„Proorocul” din Valea Viseului

* La capatul nordic al Maramuresului, traieste un om care a avut parte de experiente uluitoare * Pe vremea cand era copil, s-a plimbat de mana cu tatal sau raposat, in Rai * Tot atunci a vazut prima data ingeri si a inteles ca poate transmite mesaje pe lumea cealalta * De zeci de ani e cautat de oameni necajiti sau de cei care vor sa le transmita ceva rudelor decedate * Ioan Surduc a fost un „copil minune” si a devenit „proorocul din varful dealului” * Acum, batranul isi traieste in liniste si modestie ultima parte a vietii sale uimitoare si vorbeste greu despre experiente care l-au marcat * Nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. La capatul nordic al Maramuresului, aproape de granita cu Ucraina, Dumnezeu a aruncat pe pamant un colt de Rai: Valea Viseului. Aici, intr-o casuta modesta, cocotata pe un deal, traieste asemeni unui pustnic laic, un batran de 79 de ani, caruia i se spune „proorocul”. Ioan Surduc s-a nascut si a trait intreaga viata in Valea Viseului. N-a prea iesit din sat, dar vestea i s-a dus in tot judetul si chiar in zonele limitrofe. Pe poteca batatorita din curte, in care azi se plimba doar un catel si o rata asteptau, in urma cu cativa ani, zeci de oameni curiosi sa afle cum e pe lumea cealalta sau dornici sa transmita mesaje celor raposati. Si asta pentru ca, pe vremea cand alti flacai din sat se plimbau cu tatii prin padure si vorbeau cu tanci de varsta lor, Ioan Surduc se plimba cu tatal sau prin Rai si se imprietenea cu ingerii. Intamplarea care l-a facut celebru in toata zona a avut loc demult. Pe atunci „Ionica” sau „Ivan”, cum ii spun localnicii, avea 11-12 ani si tocmai ramasese orfan de tata. Intr-o noapte a cazut intr-un somn greu, ca de moarte. Si-a visat tatal care a intins mana spre el si l-a luat la o plimbare. Prin Rai. Ivan s-a plimbat la bratul tatalului prin pajistea cu copaci infloriti. Auzea o muzica frumoasa, „cum nu este la noi”, si vedea oameni din sat trecuti pe lumea celalalta. La un moment dat, tatal i-a spus ca e vremea sa se intoarca, dar se vor mai vedea. Intre timp, mama lui s-a speriat, iar fratii au incercat sa-l trezeasca. Spune ca a revenit din Rai cu greu, in „raiul pamantesc” din Valea Viseului. Si a devenit brusc alt om. Parca sfaturile tatalui (sa fii bun, credincios) l-au imbracat ca si camasa de lumina care i s-a parut ca i-a daruit-o parintele sau in vis. Oamenii din sat au inceput sa spuna ca Ivan a devenit un „copil batran”, prea intelept pentru varsta lui. Dupa o vreme, si-a vazut insa din nou tatal si, de mana cu el, s-a plimbat intr-o poiana in care stateau si se bucurau dreptii, precum si cei care au patimit si au plans pe pamant. Intr-un alt vis, a vazut „o mare de lumanari”, unele abia incepeau sa arda, altele erau gata sa se stinga. Parintele sau i-a spus ca acolo unde lumanarile au ars mai mult, sufletul se pregateste sa paraseasca trupul. Desi visele sale erau neobisnuite, mama sa l-a crezut. La fel si localnicii si preotul satului. Ba mai mult, lui Ivan i s-a dus vestea peste munti si vai. Oamenii din zonele apropiate stateau buluc la poarta sa sa-l vada pe „copilul care a fost in rai” si sa intrebe de cei raposati. De altfel, in plimbarile lui in Rai, Ivan vedea uneori cunoscuti din sat. Iar familiile lor, ramase in „raiul pamantesc”, doreau sa le transmita ca sunt sanatosi, ca s-a insurat baiatul, ca au nepotei. La randul lor, raposatii vroiau sa transmita ceva: fie sa se roage si sa se caiasca pentru pacate, deoarece li se apropie ceasul „Marii treceri”, fie sa se roage si sa aprinda o lumanare pentru ei. Daca Ivan visa un raposat flamand, familia mortului facea grabnic un parastas la biserica si o pomana pentru cei saraci, iar in visul urmator raposa-tul aparea satul si bucuros. Tot pe la 12 ani, pe cand era flacaias, Ivan a trait cea mai uluitoare experienta din viata sa. Astazi poveste cu greu despre ea. Modestia si bunatatea lui nu lasa loc de fala. Si in plus, n-ar vrea sa-l mahneasca pe Dumnezeu cu trufia lui. Cei de-o etate cu el stiu insa bine povestea devenita celebra in sat. Se spune ca Ioan era cu vitele la pascut. Era toamna tarzie, dar soarele incalzea totusi, timid. Dintr-o data, cerul s-a tulburat, s-a pornit un vartej si Ioan s-a trezit intr-o poiana in care era vara. Era o lumina stralucitoare si se vedeau o multime de ingeri cu ochii care emanau atata bunatate, cum Ivan n-a mai vazut niciodata. Dupa o vreme, a revenit pe pajistea tomnatica si a plecat spre casa, speriat sa nu-l certe mama pentru intarziere. Cand a intrat in curte, mama nu l-a certat, a izbucnit in lacrimi si l-a imbratisat. Il credea mort. Ivan disparuse de doua zile, iar fratii au plecat sa-l caute, dupa ce vitele pe care le pazea flacaul s-au intors singure acasa. Numai ca nu l-au gasit nicaieri. Dupa acest episod, la poarta lui au inceput sa vina tot mai multi oameni. Unii cereau sa-i caute pe cei dragi pe lumea celalta, altii vroiau sfaturi, altii erau necajiti si vedeau in el o speranta. Dar el nu s-a pierdut cu firea. Le spunea cu blandete ce a visat si ce crede cu mintea lui de copil ca inseamna visele si ii sfatuia pe toti sa fie buni si sa se roage Bunului Dumnezeu. A continuat sa-si viseze tatal si dupa s-a insurat si s-a asezat la casa sa. Intr-un vis, parintele a venit pe dealul unde sta astazi Ioan Surduc si tinea in pumn niste cuie. I-a spus: „Ioane, strange tot ce poti, ca vor veni vremuri grele. Uite, ti-am adus niste cuie, o sa-ti trebuiasca”. Pe atunci erau cuie berechet, iar Ivan nu s-a gandit sa le stranga. Dar casa s-a ridicat cu repeziciune si intr-o zi mesterul a spus ca nu mai poate lucra. Motivul? Nu mai avea cuie. Cu greu a reusit Ivan sa adune cuiele necesare finalizarii constructiei si atunci si-a amintit de sfatul tatalui. Mai tarziu, si-a visat tatal care il anunta ca isi va pierde mama. Nu peste mult timp, mama lui a trecut pe lumea celalta si i s-a aratat impreuna cu parintele in vis. I-au spus ca nu e bine sa i se duca faima de „prooroc” si de a-tunci, Ivan a evitat intanirile cu oamenii care veneau la casa „proorocului”. Dupa o vreme, vizitatorii au inceput sa se rareasca, desi, chiar si azi, il mai intreaba unii prin sat daca mai viseaza raposati si daca le poate transmite mesaje. El raspunde ca nu si de fiecare data cand e pus sa rememoreze intamplarile uluitoare care l-au facut celebru spune cu blandete ca „nu-si mai aminteste”. Nu-si mai aminteste nici detalii despre vise, nici despre ingeri, nici macar cantecele de o frumusete extraordinara invatate in calatoriile pe lumea celalta. Incet, Ioan Surduc a reusit sa devina din „prooroc”, un soi de pustnic, care locuieste intr-o casuta cocotata pe un deal, la un pas de fiul sau. Nu refuza dialogul, ci dimpotriva, se bucura de oaspeti, dar vorbeste greu si eliptic despre acele intamplari, ca si cum un juramant puternic l-ar determina sa taca. Batranul care a implinit 79 de ani spune ca: „Tata s-a casatorit batran. A luat-o pe mama vaduva. Cum eu eram cel mai mic, m-a iubit mult. Cam de la 11 ani, dupa ce a murit, am inceput sa visez fel de fel de visuri. Am fost pe cealalta lume. Tatal meu a murit si m-am intalnit cu el. A zis ca de sase ori a fost la judecata. Am vorbit cu el atunci, dar am inceput sa visez. Si pe el, si pe alti oameni din sat care au murit. Vai, cata lume venea aici. Asta era prin ’44. Oamenii spuneau „zi-i la mama mea cutare, spune-i la tatal meu cutare”. Dar cei de pe lumea celalta nu erau foarte interesati de ce e aici. Mai mult dadeau sfaturi. Si eu m-am sfatuit cu tata, inclusiv unde sa-mi construiesc casa si uite ca n-am avut niciun fel de probleme de atunci: sa alunece pamantul, sa vine inundatii etc. Am vazut si ceva stralucitor, un inger. Vai cata lume era aici, ca nu incapeau in casa. Veneau din toate partile. Toti vroiau sa stie ce am vazut. Imi spuneau prooroc. Poate daca ma puneam la treaba, eram ca un prooroc, dar n-am fost. Un om credincios, sfant, trebuie numai sa se roage, sa renunte la cele lumesti, sa-si pastreze nevinovatia copilariei. Oamenii ziceau ca pleaca mai impacati de aici, desi eu le spuneam tuturor doar sa se roage, pentru ca Bunul Dumnezeu ajuta pe fiecare. Eu nu stiu altceva, eu nu sunt vrajitor, eu stiu numai de Dumnezeu. Daca ai credinta si te rogi, ti se indeplineste orice do-rinta, e bine”. Ioan Surduc n-a profitat niciodata de harul sau. N-a cerut niciodata bani celor care-l cautau si nici nu-i placea celebritatea. Asemeni unui pusnic modern, prefera viata linistita si aspra din varful muntelului. Nu vrea sa-l supere pe Dumnezeu cu trufia lui si nici sa-si manie parintii care i-au cerut in vis sa renunte la renumele de prooroc. De altfel, darzenia lui e la fel de uluitoare ca si intamplarile pe care le-a trait. In ciuda tacerii cu care si-a inconjurat experientele, oamenii ii spun insa si astazi „proorocul”. Si stiu, ca acolo, in Valea Viseului, unde Dumnezeu a aruncat pe paman „un colt de rai” traieste un om extraordinar, care asteapta cu seninatate si credinta sa se reintoarca in Rai. „Vai cata lume era aici, ca nu incapeau in casa. Veneau din toate partile. Toti vroiau sa stie ce am vazut. Imi spuneau prooroc. Poate daca ma puneam la treaba, eram ca un prooroc dar n-am fost. Un om credincios, sfant, trebuie numai sa se roage, sa renunte la cele lumesti, sa-si pastreze nevinovatia copilariei. Oamenii ziceau ca pleaca mai impacati de aici, desi eu le spuneam tuturor doar sa se roage, pentru ca Bunul Dumnezeu ajuta pe fiecare. Eu nu stiu altceva, eu nu sunt vrajitor, eu stiu numai de Dumnezeu. Daca ai credinta si te rogi ti se indeplineste orice dorinta, e bine”. Dintr-o data, cerul s-a tulburat, s-a pornit un vartej si Ioan s-a trezit intr-o poiana in care era vara. Era o lumina stralucitoare, si o multime de ingeri cu ochii care emanau atata bunatate, cum Ivan n-a mai vazut niciodata. Dupa o vreme, a revenit pe pajistea tomnatica si a plecat spre casa, speriat sa nu-l certe mama pentru intarziere. Cand a intrat in curte, mama nu l-a certat, a izbucnit in lacrimi si l-a imbratisat. Il credea mort. Ivan disparuse de doua zile, iar fratii au plecat sa-l caute, dupa ce vitele pe care le pazea flacaul s-au intors singure acasa. Numai ca nu l-au gasit nicaieri. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro