„Singura sansa a presei scrise este creativitatea”

Mihnea Maruta, blogger si ziarist * E un personaj oarecum paradoxal. E ziarist, unul de moda veche, format in generatia ’90, care crede in talent, originalitate, curaj si mai ales, onestitate, dar un ziarist care nu neaga puterea online-ului si care nu se sfieste sa se prezinte blogger. Mihnea Maruta vorbeste intr-un interviu acordat GAZETEI de Maramures despre criza presei, cauze si solutii. Reporter: Care e raportul dintre criza economica si criza presei? Mihnea Maruta: Criza economica, prabusirea drastica a incasarilor din publicitate, lipsa de lichiditati au insemnat si continua sa insemne catalizatorul, „tragaciul" marii crize pe care o traverseaza presa, insa existau unele cauze anterioare, precum si contextul creat de explozia internetului, care a adus informatie gratuita si mult mai diversificata. Rep.: CTP de exemplu spunea ca peste 10 ani ziarele vor fi ca filatelistii, cum vedeti presa de dupa criza? M.M: Cred ca ziarele generaliste vor fi cel mai lovite, mai ales daca nu-si adapteaza continutul si continua sa publice informatii pe care internetul si televiziunile le-au "tocat" cu o zi inainte. Publicul educat nu va mai merge la chiosc daca poate gasi articolele de care are nevoie pe internet, asa ca, dupa parerea mea, singura sansa a presei scrise (nu ma refer aici la tabloide) este creativitatea, subiectele originale, diferite de "breaking news", sau disectia facuta stirilor cunoscute de toata lumea. Cand spun "subiecte originale", ma gandesc ca ziarele trebuie sa sape in alta parte decat televiziune si site-urile de stiri, ca sa poata face agenda, sa fie cumparate si citate pentru alternativa pe care o ofera. In rezumat, cred ca vor supravietui publicatiile sustinute de investitii foarte temeinice si cele facute de redactii foarte creative. Rep.: Dar online-ul, unde exista deja o "aglomerare" a publicatiilor, desi piata de publicitate nu s-a mutat la fel de consistent pe net, ca si ziarele? M.M.: Aici vreau sa fac o paranteza, pentru ca e foarte interesant fenomenul: de ce nu s-a mutat publicitatea din ziare pe net? Una dintre cauze, dupa parerea mea, este ca advertiserii, companiile care-si fac reclama, au inteles ca pe net pot avea un impact puternic si fara intermediari, de exemplu creand un spot foarte simpatic, care apoi se propaga viral fara nici un efort si, deci, nu mai presupune cheltuieli cu reclama. In aceste conditii, site-urile de stiri nu au decat sansa unui trafic foarte mare, care sa atraga marii advertiseri. Iar asta se obtine prin rapiditate si, din nou, prin creativitate. Sa gaseasca pe site-ul tau informatii, idei, oameni, abordari pe care nu le gasesc in alta parte, sa surprinzi si sa uimesti zi de zi. Dar, dincolo de asta, exista o dezbatere pe plan mondial, privind gasirea unui nou model de business, pentru ca nimeni nu stie inca solutia alternativa pentru ne-mutarea publicitatii de pe hartie pe net. Trebuie traversat tunelul pana cineva gaseste luminita pentru toti. Rep.: Vorbeati in analiza de pe blog de decalajul dintre cititori si ziaristi. Cine a schimbat sau influentat mai mult gusturile, respectiv politica editoriala a celuilalt in ultimii 20 de ani? M.M.: Parerea mea e ca, in anii ’90, ziaristii au inteles mult mai repede ca Romania trebuie sa se miste spre un model democratic, poate si pentru ca jurnalismul presupune rostirea adevarului, asa cum se presupune ca se intampla intr-un stat de drept. Intelegand asta, au tras dupa ei societatea, chiar si in anii in care presa era in opozitie cu puterea post-comunista, FSN, FDSN, PDSR... Dupa 2000, odata cu intrarea masiva pe piata a trusturilor, situatia s-a schimbat, dar nu numai din cauza asta, ci si pentru ca deja incepea sa se consolideze o clasa de mijloc. Milioane de romani ieseau din tara, calatoreau, aveau deja slujbe care presupuneau experienta, iar ziarele au ramas in urma... Rep.: Ce ii lipseste cel mai mult generatiei de ziaristi de azi fata de generatia din anii ’90: educatia, talentul, „fundatia" de valori, pasiunea, daruirea, creativitatea? M.M.: Nu cred ca ii lipseste ceva, exista multa dorinta de a face meserie in randul celor de 23-30 de ani, insa entuziasmul lor se risipeste din cauza statutului material precar si a „jocurilor" pe care le fac multi dintre patronii si conducatorii de publicatii. Cand nu ai bani nici macar pentru o chirie, iar sefii tai te pun sa scrii impotriva constiintei tale, iti cam dispar visurile de a face jurnalism insufletit. Insa eu cred ca, totusi, nu vor disparea nici donquijotismul, nici curajul. Rep.: Pentru absolventii tineri de jurnalism pare mai atragator mirajul televiziunii decat cel al presei scrise. Ceea ce spuneati, s-a risipit „aura" acestei meserii. Poate si pentru ca, gresit, din cauza unei selectii precare, s-a creat ideea preconceputa ca o poate face aproape oricine? M.M.: Televiziunea atrage si pentru ca multi absolventi se viseaza direct prezentatori ai jurnalului de stiri sau realizatori de talk-show-uri. ªi asta pentru ca nimeni nu le povesteste cata munca se ascunde in spatele celor care apar „pe sticla". Aura respectiva s-a cam risipit si din cauza „modelelor" pe care le promoveaza in special televiziunile. Aceste modele „de succes" inseamna, printre altele, castigul rapid, uneori fara munca, prezenta in prim-planul mass-media a unor non-valori, care devin repere pentru tinerii fara educatie solida. Rep.: Din comentariile de pe net, vad ca multi cititori nu se prea solidarizeaza cu chinurile presei. Multi au comentarii de genul „asa le trebuie". Asteptam gresit un colac de salvare si din zona cititorilor? M.M.: Aici sunt doua aspecte, dupa mine. Mai intai, exista o mare sete de sange in societatea romaneasca, s-a adunat foarte multa frustrare, care cere capete, executii, vinovati s.a.m.d. In al doilea rand, cititorul nu se gandeste la sutele de ziaristi care raman pe drumuri, au copii de crescut si credite de platit. ªi e firesc sa fie asa. El a avut de-a face, ani de zile, cu o publicatie care traia din jocuri de putere, care se plia pe interese nedeclarate, nu pe nevoia de informare a publicului. ªi atunci, e oarecum „normal" sa se bucure ca a mai disparut un factor de intoxicare, fara sa mai ia in calcul pe ziaristii nestiuti care si-au facut meseria fara a-si compromite semnatura. De exemplu, se face o asociere mentala logica intre Ziua si Rosca Stanescu sau intre Cotidianul si Nistorescu. Rep.: Ce titlu/subiect v-ar determina sa cumparati sau v-ar placea sa cititi intr-un ziar central si intr-un ziar local, din Maramures? M.M.: As cumpara un ziar central daca as vedea, de exemplu, o ancheta despre apele minerale din Romania sau o analiza documentata despre importurile de alimente - de ce nu mancam produse autohtone, cine e de vina, ce impact are asupra taranilor, ce rol au supermarketurile, ce solutii ar fi etc. Cat despre Maramures, as citi cu sufletul la gura o reconstituire a istoriei lui Pintea, de exemplu, facuta cu documente, cu fotografii din locurile pe unde a trait, cu eventuali urmasi, cu folclor creat datorita lui. „Mi-e teama ca aceasta criza nu va cerne presa in sensul de a-i favoriza pe cei care-si fac meseria onest. Vor supravietui, ba chiar se vor intari multe institutii si companii care "se descurca". ªi asta pentru ca vanzarea de publicitate nu s-a reformat deloc in timpul acestei crize. Pentru ca presa sa se "albeasca", e nevoie de alta mentalitate si in agentiile de publicitate, dar si de o curatire a afacerilor din Romania. Un patron santajabil va prefera sa plateasca "taxa de protectie" unor ziare murdare... ” Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro