„Secretul” supermarketurilor din Ungaria

In hipermarketurile si supermarketurile din Ungaria se vand alimente stricate, cu garantia depasita, in timp ce tot ce este proaspat este devorat de angajatii retelelor de mari magazine. Unii angajati ies pe usile din spate cu aparate TV cu plasma sau alte articole electrice si electronice, scrie un autor anonim in cartea sa de scandal, aparuta recent in Ungaria. Este vorba de o carte care ar putea fi considerata si o colectie de anecdote din comertul ungar, potrivit publicatiei „hvg”, citata de Rompres. Printre rafturile nesfarsite ale hipermarketurilor, munca nu poate fi considerata un vis frumos, lucru, de altfel, stiut. Este evident si faptul ca o parte din cei care lucreaza acolo fura. Se mai stie si ca aceste mari magazine adeseori ii pacalasc pe clienti si de multe ori ofera spre vanzare marfuri de proasta calitate, unele chiar periculoase si inutile. Cu toate acestea, scrie autorul prezentarii, nu ni se pare o idee proasta faptul ca cineva care a lucrat in acest mediu a colectionat o serie de intamplari si istorisiri care au loc in asemenea hiper si super-magazine. „Fraieri” si trucuri Cartea, intitulata „Secretul Tesco”, cu subtitlul „Ceva ce nimeni nu a indraznit sa povesteasca pana acum”, are un autor necunoscut. Potrivit povestirilor, care se bazeaza pe relatarea unor intamplari traite personal, ne-ar putea duce cu gandul ca ar fi vorba despre un fost angajat de hipermarket, care a pornit de la nivelul cel mai de jos al ierarhiei magazinului si a ajuns pana la nivelul de sef de sectie. In tot acest timp, persoana respectiva - autorul cartii - a avut ocazii suficiente sa vada cum o armata de angajati, incepand de la cei care reumplu rafturile golite de marfa, paznicii de siguranta, casieri si pana la sefii de la diferite niveluri, fura stocul de marfa al magazinului, adeseori ii pacalesc pe cumparatori, incalca drepturile lucratorilor magazinelor, iar intre timp, toata lumea se straduieste sa-si umple buzunarele. Aceasta expunere a faptelor pare ideala; denumirea de hipermarket a devenit un fel de simbol a tot ce e rau, respingator, dar in acelasi timp si indispensabil. Povestirile din carte ar putea fi reale, dar in cea mai mare parte nu pot fi verificate. In cartea respectiva apare si o comoara, o colectie de anecdote si de folclor care circula deja in aceste supermagazine; seful care lucreaza pentru buzunarul propriu, paznicii corupti, tiganii cutitari, casierii care se straduiesc sa-si scoata avantaje banesti cat mai mari, dar si cumparatorii, care ii irita, care sunt fraieri, usor de pacalit. O parte din povestirile cuprinse in carte nu reprezinta deloc ceva nou pentru oamenii din Ungaria. Numai ca situatia nu a fost descrisa niciodata atat de concentrat. Era si pana acum evident ca pentru marea parte a furturilor din marile magazine raspunderea revine angajatilor. In acest sens au facut studii si ziarele centrale din Ungaria, precum Nepszabdasag, Magyar Hirlap, care au ajuns la concluzia ca pentru furturi sunt responsabili 37 la suta din angajati. Conform descrierii din carte, angajatii din marile magazine cara acasa in special marfuri valoroase, aparaturi si alte bunuri, care in nici un caz nu le incap in buzunare. Sunt povestite intamplari multe si aproape incredibile despre modalitatile in care lucratorii de la nivelurile inferioare colaboreaza cu cei de la paza, cu cei care lucreaza in zona cu marfuri si cu casierii, fapte din care se poate trage concluzia, in final, ca in aceste „temple ale consumului” toti sunt hoti sau macar ar dori sa fie. Autorul anonim a considerat necesar sa introduca in carte un capitol separat despre „tiganii hoti”, el insusi „laudandu-se” ca a avut mana lunga. Furau si sefii „Eram multi care pentru cateva zeci de mii de forinti lucram intr-un loc unde se aflau, lasate in grija noastra, marfuri in valoare de sute de milioane, marfuri, produse la care noi nu puteam visa din salariile noastre. Foarte multi angajati au fost ametiti de acest belsug”, subliniaza autorul cartii, incercand sa gaseasca esenta fenomenului. Sefii furau si ei, scrie autorul anonim, in plus ei se purtau urat cu angajatii. Angajatii hipermarketului, injositi de sefii lor, incep sa aiba sentimentul ca a fi hot intr-un mediu atat de dusmanos lor ar putea fi considerat drept o miscare de rezistenta, un act de curaj civic. Sistemul existent trebuie dejucat, carand acasa de toate, aparaturi foarte scumpe. Cartea ofera si posibilitatea de a privi lucrurile din si in interior, de a afla daca marfurile de pe rafturile hipermarketurilor sunt cu adevarat de calitate buna sau nu. Hipermarketul este descris de autor ca un fel de piata mare, plina de marfuri, foarte vizitata de cumparatori, unde toti furnizorii doresc sa aiba acces ca sa-si vanda marfa cumparatorilor care umbla acolo, cumparand de toate, vrute si nevrute. Merita sa aruncam o privire si in publicatiile oficiale din care reiese ca magazinele atrag clientii sa cumpere marfuri cu preturi reduse, din care cumparatorul nu mai gaseste nicio o bucata la vanzare (adevarate marfuri de calitate, cu pret redus au fost cumparate inca inaintea deschiderii magazinelor, de catre angajati, se scrie in cartea citata) Este adevarat ca garantia articolelor tehnice, electrice si elecronice din magazine nu poate fi depasita, dar autorul cartii descrie cateva cazuri despre aparate stricate si de proasta calitate existente in magazinele mari. Dar cine doreste sa cumpere lucruri bune, de calitate, trebuie sa se informeze din timp si serios. Iar pe clientii care umbla dupa chilipiruri si se bucura ca au reusit sa cumpere ceva foarte ieftin - dar de proasta calitate - sa-i lasam sa se bucure de aceste achizitii. Cartea ofera noutati celor care cunosc aceasta lume doar din reclame. In cele 240 de pagini, autorul anonim ofera din belsug informatii din interiorul hipermarketurilor, pe fiecare pagina demasca ceea ce regasim mereu peste tot: Ungaria, mentalitatea care ne inconjoara pe noi insine, scrie hvg in incheierea prezentarii volumului. Hvg