„Romania ne face groaza!"

Der Spiegel Maximilian Popp, un tanar jurnalist din Germania, in varsta de 21 de ani, povesteste in jurnalul pe care l-a redactat cu ocazia unei calatorii spre Istanbul impresiile culese din Europa de Est si Romania, impresii pe care revista germana Der Spiegel, citata si de Rompres, le-a publicat in paginile sale. Maximilian goneste cu microbuzul sau Volkswagen trecand de la o groapa in asfalt la alta. La Budapesta a stat in masina langa un nebun, Romania l-a facut sa paleasca de groaza, iar cu putin inainte de a ajunge in Serbia atmosfera a devenit deodata singuratica si intunecata - iar Istanbulul era inca departe, scria tanarul in jurnalul sau. Plecam mai departe, spune el, iar la un moment dat ploaia inceteaza, in fata noastra transparand Budapesta, aflata inca la 40 de kilometri departare. Locuim acolo la Rita, care are un apartament intr-o cladire veche din centrul capitalei ungare. Dat fiind ca locuinta este prea mare doar pentru ea singura si pentru ca are nevoie de bani, studenta inchiriaza trei camere turistilor in trecere. Rita ne duce la Szimpla, un club amenajat intr-o veche fabrica. Peretii sunt manjiti cu graffiti iar aerul imbibat cu miros greu de alcool este plin de fum dens de tigara. Din toate partile se aude rasunand muzica iar oamenii aflati acolo stau asezati pe scaune sau danseaza. Aici petrec hipioti, skateri si angajati la banca in costum, iar aerul miroase a solutie de curatare a mobilei si a marihuana. Uit de Viena si Bratislava, caci aici este Budapesta. „Aici este Africa!¬ „Budapesta s-a redescoperit pe sine dupa aderarea din 2004 a Ungariei la UE¬, declara Tamas, un tanar de 27 de ani. El a studiat aici managementul intreprinderii si a lucrat la Frankfurt la o banca de investitii. Tamas ne conduce prin oras cu masina sa si ne arata fantanile arteziene baroce, statuile ecvestre si vechile vile ale orasului. „Acesta este palatul regal (Budavari Palota - construit in cetatea Budei, pe locul unde in secolul XIII s-a aflat o prima resedinta a regelui ungar Bela IV, palatul dateaza in forma sa actuala din 1912, inceputurile sale mergand insa pana in secolul al XIV-lea, cand a fost largit de regele Ungariei si imparatul romano-german Sigismund de Luxemburg, iar mai tarziu de Matias Corvin, in secolul al XV-lea. Palatul medieval a fost distrus complet la marele asediu al Budei din 1686, el suferind mai multe distrugeri si reconstructii pana a ajunge la forma actuala, n.red.) si aceasta este biserica Matias (biserica gotica din cetatea Budei, construita incepand din secolul al XIV-lea, turnul actual datand din perioada domniei regelui Matias Corvin, respectiv 1470, n.red.)¬, spune Tamas. Tamas goneste ca un nebun, se strecoara printre autovehicule, aproape ca le loveste, intra cand intr-un spatiu liber, cand se lipeste de bara de protectie. El trece in viteza peste toate semafoarele pe care le gaseste pe rosu. „Budapesta nu mai plange dupa gloriosul trecut¬, spune Tamas. „Oamenii se deschid la tot ce este nou¬. Suntem fericiti cand reusim sa parasim automobilul lui Tamas. „Romania ne face groaza!¬ La granita ne cumparam o vinieta. Copii cu picioarele goale alearga in jurul microbuzului nostru, copii cu pantalonii uzi, murdarie in urechi, saliva pe barbie si rani incrustate pe nas. Ei repeta in mod mecanic singura propozitie in engleza pe care au invatat-o² „Please Sir, money¬! Unde suntem oare aici? Tablita indicatoare arata² Romania. „Nu¬, spune Maria, „aici este Africa¬. Drumul catre Bucuresti este inchis. Un politist sta in fata noastra zambind si face semn cu mana. In spatele sau este parcat un camion, iar pe pamant se vad zacand niste gramezi rosiatice. Rosii sau mere? Ma uit mai bine. Sunt intestine. Un om a fost calcat, dar nimeni nu-i acopera corpul zdrobit. Mi se face rau, iar Maria devine palida. Romania ne face groaza. Gonim prin tara. Pamantul are un aspect acru si posomorat. Daca ar fi sa traiesc aici oare cum s-ar schimba viata mea? Sa traiesc in cocioabe construite din gunoaie, din tabla ondulata, carton sau scanduri presate? Strazile devin mai proaste, iar gaurile din asfalt mai adanci. Microbuzul este zguduit de valuri ca la un cutremur. Pentru 100 de kilometri avem nevoie de trei ore aproape. Conducem printr-o atmosfera intunecata de culoare negru-violet. Sa ajungi de la Budapesta la Bucuresti intr-o zi? Imposibil. Ceea ce ne ramane de facut este sa innoptam in microbuz, pe Dunare. Dimineata ne trezesc tipetele ciorilor si racoarea. Se crapa de ziua. Dunarea este aici, la granita cu Serbia, tot atat de lata ca si o mare. Ea isi face loc printre Carpatii de Sud. De o saptamana suntem pe drum. Inainte de a incepe calatoria am citit cartea lui Jack Kerouac, „On the road¬ (Pe drum), si asta de doua ori. Credeam ca vom avea parte de-a lungul calatoriei noastre doar de o singura aventura nebuna. Nu am crezut insa ca ea ar putea fi si periculoasa.