„Reorganizarea administrativa a fiecarei tari are o traditie care se impune a fi respectata

Interviu cu prof.univ.dr. Ioan Scurtu * A fost seful Catedrei de Istoria Romanilor de la Universitatea din Bucuresti, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane, prorector al Universitatii „Spiru Haret”, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, presedintele Societatii de Stiinte Istorice din Romania etc.. Profesorul universitar doctor Ioan Scurtu, unul dintre cei mai reputati istorici ai Romaniei, vorbeste despre regionalizare. Reporter: Cat de oportuna vi se pare, in conditiile istorice actuale, masura de regionalizare? Ioan Scurtu: In principiu, daca e sa raspund cu un singur cuvant, raspunsul meu este „NU”. Reorganizarea administrativa a fiecarei tari are o anume traditie, care se impune a fi respectata, pentru ca oamenii s-au obisnuit cu un anume fel de a se organiza si de a-si duce viata, si schimbarile nu fac decat sa bulverseze practic existenta lor. Oamenii stiu ca merg la conducerea de judet in orasul cutare, stiu ca gasesc administratia financiara intr-un anume loc, Tribunalul pe o anume strada etc. Adica sunt niste lucruri care au intrat in obisnuinta cetatenilor, lucruri care in esenta lor sunt benefice. Asta inseamna schimbarea unui intreg mecanism. Si vreau sa va spun ca incercarile de reorganizare care s-au facut n-au dat rezultate. Rep: In ce masura au avut rezultate celelalte reorganizari teritoriale in istorie? I.S.: Eu m-am ocupat de exemplu de istoria Partidului National Taranesc, care in 1929 a venit cu o noua organizare administrativa creand pe langa judete 7 asa-numite directorate ministeriale. Care de fapt insemna o organizare pe provinciile istorice: Basarabia, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina. Dar aceasta organizare s-a dovedit a fi cu totul ineficienta pentru ca atunci cand s-a incercat punerea ei in aplicare s-a constatat ca legea directoratelor ministeriale nu era racordata cu cateva sute de legi care porneau de la existenta judetelor si a raportarilor de la aceasta structura administrativa si nu de la directorate. Asa incat, nici n-a apucat sa se realizeze practic, ca ea a trebuit sa fie abandonata chiar de taranisti. Carol al II-lea a incercat si el o reorganizare. De data aceasta in 10 tinuturi care sa fie conduse de un rezident regal, deci numit de rege, in ideea de a se evita organizarea de alegeri. Desi era un regim de autoritate monarhica, totusi se mentinea sistemul alegerilor comunale, judetene. Si atunci, peste un grup de judete era numit un rezident regal direct de catre rege, care ar fi trebuit sa exercite puterea in numele suveranului. Nici aceasta structura n-a reusit. Au venit sovieticii si in 1950 s-a trecut la asa zisa „raionare”. Si s-au constituit iarasi regiuni. Dar nici aceasta structura nu s-a dovedit viabila, ca dovada numarul regiunilor a tot oscilat si in 1968 s-a revenit la organizarea traditionala pe judete. Acum, intr-o perioada de criza, intr-o perioada cand se vantura ideea modificarii Constitutiei, se vine cu o alta propunere de reorganizare administrativa. Si in mod firesc aceasta organizare nu poate sa se bazeze decat pe Constitutie. Rep.: Din punctul dumneavoastra de vedere exista argumente reale pentru o astfel de masura? I.S.: Opinia mea este si cred ca nu ma insel, avand in vedere starea de spirit, ca toata aceasta chestiune cu actuala organizare nu are o motivatie reala. Se vine cu ideea ca UE n-ar da fonduri decat daca ar fi regiuni. Dar exista niste Regiuni de Dezvoltare. De ce aceste Regiuni de Dezvoltare nu sunt facute viabile? Ele au o anume consistenta, dar din pacate nu au calitatile necesare unei activitati reale care ar fi putut prea bine sa atraga fonduri de la UE. Intre noi fie spus, dupa aderarea la UE, noi am devenit creditorii UE si nu beneficiarii fondurilor de ordinul de 30 de miliarde, cum se zice, pe care le avem la dispozitie. Datele arata ca noi am atras 2%, iar contributia noastra a fost platita in termen. Si asta nu pentru ca nu erau regiuni de dezvoltare, ci pentru ca Guvernul si guvernantii nu s-au prea antrenat in a atrage fonduri, pentru ca trebuia sa le cheltuiasca cu grija si cu toate actele de evidenta necesare. Adica nu se puteau face marile afaceri care se fac in mod obisnuit in Romania. Revenind la aceasta regionalizare care se propune acum, convingerea mea este ca, este pornita de la UDMR care a devenit arbitrul situatiei politice din Romania. Si retragerea acestuia de la guvernare ar insemna pierderea majoritatii parlamentare a Guvernului si caderea acestuia. Cum Guvernul nu vrea sa cada, cum oamenii tin in continuare la putere, evident ca sunt gata sa faca orice fel de concesii. Chiar daca in fruntea acestui guvern este un ardelean. Si este putin cam ciudat ca un ardelean sa prezideze infiintarea unei asa-zise regiuni de dezvoltare care sa se plieze pe linia Dictatului de la Viena. Ca poate ati observat ca propunerea UDMR este identica cu cea stabilita de Hitler la 27 august 1940. Deci aceasta este esenta asa-zisei campanii. Este ceva absolut politic si invaluirea aceasta cu UE, cu modernizarea si reducerea structurilor nu are niciun fel de temei, decat o manipulare politica de mari dimensiuni. Ganditi-va ca aceasta inseamna schimbarea tuturor elementelor de birotica, de antet, de acte de identitate, de notariate, scoli, facultati, universitati, institutii de toate felurile. Asta inseamna miliarde si miliarde intr-o perioada de criza, cand Romania nu are bani, asa se zice ca nu are bani sa faca investitii, dar in schimb, iata ca se ivesc asemenea ocazii. Rep.: In plus, s-ar slabi si puterea, importanta, influenta unor judete. I.S.: Depinde de ce se intelege. Eu am vazut o declaratie a primarului, parca de la Targu Mures, ca zicea ca se aliaza cu „doi handicapati” sau cam asa ceva despre Harghita si Covasna. Poi, tinutul zis Secuiesc, care nu exista ca unitate, este unul dintre cele mai sarace din tara, una dintre zonele cele mai slab dezvoltate. Desi a fost guvernata de UDMR timp de 20 de ani. Si atunci, de unde si pana unde marea grija pentru minoritatile nationale, pentru minoritatea maghiara a acestui UDMR? E o demagogie care poate sa-i induca in eroare pe oamenii naivi, dar eu sper sa nu se intample asta. Reorganizarea administrativa a fiecarei tari are o anume traditie, care se impune a fi respectata pentru ca oamenii s-au obisnuit cu un anume fel de a se organiza si de a-si duce viata si schimbarile nu fac decat sa bulverseze practic existenta lor. Oamenii stiu ca merg la conducerea de judet in orasul cutare, stiu ca gasesc administratia financiara intr-un anume loc, Tribunalul pe o anume strada etc. Adica sunt niste lucruri care au intrat in obisnuinta cetatenilor, lucruri care in esenta lor sunt benefice. Asta inseamna schimbarea unui intreg mecanism. Si vreau sa va spun ca incercarile de reorganizare care s-au facut n-au dat rezultate - Prof. univ. dr. Ioan Scurtu Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro