„Papa de stânga sau integrist, niciodata!”

In cadrul interviului acordat cotidianului francez Liberation, citat de Rompres, Emile Poulat, istoric si sociolog al religiilor, specialist in catolicism, reactioneaza la alegerea la Sfântul Scaun a cardinalului Josef Ratzinger (in fotografie), care si-a ales numele pontifical de Benedict al XVI-lea. Reporter: Ce concluzii trageti din alegerea noului Papa? Emile Poulat: Intotdeauna am crezut ca acordul cardinalilor (electori) va avea loc mai rapid decât spuneau toti analistii. Spre deosebire de ceea ce ni s-a dat de inteles, notiunea de grup de presiune era pur himerica. Daca ar fi existat presiuni, conclavul ar fi fost mult mai lung. Aceasta inseamna ca tensiunile dintre progresisti si conservatori nu sunt cele pe care mass-media a binevoit sa ni le povesteasca. Despre Papa Benedict al XVI-lea Reporter: Ce se poate spune despre personalitatea lui Josef Ratzinger? E.P.: Este sigur ca el nu va avea statura lui Ioan Paul al II-lea. Pâna acum, el nu a dat nici un semn al unei dimensiuni carismatice, dar trebuie sa ne abtinem sa judecam dinainte. El este, totusi, un om cu o adevarata statura intelectuala si morala, pe deasupra afabil, iar rigoarea sa doctrinara nu il va impiedica sa fie un “federator”. Este un mare teolog. Problema este sa stim care va fi personalitatea sa. Pius al XI-lea, ales in 1922, pe care toata lumea il lua drept un intelectual evanescent, s-a dovedit un Papa curajos, care a infruntat comunismul si nazismul. In ceea ce il priveste pe Ratzinger, ne aflam in cazul unei continuitati, a unei exceptionale intâlniri intre el si Ioan Paul al II-lea. De altfel, tocmai pentru aceasta continuitate a fost el ales. Ramâne sa aflam cum va gestiona dosarele. Caci, la urma urmei, toti Papii guverneaza la centru. Ei se confrunta cu realitatea, cea a Africii negre, a Americii de Sud... Evident, data fiind functia sa (prefect al Congregatiei Credintei), el intruchipa deja controlul doctrinei. El are si o mare experienta in Curie (ansamblul responsabililor de la Vatican, n.red.), caci Ioan Paul al II-lea prefera sa se consacre misiunilor sale pastorale. Ratzinger este si un cardinal bavarez, iar Bavaria nu a trecut niciodata drept un focar al catolicismului progresist. De fapt, el risca sa dezamageasca, atât la dreapta, cât si la stânga. In general, alegerea unui Papa este unanima, dar, in acest caz, opinia este atât de incarcata de prejudecati - de o parte ca si de cealalta -, incât el va diviza in mod obligatoriu. Sa ne amintim, insa, ca, in cazul in care cardinalii ar fi vrut sa desemneze un candidat cu adevarat reactionar, exista posibilitatea alegerii unuia dintre cardinalii apropiati de Opus Dei (miscare ultraconservatoare a Bisericii Catolice, sustinuta de Ioan Paul al II-lea pe toata durata pontificatului sau, n.red.). Rep.: Este prima oara când un Papa este precedat de supranumele de “Panzerkardinal” (de la numele tancurilor germane din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, n.red.): oare nu este, acesta, un semn al orientarilor sale? E.P.: Sa incetam sa gândim cu micile noastre prejudecati franco-franceze! Aceasta alegere denota mai ales faptul ca toti cardinalii s-au aflat in fata unei mari incurcaturi. Moartea lui Ioan Paul al II-lea, pe care ei o asteptau fara sa o astepte cu adevarat, i-a luat pe nepregatite si, deci, au reusit sa se uneasca. In caz contrar, ar fi inceput o mare perioada de vid. Impotriva acestui lucru, ei si-au dovedit capacitatea de a se uni in jurul unui om si au actionat cu o foarte mare rapiditate. Aceasta alegere este cea mai rapida de la aceea a lui Pius al XII-lea, in 1939. Josef Ratzinger a fost ales deoarece cardinalii au vrut sa demonstreze ca, in ciuda aparentelor, moartea lui Ioan Paul al II-lea nu este nici sfârsitul istoriei, nici sfârsitul Bisericii. Constat, de asemenea, faptul ca nu a fost ales un cardinal italian, in conditiile in care Italia era o “pepiniera” de “papabili”. Aceasta este intr-adevar dovada ca doar Ratzinger avea statura (necesara), desi evidenta alegerii sale nu s-a impus decât in urma cu câteva saptamâni. Trebuie sa judecam in raport cu ceea ce au vrut cardinalii, cu ceea ce a cerut Curia (Romana) si nu in functie de capriciile doxologiei, ale opiniei comune, al carei evantai de preferinte merge de la extrema-dreapta la extrema-stânga. Nu a existat niciodata un Papa de stânga, la fel cum nu a existat nici un Papa integrist... Rep.: Alegerea numelui Benedict constituie, oare, un semnal? E.P.: Da, si trebuie sa se tina cont de acesta. Benedict al XVI-lea inseamna ca el se situeaza in cadrul mostenirii lui Benedict al XV-lea, Papa care a vrut sa opreasca macelul absurd al Razboiului Mondial din 1914-18, si pe care francezii l-au dispretuit atât de mult la vremea aceea. Aceasta inseamna ca el se plaseaza pe pozitia unui aparator al pacii in lume. El face referire la fraternitatea universala, pe linia pacifismului lui Ioan Paul al II-lea. Acesta este un semn de continuitate. Repet, sa nu il diabolizam pe noul Papa pornind de la prejudecatile noastre, ne-am inselat indeajuns. In momentul alegerii lui Ioan Paul al II-lea, nimeni nu s-a gândit la dimensiunea sa internationala, nici la rolul sau asupra tineretului. Oricum, Biserica Catolica va fi intotdeauna intransigenta fata de lumea moderna, si nu este un lucru surprinzator. Liberation