„Revolutia” din Petrova

* Marele conducator preaiubit si infernala „masinarie” comunista au fost ingenuncheate de un grup de femei si copii din Maramures! * Comuna Petrova a fost singura din tara, alaturi de o alta localitate din Bistrita-Nasaud, care a dejucat planul de „sistematizare a satelor”. * In urma cu 20 de ani, un grup de petroveni hotarati au reusit sa anuleze decizia de alipire a Petrovei la Leordina. * Datorita unui plan indelung „tesut”, care viza scoaterea la inaintare a femeilor si copiilor, niciunul dintre „revolutionari” nu a fost arestat. Maramures. Petrova. Comuna in care a inceput daramarea regimului comunist si care a demonstrat ca infernala masinarie comunista poate fi invinsa pana si de un grup de femei si copii „inarmati” doar cu curaj si unitate. Intr-o perioada in care regimul Ceausescu era considerat de multi romani inca invincibil, un grup de petroveni a reusit sa-l invinga, fara ca cei implicati sa fie aruncati in puscariile comuniste. Era inceputul anului 1989. Legile 58 si 59 din 1974, respectiv Sistematizarea teritoriului si localitatilor rurale si urbane si Legea cu privire la fondul funciar, urmau sa fie puse in practica. In 11 ianuarie, avea loc sedinta comuna a Biroului Judetean P.C.R. cu Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judetean Maramures. Tema? Stabilirea scenariului dupa care va fi aplicata „operatiunea sistematizarea” in teritoriu. De prin toamna, se zvonea ca localitatile Petrova si Leordina vor fi comasate, iar centrul de comuna va fi stabilit la Leordina. Viitorul oras al Romaniei Socialiste urma sa fie „botezat” Dumbrava si condus, cel mai probabil, de Ileana Leordean, primarita din Petrova. Ca si „post de consolare”, primarita de Petrova, Eugenia Borda, a fost „momita” cu un alt post de primar „la vale, in jos, intr-un sat frumos”. Desi informatia a fost bine „pazita”, gura satului tot a aflat de planurile „preiubitului patid”. Cum multi dintre petroveni munceau la I.F.E.T. in Leordina, erau intrebati, dimineata de dimineata, de ce au adus si tabla cu numele localitatii, ca oricum nu mai au nevoie de ea. Petrovenii raspundeau ca oricum n-au atatia domni cat pentru un oras, deci decizia nu se aplica. Lectorul universitar dr. Ilie Gherhes relateaza un alt episod care a inflamat spiritele petrovenilor: „Un leordean, aflat cu oile in targul din Petrova, le-a lasat nesupravegheate, iar animalele au facut murdarie si paguba pe treptele CAP din apropiere. Atentionat de unii localnici sa aiba grija de oi, acesta le-a replicat sa o lase mai moale ca, in curand, nu vor mai avea nici primarie. Bineinteles ca petrovenii s-au enervat, scotandu-l in bataie afara din targ si trimitandu-l inapoi, in Leordina”. Numai ca legea emanata de „luminatele minti” ale comunismului se aplica localitatilor care aveau sub 3000 de locuitori. Ori Petrova avea, la vremea respectiva, peste 3200 de suflete. Scenariul alipirii s-a confirmat, insa, cateva zile mai tarziu. Profesorul Ion Petrovai si directorul scolii, Ion Busescu, au plecat la Cluj, pentru a sustine examenul de socialism stiintific, fara de care nu puteau obtine gradul I. Dar Hotelul Astoria la care s-au cazat nu mai avea camere cu doua paturi, asa ca au fost nevoiti sa stea intr-o camera cu trei paturi. Petrovai povesteste ca: „I-am spus receptionerei ca, in mod sigur, va veni cineva din invatamant, sa puna tot un dascal cu noi in camera, sa nu ne bruiem, sa putem citi. In acel moment, a aparut un domn care spune: eu sunt. Urcam sus, in camera, si se prezinta. Adrian Stanca, secretar adjunct cu probleme de propaganda din Mediesul Aurit. Ne prezentam si noi si spune: Petrova? Pai, voi nu mai existati pe harta. Ne-a spus ca e coleg de scoala de partid, la Oradea, cu primarita noastra si ca ea va fi mutata ori in sus, ori in jos, in sensul de a avea post, iar noi disparem ca localitate. Asta era luni. Miercuri, vicele si secretarul adjunct au fost chemati in Baia Mare, sa lamureasca oamenii si sa-si caute slujbe. S-au intors si au venit Gaftone, inca 3 domni pe care nu-i stim, pentru lamuriri si s-a tinut deosebit de tare sa se discute cu liderii. Printre acestia, era si nevasta mea, pe atunci, profesor de romana si secretar de partid pe scoala. Si tineau foarte mult ca luni sa ia cuvantul si sa-si exprime adeziunea la sarcinile date. Noi am elaborat o strategie, trebuie sa fim sinceri. Nu ne-am opus formulei, am spus ca noi nu avem nimic cu politica partidului, dar mosii si stramosii nostri s-ar rascoli in mormant daca am accepta o astfel de actiune. Am avut si sedinte de partid pe scoala in care, in final, s-a spus ca trebuie sa facem asa. S-a spus ca, din exces de zel, s-a trecut peste numarul de locuitori. S-a ciripit pe formula aceasta, iar oamenii au inceput miscarea”. Duminica, in 15 ianuarie, urma sa aiba loc sedinta cenaclului „Mihai Eminescu”. Politia si securitatea care erau prezente in zona au cerut ca cenaclul sa fie organizat intr-o „formula restransa”. Numai ca oamenii s-au impotrivit si au cerut sa urce pe scena „toti pruncii”. In final, autoritatile au cedat, dupa ce l-au atentionat pe Petrovai sa aiba grija ce vorbeste. Dupa manifestarea din Camin, oamenii s-au inghesuit la bufet si toata lumea a aflat ca a doua zi „se va intampla ceva”. In noaptea de duminica spre luni, fruntasii satului au umblat din casa-n casa, sa-i convinga pe oameni ca trebuie sa-i opreasca pe „domnii” de la Baia Mare care vor sa desfiinteze comuna, sa duca stampila si arhiva. Grupul constituit ad-hoc a elaborat si o strategie de „lupta” care implica copiii, femeile, batranii si rromii. A doua zi, ca la un semn, s-au adunat in fata Consiliului Popular 2-300 de petroveni. O parte dintre femei a trecut pe la scoala si si-a luat copiii. Intre timp, a aparut la unitatea de invatamant Elvira Suciu, inspectorul general al judetului, care i-a luat la rost pe Petrovai si pe sotia sa, Maricuta. Profesorul isi aminteste ca: „inspectorul general a chemat-o pe nevasta mea si i-a spus, de fata cu directorul: dumneata iti pierzi painea, iar sotul dumitale, libertatea, ca urmare a afirmatiilor ca in coasta Ucrainei nu ne putem permite sa desfiintam o piatra de hotar a latinitatii si romanitatii care este Petrova, vatra de cultura... Nevasta mea a lesinat. M-am dus cu ea la Viseu. Dupa ce si-a revenit, ne-am intors si a stat vreo doua saptamani in convalescenta, de frica sa nu fim arestati”. Satenii adunati in fata primariei au vazut masina cu profesoara lesinata, fapt care i-a indignat si mai mult. Intre timp, dinspre Baia Mare, a ajuns un ARO al partidului, in care se aflau Vasile Gaftone, secretar cu probleme de propaganda, invatamant si cultura si Zamfir Silaghi, responsabil pe economic, la judet. A apucat sa coboare doar Gaftone, care mai fusese prin comuna, asa ca a fost luat la intrebari de sateni. Nutu Ienci „Sufli” si Ion Ienci „Todica” au spus raspicat ca „nu vrem alipirea, avem mandria noastra”. Colonelul de securitate Vasile Hrin a replicat: „vreti, nu vreti, va unificati!”. Asta a fost scanteia care a „aprins” revolta. O taranca a strigat: „Traiasca comuna Petrova!”. Mobilizati, toti satenii au izbucnit in strigate: „Petrova ramane!”. Cativa protestatari au incercat sa rastoarne ARO-ul, dar n-au reusit. Iar intr-un moment de respiro, soferul a pornit in viteza spre Viseu, abandonandu-si seful in primarie. Femeile, furioase, au navalit in cladirea primariei, au spart geamuri, au rupt usi, cabluri de telefoane si au aruncat cu ce au prins la mana inspre Gaftone. De frica, Gaftone a fost inchis intr-un dulap, din care n-a mai iesit pana multimea furioasa nu s-a risipit. Ofiterul de securitate a fost prins de o taranca de testicule si scos in curtea primariei. Acolo, s-a dezlantuit batjocura. I s-a pus o galeata de cenusa in cap si a fost stropit cu apa din niste vaze. Dupa o vreme, Hrin a fost „salvat” din mana femeilor si inchis in secretariat. Intre timp, oamenii povestesc ca ceilalti membri ai delegatiei, printre care s-ar fi aflat si actualul sef al Inspectoratului Judetean de Politie Maramures, au fost alungati din sat. Maria Mihalca, una dintre petrovencele-revolutionare, povesteste ca: „Am aflat ca vor sa ne alipeasca de Leordina si ne-am dus mai multe femei, si eu printre ele, si s-o facut revolutie. S-o adunat lumea la Consiliu, s-o rupt telefoanele, s-o spart geamurile, s-o dat dupa domnii ceia. Phuai de mine, in jur la 200-300 de oameni s-o adunat. Pai, cum? Noi pentru o hartie sa merem pana la Leordina? Mai ales femeile, ca barbatii s-o temut ca or mere sub cheie. Comuna asta are vechime de 6000 de ani si sa merem a sluji la ceia? O dat dupa ei, n-o apucat a zace nimic”. Pe la orele amiezii, au aparut inca doua masini dinspre Baia Mare, care-i aduceau pe prim secretarul Vasile Barbulet si Ioan Vladescu, seful militei. Intre timp, comuna a fost inconjurata de trupe de militie. Directorul scolii, Ion Busescu, care conducea si atunci unitatea de invatamant, spune ca: „acest miez de revolta a fost mai bine calculat, in fata au fost bagate femeile. Lucrurile au fost puse la punct, dar, din punctul de vedere al unora care nu stiau ce inseamna Petrova, se credea ca pe astia i-om prosti si i-om uni, ca asa era comanda de sus. Mai tarziu, am ramas in scoala, sa am grija de copii, cum mi-a spus un cetatean, dar am aflat ulterior ca satul fusese inconjurat de politisti si armata”. Barbulet a coborat din masina cu mainile ridicate, le-a urat petrovenilor „La multi ani” si le-a spus ca a venit din spital si-i roaga sa nu-l bata. Apoi, le-a promis ca „nu-i uneste” cu Leordina si i-a invitat la Caminul Cultural, sa „facem adunare si sa scriem asta”. Multimea l-a aplaudat, dar i-a cerut sa semneze acolo declaratia. Rapid, un functionar a semnat declaratia. Si Barbulet a semnat-o. Pe drumul spre Caminul Cultural, o femeie i-a aratat prim secretarului vila primaritei si i-a indemnat pe oameni sa-i dea foc. Barbulet le-a promis petrovenilor ca o va confisca si o va transforma in gradinita, asa ca spiritele s-au linistit. Spre seara, directorul de scoala, impreuna cu alti doi petroveni, a plecat cu singura masina din sat la Viseu, la o cunostinta cu legaturi la „Centru”. Urmatoarea problema care trebuia rezolvata era alegerea noului primar. Omul le-a spus ca lucrurile sunt ca si rezolvate si, a doua zi, l-a adus in sat pe Grigore Hontau, noul primar de Petrova. Unii dintre petroveni spun ca: „in momentul in care a venit el, securitatea a terminat urmarirea. Deci el a fost girantul linistii Petrovei”. Zilele trecute, petrovenii care au participat la „revolutia” de acum 20 de ani au primit diplome si medalii din partea primariei. Dar dovada curajului si a unitatii lor e o tabla veche de la iesirea din sat, pe care sta scris cu litere de-o schioapa numele localitatii. De atunci, batranii mai murmura hotarati, ca un indemn transmis peste generatii: „Aici a fost si ramane Petrova”. A oprit trenul! Maria Mihalca spune ca alipirea comunei la Leordina nu a fost singura decizie anulata de femei: „o vrut sa ne opreasca trenul si m-am pus in mijlocul caii ferate. Mi-am luat o sticla de apa, o pita si m-am pus acolo. O zis mecanicu’: nici sa vreau sa trec, nu pot. Nu s-o putut face nimic, trebuie sa facem halta, n-om merge pana la Viseu, la accelerat. Sa n-avem gara. Am zis ca, daca desfiinteaza gara, sa ieie si linia ferata de aici, ca-i pe teritoriul nost, nu al lor”. Ce spune Gaftone? „Din punctul meu de vedere, cred ca hotaratoare pentru pregatirea si declansarea revoltei de la Petrova a fost nemultumirea nomenclaturii locale, de partid si de stat, care, prin comasarea cu Leordina, unde urma sa fie resedinta comunei, isi vedea naruite privilegiile. Pe de alta parte, existau si potentiali ravnitori la posturile de secretari comunali de partid si primar, viceprimar, care tineau la fotoliile respective, pe care le doreau castigate prin alegerile comunale premergatoare Congresului al XIX-lea al PCR, din noiembrie 1989”, declaratia lui Vasile Gaftone, consemnata de Ilie Gherhes in cartea „Anii 1973-1989: Cronica unui sfarsit de sistem”. „Din Petrova a inceput daramarea comunismului” „Eu nu am participat la revolta, fiind inginer silvic si, atunci, eram la serviciu, la Ocolul Ruscova. Nu am stiut nimic pana a venit directorul Lupse, care era pe atunci directorul Directiei Silvice. Acesta mi-a spus ca e o revolta la Petrova. Din acel moment, am tinut legatura telefonic cu parintii mei. Cel mai mult m-au impresionat curajul, demnitatea si unitatea petrovenilor. La noi, a inceput daramarea comunismului. Din Petrova a inceput daramarea comunismului. Fiind si primar, m-am gandit sa marcam cum se cuvine evenimentul. Am premiat 50 de oameni, dintre care 10, post-mortem. In afara de anchetarea mea, pentru ca multimea mi-a rostit numele ca alternativa la postul de primar, nimeni nu a fost anchetat. Deci eu am fost singurul care am fost pe la Securitate si am dat vreo 20-30 de declaratii. Toate astea, pentru ca, in acele momente, a strigat cineva sa ma puna primar. A trebuit sa astept 20 de ani pana mi-a venit randul”, Ioan Petrovai, primarul comunei Petrova. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro