„Plesita a pus 11 informatori pe urmele mele”

A fost incarcerat in primul lot de detinuti politici din Maramures si inchis pe nedrept 13 ani in „inchisorile absolute” din perioada comunista: Sighet, Targsor, Jilava, Poarta Alba, Peninsula, Gales, Capul Midia, Constanta, Oradea, Satu Mare si Baia Mare. Este anticomunist convins si s-a opus „hidrei rosii” si in anii ‘50, si in 1989. Nistor Man a luptat toata viata pentru un tel suprem: libertatea. Daca ar fi sa o ia de la capat, ar face oricand la fel. Carte de vizita S-a nascut la Sieu, in 1929. A urmat 5 clase primare la Sieu. Apoi, doi ani de liceu, intre 1941-1943, la George Cosbuc, in Nasaud. In 1943, a fugit in Romania si a ajuns la Cernauti, unde a urmat un an de scoala si, in 1944, a venit la liceul Dragos Voda din Sighet, unde a urmat inca patru ani de liceu. In 1947, a terminat 7 clase de liceu pe tipul vechi. In 1948, a fost arestat, impreuna cu primul lot de detinuti politici din Maramures si eliberat in 1955. In 1956, a dat bacalaureatul si, apoi, admitere la Facultatea de Filologie din Cluj. In 1957, a fost exmatriculat. A dat examen de admitere la Facultatea de Istorie. A intrat, dar a fost exmatriculat din nou. A fost admis la Teologie, la Sibiu, din nou a intrat si, in 1958, a fost arestat a doua oara. In 1 august 1964, a fost eliberat si, in 10 septembrie, a fost admis la Cluj, la Facultatea de Filologie, sectia limba franceza. La 1 septembrie 1969, a fost numit profesor la liceul Unirea din Targu Mures. S-a implicat in Revolutia din 1989, a devenit presedinte al AFDP Mures si a realizat numeroase lucrari legate de perioada comunista. Reporter: Cand ati constientizat pericolul comunist si ati inceput sa luptati impotriva lui? N.M: In 1940, sfarsitul lui iunie, am aflat ca rusii au ocupat Basarabia si Bucovina si ca taie sanii femeilor si implanta baionetele in pantecele copiilor. Asta e fraza pe care mi-o amintesc si, de atunci, urasc comunismul. Din 1945, ne-am organizat noi, elevii din Sighet, iar in 1947, a venit Aurel Visovan, cu Fratia de Cruce „Ionel Mota”, in care am intrat si eu. Rep.: Care erau coordonatele principale ale educatiei pe care ati primit-o in organizatia anticomunista din Sighet? N.M.: La sedintele noastre se vorbea doar de credinta si de salvarea neamului. Eram credinciosi, mergeam la biserica, credeam in ceea ce faceam, dar ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost armata sovietica, care era dezastruoasa. Si am vazut ca cei care ne conduc tara sunt tradatori. S-a tra- dat tara cum nu s-a tradat niciodata pana atunci. Totul era vandut sovieticilor. Totul era servit sovieticilor. Situatia din tara ne-a obligat sa luam atitudine. Noi ne-am organizat, de fapt, cu scopul de a ne pregati pentru rezistenta in munti. Rep.: Telul dumneavoastra suprem era libertatea. N.M.: Era libertatea, lupta impotriva opresorului si lupta pentru tara. Eram nationalisti luminati. Eram foarte constienti de menirea noastra. Rep.: Ati cunoscut de aproape toate ororile comunismului. Care vi s-a parut cea mai groaznica? N.M.: Lupta impotriva virtutii, distrugerea din punct de vedere moral a neamului. Toata lumea mintea, nimeni nu credea in adevar, nimeni nu credea in dreptate, in compasiune. Toata lumea mintea si toata lumea stia ca-i minciuna. Zilele trecute am citit condamnarea lui Socrate. Si pozitia lui a fost: „Sa fiu condamnat, eu cred in virtute, n-am facut la nimeni niciun rau, n-am gandit la nimeni niciun rau, tot raul pe care l-am facut este ca am crezut in virtute, in dreptate, in adevar si, daca trebuie sa ma condamnati, nu ma dau inapoi de la nimic”. Asa traiam si noi. Rep.: Au reinviat aceste virtuti dupa Revolutia din 1989? N.M.: In parte, da. Primii care s-au sesizat ati fost dumneavoastra, zia-ristii, care cereti si acum revenirea la virtute, la adevar, la dreptate. Rep.: Datorita personalitatilor inchise in inchisorile comuniste, cineva spunea ca, daca detinutii aveau un creion si o hartie, faceau cea mai buna scoala posibila. N.M.: E adevarat. Am invatat foarte multe lucruri, istorie, filosofie, trei limbi straini. Dar cu mare efort si cu mare risc. Daca te prindeau ca inveti si scrii pe sapun sau pe fundul gamelei, erau capabili sa te omoare. Rep.: Un coleg de celula care v-a ramas in minte? N.M.: Un personaj care m-a impresionat a fost un ofiter de la Armata Romana de Cavalerie, Armata Regala: Remus Radina. Rar am intalnit o persoana care sa semene cu Don Quijote. Acest Remus Radina a fost eroul care a avut puterea de a spune nu, in fata, comunistilor. Rep.: Mai credeti in neam, intr-o perioada in care nationalismul a devenit desuet? N.M.: Am crezut tot timpul in neamul meu, in onoarea si destinul lui. Si acum mai cred. Nu suntem pierduti. Rep.: Cand ati aflat ca de supravegherea dumneavoastra s-a ocupat direct Nicolae Plesita? N.M.: In 1964, cand eu m-am eliberat, Nicolae Plesita a fost seful regionalei securitatii din Cluj. Securitatea din Baia Mare a trimis securitatii din Cluj o hartie denigratoare la adresa mea, cum ca n-as avea dreptul sa urmez facultatea si sa ma dea afara, iar Plesita a pus 11 informatori pe urmele mele. Din cei 11, unul singur a dat o informatie putin dubioasa, nu rea, despre mine. Ceilalti au dat declaratii foarte bune despre mine. Sau e posibil ca SRI sa fi trimis la CNSAS numai declaratiile care le conveneau. Eu nu i-am simtit pe niciunul din cei 11. De fapt, m-am purtat destul de natural si corect. La plecarea din inchisoare, am spus: „Tin cu tara mea, n-am alta tara”. Si m-am tinut de cuvant. Mergeam pe malul marii si intalneam straini, dar nu mi-am denigrat niciodata tara. Atata doar le-am spus: „Vedeti ca Uniunea Sovietica e pericol pentru dumneavoastra”. Rep.: Perioada interbelica a fost una extrem de prospera din punct de vedere economic. Unde credeti ca ar fi ajuns astazi Romania, fara cei 50 de ani de comunism? N.M.: Unii economisti apuseni spuneau ca, in 1945, la terminarea razboiului, Romania era mai dezvoltata decat Grecia si Portugalia, era cam la nivelul Belgiei. La ce nivel sunt aceste tari astazi? Rep.: Daca s-ar intoarce timpul, ati face la fel? N.M.: Da. Nu-mi pot inchipui altfel. Nu stiu ce as fi facut altfel, nu se putea altfel. Exista un destin si acesta a fost destinul meu. Cred in destin si in destinul popoarelor cred. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro