„Primavara” Ilenei

* Chiar daca afara sunt sub zero grade, chiar daca frigul si zapada inca staruie, simtim parca in suflete venirea primaverii. O fi de la soarele palid din ultimele zile, sau din dorinta noastra de a iesi din iarna? Sau poate ca tine de aparitia ghioceilor si a martisoarelor... Una dintre cele mai interesante legende despre martisor am auzit-o chiar ieri de la o prietena draga. E frumoasa pentru ca e a noastra, a maramuresenilor. Legenda vorbeste despre o fata a Babei Dochia, pe nume Alb. Era considerata in unele sate din Maramures chiar fata Babei Dochia, pentru ca Baba Dochia era de felul ei mai ciudata, iar aceasta fata, de o frumusete rara, nu vorbea niciodata, desi nu era muta. Parea un personaj rupt de lume, si oamenii o tineau la distanta, iar ea, ca sa evite gura lumii, s-a retras in padure, dar dupa un timp si-a dorit sa revina in sat. Insa, pentru a nu speria pe nimeni, a venit noaptea. In acel sat traia un fecior foarte nastrusnic, pe nume Rosu. I se spunea asa pentru ca avea o fire de nestapanit, foarte frumos, dar foarte aprig. In noaptea aceea el isi facea plimbarea la fetele din sat, cum faceau feciorii din Maramures, mergand de la o casa la alta pentru a o putea gasi pe cea potrivita. Se spune ca Alb a ajuns la o poarta maramureseana superba, care avea sculptata pe ea impletitura ce simbolizeaza infinitul, viata si moartea – specifica zonei – o poarta care era pastrata intacta, desi casa din spatele ei era o ruina. Fata, atrasa de poarta pe care nu si-o mai amintea, merse spre ea, dar in poarta ajunse si acest fecior pe nume Rosu. El a fost vrajit de frumusetea ei, crezand-o din alta lume, pentru ca nu o mai vazuse pana atunci. Vrajiti fiecare de frumusetea celuilalt si-au dat seama ca sunt suflete pereche si s-au impletit asemeni funiei de pe poarta in traditionalul snur alb-rosu ce de atunci il daruim celor dragi de 1 Martie. Martisorul la inceputuri a fost un snur alb-negru impletit care simboliza legatura dintre cer si pamant, un fel de axis mundi. Pe urma s-a transformat negru in albastru, care era simbolul cerului si albul simbolul luminii, o impletitura intre cer si lumina. Pe urma, de-a lungul istoriei s-a transformat in acest rosu, care se spune ca simbolizeaza iubirea spirituala dintre oameni. Martisorul avea rol de protectie, iar in spatele traditiei se ascundeau diferite credinte si superstitii. Astazi, pentru multi dintre noi, martisorul si-a pierdut din valoare si din semnificatie. Multi nu ii mai vad rostul, uita sa il poarte sau sa il daruieasca. Sau, daca o fac, aleg martisoare facute pe banda rulanta, aduse din te miri ce tari indepartate, care nu au originalitate, autenticitate si, mai ales, suflet. Ileana Danci Horoba e un artist care lupta impotriva acestui fenomen de instrainare a traditiei noastre, de pierdere in alte popoare si de uitare a propriei noastre mosteniri. Ea este o frumoasa visatoare, care crede ca „omul se naste cu frumosul in el” si, de aceea, ea a ales sa creeze frumosul. Ca studenta, a participat la targuri prin toata tara si a observat ca oamenii cauta frumosul, dar si ca „publicul trebuie cultivat” inspre frumos. Intoarsa in Baia Mare, si-a dorit sa incerce sa faca si aici ceea ce vazuse ca se poate realiza in alte orase din tara, si anume sa reinvie estetica frumosului, sa re-cultive publicul si sa ii ofere posibilitatea de a alege un lucru cu suflet, creat de mana omului, de la suflet, catre si pentru suflet. A ales sa porneasca de la zero, si pentru a face asta a trebuit sa inceapa cu ceva deja cunoscut: „si unul din lucrurile pe care oamenii le cumpara prin traditie, sau din orice alt motiv, e martisorul, important pentru unii sau nesemnificativ pentru altii, poate sa fie o opera de arta, si, prin urmare, sa aiba suflet, fiind o miniatura lucrata cu talent si daruire”. Inceputul a fost greu. Lumea nu credea in ideea ei si multi o vedeau nerealizabila sau lipsita de succes in Baia Mare. A ajuns insa la Directorul Bibliotecii „Petre Dulfu”, dr. Teodor Ardelean, care a crezut in ea si in visul ei si nu s-a inselat, targul fiind anul acesta deja la a treia editie. Mascota targului este „Primavara”, o papusica pe care Ileana a facu-o pentru prima data cu o mana in gips, a pus-o „strategic” intr-o cutiuta din hartie manuala, din care i se vede doar capsorul, asemeni primaverii care iese timida din iarna. Lumea o cunoaste deja de pe afise si pliante si o cauta la targ. Insa, dincolo de munca grea si migaloasa pe care o depune, pentru Ileana Danci martisorul si targul de martisoare are o semnificatie aparte: „inseamna o ocazie extraordinara de a cunoaste oameni, de a aduna oamenii intr-un loc si de a-i ajuta sa se cunoasca intre ei, sa se aprecieze, sa isi respecte unul celuilalt munca...Multi considera ca a face martisoare inseamna a te cobori de la un nivel, la un alt nivel si nu vor sa inteleaga ca martisorul in sinea lui poate sa devina o opera de arta. Daca tu esti un artist adevarat poti sa faci orice, pe orice tema. Nu ma refer la kitschuri. Ci ma refer ca ai capacitatea de a transpune o lucrare mare sau foarte mare la stadiul de miniatura. Nu trebuie sa faci o lucrare uriasa ca sa fii genial. Poti sa o faci foarte mica si sa fii la fel de genial.” Ascultand-o pe Ileana m-am simtit mica. Talentul ei, inteligenta, puterea incredibila de munca, „nebunia” frumoasa cu care crede in oameni si in frumosul din fiecare si, nu in ultimul rand, modestia ei, o fac un mare artist si un mare om. „Vrem ca profesorii sa fie cei care indruma copiii inspre frumos. Si atunci cand exista un eveniment, profesorul sa-si faca datoria de indrumator al copilului inspre acel loc. Acesta este de fapt scopul acestui concurs. Sa nu ramanem indiferenti si sa fim mereu constienti de datoria pe care o avem ca dascali fata de generatia tanara. Pentru ca un popor care nu isi respecta traditia si valorile dispare” - Ileana Danci Horoba, organizator al Targului de martisoare Targul de Martisoare a ajuns anul acesta la a treia editie. Noul a fost adus de un concurs la care au participat 13 scoli si licee de arta, dintre care 3 din Chisinau, cu 160 de martisoare inscrise. Presedinte de juriu: etnograf Janeta Ciocan, presedinte de onoare dr. Teodor Ardelean, Marcel Stanciu si Cristina Cucu - artisti. Lia GHEORGHE lia@gazetademaramures.ro