„Sunt legat de Maramures, tare de tot”

Realizator, redactor muzical, staroste, cantaret, militar... Sergiu Vitalian Vaida e un adevarat nomenclator de meserii, dar se simte mai aproape de meseria de jurnalist, care l-a si facut celebru. E inventatorul „marcii” „vine Cluju’ pe la noi” si e unul dintre cei mai joviali si indragiti realizatori tv. S-a nascut in 1956, in Iegheriste, comuna Crucisor, raionul Somcuta Mare. A urmat Liceu militar din Campulung Moldovenesc. A intrat la medicina, dar dupa primul trimestru i s-a interzis sa urmeze o „institutie civila“, asa ca a ajuns la Sibiu la Academia Fortelor Terestre. Are studii in filosofie. In 1986 a fost trecut in rezerva „la cerere, pentru motive bine justificate”, pentru ca fusese laudat la Europa Libera. A fost profesor la Scoala de Arta din Zalau si a fost publicat in manualul de clasa a VI-a cu poezia „Scrisoare impuscata“. Rechemat in sistemul militar, s-a ocupat de mass-media armatei pana in 1998. De atunci realizeaza emisiuni de folclor si este unul dintre promotorii viitorului post TVR 3, unde vor intra Transilvania, Moldova, Banat, Muntenia „in regim de TVR International”. Reporter: Staroste, jurnalist sau cantaret – care va caracterizeaza cel mai bine? Sergiu Vitalian Vaida: Jurnalist. Sta­roste am fost pentru ca ma enervau oamenii care la nunta se defulau. Toata saptamana nu aveau ce zice, ca le era nevasta acasa si ii prindeau pe amaratii aia la nunta si incepeau sa spuna predici. Asa ca m-am dus sa dinamizez nunta. Nu-s cantaret. Cu „Nanasii” nu cantam sa performam, ci sa ne amuzam. Adica vrem sa aratam ca pe ogorul muzicii am intrat si noi si se vor supara unii ca le uzurpam septelul. Adica, asa cum canta ai nostri 80%, putem canta si noi. Noi cantam si sa facem curat, ca poate s-o gandi careva „ma, daca si astia canta, noi ne lasam”. Rep.: Cea mai haioasa amintire de la o nunta? SVV: Eram staroste. Nunta era la camin, dar pentru ca socrii stateau aproape, m-am dus sa-mi schimb camasa. Am intrat in camera mare, ca acolo era semi-intuneric. Cum ma schimbam rapid sa nu vina careva peste mine, aud in dreapta, in colt, lucraturi puternice. Prima data m-am gandit ca mirele n-o mai avut rabdare. Mi-am luat camasa si am iesit. Cand ma duc in camin, la masa... era mirele. Ma, dar cine-o fost cu mireasa? Cand apare mireasa, intra cu nasu mare, nasul mirelui, care de fapt era cel care se asigura de intarirea familiei. Dupa doua luni au fugit amandoi in Spania. Rep: Cum v-ati gasit „nanasii”? S.V.V: Ne-am gasit pe scena, iar ei au devenit efectiv nanasii mei de nunta. In 1979 ne-am cunoscut pe scena la sectiunea de satira si umor a Cantarii Romaniei. Ne-am impriete­nit si mi-au devenit nasi. Pe unul il cheama Liviu Petris (Nanasu’), cel care o freaca cu mana, iar celalat, Marcel Muresan, o freaca cu masina. Haina. Nanasu’ lucreaza la Casa de Cultura, iar celalalt e profesor de fizica la Liceul din Jibou. Rep: Ce-i rapangalita? S.V.V: E un cuvant compus, o strutocamila. Vine de la „rapan”, adica jeg si de la „galita” – galinacee. Deci, e „gaina cufurita”. Numai ca a­cum a dobandit acceptiune mascu­lina, ca am auzit „da-l incolo, ca-i o rapangalita de om...”. Rep: De cate ori ati fost cerut in casatorie? S.V.V: Culmea ca n-am acceptat niciodata cand am fost cerut. Acum am cel mai mare succes, ca sunt cerut de fete de la 16 la 83 de ani. Nu stiu ce se intampla, dar cel mai mare succes il am la tineretea a patra. Probabil ma confunda cu Gerovitalul. Au fost cereri, unele in ras, altele ca sa-mi inchida gura ,dar am rezistat tentatiei. Suna la un moment dat cineva si zice: „mama-i topita dupa dumneavoastra”. Dar ma mananca pe mine in u­rechi si intreb cati ani are mama. Raspunsul a fost: 82! Rep: De unde vine „Vine Clujul pe la noi”? S.V.V: De la mine. M-am gandit la un titlu de emisiune care sa reverbereze in „cotidianul de toate zilele”, cum a zis un om de stiinta. M-am gandit la ce asteapta lumea. Asa ca, in orice caz, cand e vorba ca „Vine Cluju’”, cred astia ca mai mult vine Vaida decat vine, de exemplu, Emil Boc. Sau nu, pe Boc il mai asteapta, pe Funar nu. Drept urmare, Funar, de atata patriotism, vrea sa fie primar in Bucuresti. Rep: Cat sunt de regizate emisiunile dumneavoastra si cate din replici sunt spontane? S.V.V.: Stabilim cadrele mari si intre ele ne jucam. Eu nu-s prea organizat, asa ca spontanul e firesc. Poate ati remarcat ca toti cei care fac emisiuni de genul asta isi inchipuie ca-s sau episcopi sau academicieni si vorbesc asa smerit si asa de destept, incat li se vede lipsa de podina intelectuala. Rep: Spuneti-mi o situatie cand „v-ati minunat ce replica minunata ati scos”. S.V.V.: Am avut doua chestii interesante. Una cred ca intra la paranormal. Ma suna cineva din Soars, judetul Brasov, si eu zic: „Domnule, da’ cand va reparati podul ala? Ca tot prin apa treceti cu bicicleta”. El ras­punde: „Speram ca la viitoarele ale­geri”. In timpul ala ingalbenesc si ma asez pe scaun. Intra melodia si a venit regizorul si toti din studiou, ca nu stiau ce-i cu mine, mi-e rau. Am zis: „De unde am stiut cum au aia podul? Ca n-am fost in viata mea in Soars!”. Am zis „Cred ca-s defect”. Nu stiu cum mi-a venit sa intreb asta, dar am transpirat instantaneu. A doua: eram pe International si fa­ceam o emisiune pentru cei plecati in Afganistan. Eram in direct si imi spune ala de acolo ca tocmai sosise in Afganistan nu stiu cine. La care arunc una, ca am avut ministri de externe de tot rasul, si zic „te rog frumos, Dorine, (asta era comandantul batalionului nostru) te rog eu frumos, nu cumva sa-l prindeti pe Osama Bin Laden, ca stricam prietenia cu americanii”. Rep: Ce va leaga de Maramures? S.V.V.: Sunt nascut in fosta regiune Maramures, raionul Somcuta Mare. Sunt legat de Maramures, tare de tot, mai ales ca am avut draguta in timpul liceului si cel mai mult imi placea sa ma plimb prin Baia Mare. Baia Mare, Piatra Neamt si Timisoara erau dupa mine cele mai frumoase orase. In Baia Mare am avut prima iubire, aia cea mai periculoasa, adolescentina, ca­re te furnica pana te amorteste. A­cum sunt legat de Baia Mare, ca am acolo multe neamuri. Sufleteste a ra­mas printre cele mai frumoase orase. Cu arhitectura nu ma pun. O sa fac o piesa cu noile simboluri urbane, mall-urile si molurile. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro