un alt copil. In primavara anului 1519, intorcandu-se la Ferrara, Alfonso si-a gasit sotia intr-o stare avansata de oboseala, trasa la fata, cu tenul de culoarea plumbului si ochii incercanati. Noua sarcina se anunta foarte grea. Doctorii s-au gandit sa-i grabeasca nasterea, dar contractiile s-au declansat pe neasteptate. Fetita care s-a nascut nu a supravietuit. Dupa lungi zile de lupta cu moartea, medicii si-au pierdut orice speranta de a o mai salva pe Lucrezia. Pe parcursul ultimilor doi ani de zile, Lucrezia devenise foarte cucernica, spovedindu-se zilnic si impartasindu-se de trei-patru ori pe luna. Muribunda a cerut sa se solicite papei Leon al X-lea, pentru ea, o indulgenta plenara care sa-i asigure mantuirea eterna. Moartea a survenit la 24 iunie 1519, dupa ce ducesa a primit cu plecata smerenie ultima impartasanie. Alfonso a insotit cortegiul funerar la biserica Corpus Domini, unde Lucrezia a fost inmormantata in cavoul ducal. Portretul „fiicei Satanei” Lucrezia a fost, incontestabil, o femeie frumoasa, care si-a pus amprenta din multe puncte de vedere asupra evenimentelor din epoca. Nu a ramas nici un tablou care sa ne-o infatiseze, ci numai cateva scrieri care o portretizeaza si in functie de care unii pictori au desenat-o. Se stie ca avea parul blond, buclat, greu, care ii ajungea pana la genunchi, o piele alba ca spuma laptelui, la mare pret in lumea romana de atunci, si un mers gratios, ce o facea sa para ca pluteste. Cronicarii vremii nu s-au putut decide in privinta ochilor, din cauza ca „isi schimbau frecvent culoarea”. Cei care au cunoscut-o in intimitate scriau ca avea ochi gri „inspirand cand moliciune, cand cruzime”. Cagnolo, un burghez din Parma, o descria astfel: „Este de inaltime medie, cu trasaturi delicate, fata putin alungita, ca si nasul de altfel; parul este ca aurul, ochii cenusii, gura mai degraba mare si dinti cu un smalt stralucitor: grumazul neted si alb, dar potrivit implinit. Toata fiinta ei respira buna dispozitie si o veselie tonica.” Un posibil incest incrucisat Dupa ce a nascut copilul facut cu valetul spaniol, Lucrezia a cunoscut in secret bucuriile maternitatii la Vatican, apoi in palatul Santa Maria in Porticu. Nu s-a auzit vorbindu-se prea mult despre acest misterios copil decat trei ani mai tarziu, cu ocazia legitimarii lui de catre papa Alexandru al VI-lea, la 1 septembrie 1501, tocmai in preajma plecarii Lucreziei la Ferrare. Au fost necesare doua bule pentru a legitima copilul si a-i asigura veniturile viitoare. Fiecare bula papala enunta o filiatie falsa. Prima afirma ca Giovanni este fiul lui Cesare si al unei femei nemaritate, iar a doua, tinuta multa vreme secreta, ca este fiul papei. Cand cele doua bule au devenit cunoscute s-a ajuns la concluzia ca „infantele roman” a fost fiul lui Cesare cu Lucrezia sau al Lucreziei cu papa, cu toate ca nicaieri nu exista un indiciu despre maternitatea Lucreziei. Incepand de atunci, acuzatia de incest patern lansata de Giovanni Sforza a revenit in actualitate si s-a imbinat cu aceea de incest fratern. Umanistul Sannazaro a compus o cumplita epigrama impotriva Lucreziei, sub forma unui epitaf latin: In acest mormant doarme Lucrezia, careia i s-ar potrivi mai bine numele de Thais, caci ea a fost fiica, sotia si nora lui Alexandru al VI-lea. „Aceasta acuzatie de incest incrucisat, reprodusa cu voluptate atat de poetii ostili familiei Borgia, cat si de poetii romantici, a fost reluata in secolul 20 de catre un scriitor, Giuseppe Portiglioti, care presupune ca tanara femeie a cerut sa fie intocmite doua bule pentru ca ea nu stia caruia dintre cei diu amanti, tatalui sau fratelui, i s-ar datora nasterea copilului”, afirma Ivan Cloulas. Ioan BOTIS