„Suntem pe nicaieri!”

„Maramuresenii”, publicatia romanilor din dreapta Tisei, este in continuare supusa unor grele incercari din partea statului ucrainean. Romania respecta tratatele bilaterale privind publicatiile pentru minoritati, insa este indiferenta la nevoile romanilor din Ucraina. La sfarsit de an, cand altii isi fac bilantul realizarilor, romanii din dreapta Tisei spun raspicat: „suntem pe nicaieri”. Asta, pentru ca cei care ar trebui sa-i ajute nu numai ca sunt indiferenti la nevoile lor, dar ii si incurca. Publicatia „Maramuresenii” a intampinat, de-a lungul anilor, multe piedici, dar acum, problemele s-au acutizat. Cu toate acestea, incapatanarea si mandria de a fi roman l-a facut pe redactorul sef Ion Huzau sa publice, in acest an, 41 de numere din publicatia romanilor din Transcarpatia, „Maramuresenii”. Finantarea trebuie sa fie data de trei raioane (echivalentul judetelor), insa Huzau explica: „Stam foarte prost. Rahiv n-a dat din nou nimic, nici nu se gandeste nimeni sa dea. Pretextul lor este ca, de cateva luni, nu este la lucru seful administratiei, care-i tot bolnav, de vreo 4 luni. Ujgorodul a dat bani numai pentru tiparire, apoi, s-a trecut la alta tactica. Pentru salarii, n-am primit nimic. Practic, nu ne-am primit salariul de patru luni jumate. Ujgorod si Rahiv au de dat mai mult, ca Teaciv a dat atat cat a oferit, nu cat am zis noi”. In aceste conditii, redactorul sef spune: „Am ramas singur, n-avem salarii, suntem pe nicaieri. Anul acesta, am scos 41 de numere din publicatia Maramuresenii. De cele mai multe ori, scot revista din banii mei, din buzunar. Fac ce pot. Daca am de mers undeva, cumpar benzina, eu platesc telefoanele, trebuie sa suport eu totul. Asta, pentru ca vreau sa iasa aceasta publicatie. Cred ca treaba lor este sa nu iasa ziarul. Este mai rau decat a fost pana acum”. Ion Huzau a ramas sa lupte singur pentru aparitia publicatiei. Desi nu-si primesc salariile de la statul ucrainean, se solicita, in mod absurd, sa se plateasca taxele si impozitele ca si cum banii le-ar fi dati celor care lucreaza la aparitia publicatiei romanilor. Tocmai datorita acestei absurditati, s-a ajuns ca datoriile catre statul ucrainean sa fie chiar mai mari decat banii alocati pentru salarii. „Ar fi trebuit sa primim in jur de 96 de mii de grivne si au dat 51 de mii, pentru salarii. Din cei 51 de mii de grivne, se pierde un procent de 33,8%. Pe langa asta, in fiecare luna, desi nu avem salarii, primim amenzi (impozite care trebuie date lunar, n.red.). Am ajuns sa fim nevoiti sa dam acei bani pe care ni i-au dat ei. Practic, avem datorii de 40 de mii de grivne. Se calculeaza impozit pe banii pe care ar trebui sa-i primim. Nu i-am primit, in schimb, ne-au dat amenzi”, spune Huzau. Cu toate acestea, nu se pot ridica obiectii: „Daca-i dam in judecata, tot nu castigam nimic. Si anul trecut, mi-au pus sechestru pe bunurile personale. Acum, au venit din nou. Avem o contabila de 80 de ani, care vrea sa ne ajute, ca-i mai dau ceva de la mine din buzunar. S-au dus si la ea, sa o amendeze. M-a sunat plangand, sa ma intrebe ce sa faca. I-am spus sa-i trimita la mine si sa nu semneze nimic”. Desi aparitia publicatiilor minoritatilor este garantata de tratatele bilaterale, autoritatile din Romania nu ridica niciun deget: „N-am mai facut nicio adresa catre Bucuresti, pentru ca nu-i intereseaza. Eu sunt, in primul rand, roman, si nu cersetor. Eu am cersit destul. N-am primit niciun semnal din partea Bucurestiului. Ma doare ca nici macar nu intreaba daca mai existam. Ei trebuie sa fie interesati de acordurile bilaterale si sa se intrebe de ce publicatiile ucrainenilor din Romania sunt scoase in conditii excelente, iar ziarul nostru e lasat de izbeliste”, spune Ion Huzau. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro