„Nu vreau sa fiu jenanta“

Am asistat la o sedinta in care prefectul Maramuresului a spus, printre altele,: „Nu vreau sa fiu jenanta“. Orice demers de a se schimba lucrurile in intalnirile Colegiului Prefectural pare, insa, sortit esecului, in acest mandat. „Let gou”, sa ne veselim o leaca, in compania vremelnicului prefect! Vai, cat ne-am fi plictisit, daca nu stiam sa ne amuzam de penibilul situatiei din intalnirea Colegiului Prefectural. Este vorba de sedinta organizata lunar de Prefectura cu reprezentantii institutiilor deconcentrate si cei ai autoritatilor locale. Si de aceasta data, in loc de solutii pentru problemele judetului, s-au lecturat rapoarte de activitate, s-a batut apa-n piua si s-a facut gargara egocentrica. Primarilor (cu exceptia unui numar de 5 - 6 edili constiinciosi) „li se falfaie” de aceste intalniri, nu de alta, dar sunt cat se poate de plictisitoare (daca nu stii sa te bucuri de comicul situatiei). Drept dovada, unul dintre primari motaia, ca-n Dumbrava minunata. Bondi Gyongyike, vremelnicul prefect al tuturor maramuresenilor, a prezidat sedinta in care s-au lecturat un fel de rapoarte de activitate ale Inspectoratului Scolar, Autoritatii de Sanatate Publica (ASP) si ale Directiei Judetene a Arhivelor Nationale. In ciuda faptului ca textele pot fi gasite pe internet, se pierde vremea cu lectura lor, asa ca nimeni n-are curaj sa propuna noi teme spre dezbatere, fiind prea osteniti dupa orele petrecute in scaunele Prefecturii. Ne-am pus telefoanele „la silentios”, dupa cum ne-a spus prefectul, si dupa „bune ziua” de rigoare am inceput sa notam. Sincer, am pierdut numaratoarea pentru „foarte frumos, va multumesc foarte frumos, va rog foarte frumos” si nici „a”-urile, „deci”-urile si „okei”-urile nu le luam in considerare. Dar am auzit detalii despre „ultimii programe PHARE” si o gramada de cacofonii pe care le vom prinde probabil intr-un almanah bondiscian, „daca considerati”. Ne-a venit sa ne dam de pereti cand am auzit si discursul Marianei Pop, inspector scolar general adjunct care, pe langa faptul ca se exprima de parca avea o pruna-n gura, s-a intrecut in „huatarari”, „trezorarie”, „egalitati de sanse”, „excelienta”, „utilitatilie scolare” etc. Femeia a primit un bobarnac de la cineva din sala, desi a repetat ca „in imagini am adus” realizarile si faptele de vitejie ale institutiei care vegheaza invatamantul din judet. Mai exact, a omis sa aminteasca si de performantele sportive ale elevilor. Ne-a distrat sa auzim cum isi evalueaza invatamantul unele activitati extrascolare: „s-a bucurat de succes, a fost popularizata si prin mass-media”. Asta-i precum am spune ca si activitatea prefectului e un succes daca-i popularizam expresiile „bunicii sunt bunici”, „slugii Europei”, „eterna problema de care discutam de 3 ani”, „perioada de activitate activa”, „oameni care stau iarna in spitale fiindca stau acolo”. Insa, este „okei” faptul ca prefectul Gyongyike isi da silinta sa foloseasca in limbajul cotidian structuri precum „e fetisizat medicamentul”. De parca n-ar fi fost destul de jenanta sedinta, la sfarsitul interventiei, reprezentantul ASP a tinut sa prezinte pe proiector o poveste. Pe scurt: erau 4 lumanari aprinse si, rand pe rand, 3 dintre ele s-au stins. Pe cele trei lumanari le chema „pacea”, „credinta” si „iubirea”. Intra in incapere un copil, care incepe sa planga vazand ca, din patru, doar o lumanare era aprinsa. In momentul acela, lumanarea aprinsa il consoleaza si-i spune ca, atata timp cat e ea aprinsa, le poate aprinde din nou pe celelalte trei. Ei bine, pe cea de-a patra lumanare o chema „speranta”, iar mesajul-concluzie era: „Paste luminos si plin de pace, credinta, iubire si speranta”. Nu spunem ca nu-i „misto” sa se faca urari in sedinte, numai ca „originalitatea” comunicarii nu-si avea locul intr-o intalnire letargica. In continuare, asteptam sefii deconcentratelor cu alte mesaje de pe Youtube, Hi5 sau alte situri de impartasire a sentimentelor online. Incercand sa ramanem in atmosfera povestii, SPERAM ca Prefectura sa ne ofere pe viitor cat mai putine sedinte jenante. Nu de alta, dar intr-un context total diferit, prefectul a formulat „cu cuvintele” ei structura ce ar merita inramata in institutie: „Nu vreau sa fiu jenanta”. Prea tarziu... s-a terminat sedinta. PS: Draga cititorule, sa stii ca in timpul sedintelor prefectul judetului Maramures, reprezentantul Guvernului in teritoriu, da semne clare de plictiseala. Iar in acele momente am observat ca are un tic: se joaca. Iar pentru asta, draga cititorule, tine in mana... un pix. No comment 1. „Deci noua sa nu ne pleaca, sa nu ne placa ca copiii nostri sa invete in conditii in care mai invata“ – Bondi Gyongyike. Contextul era urmatorul: „Pana cand prindeti curaju', eu as avea cateva intrebari si o dorinta. Personal, in urmatoarea analiza a activitatii, nu mai discutam de autorizarea scolilor. Nu vom avea nicio scoala pe teritoriul Maramuresului care sa nu aiba autorizatie. Eu nu vreau promisiuni de la dumneavoastra, dar, de trei ani jumate, discutam de autorizarea scolilor. Va rog foarte frumos, fiti asa de amabili si sustineti-ne in dorinta noastra ca toate-toate scolile din judetul Maramures sa aiba autorizatie de sanatate, nu numai sa aiba o hartie, dar intr-adevar sa functioneze la minimele cerute, nu de UE, ci de noi insine. Deci, noua sa nu ne pleaca, sa nu ne placa ca copiii nostri sa invete in conditii in care mai invata“. 2. „Abandonul scolar oare nu se datoreaza faptului ca, aaa, copiii sunt pusi sa lucreze in agricultura? Sau datorita faptului ca pleaca parintii si lasa copiii in seama bunicilor si bunicii is bunici? Copiii nostri raman fara scoala si facem eforturi ca copiii din comunitatea de romi sa ajunga la scoala, sa poata invata o meserie si observam pe partea cealalta ce se intampla. Copiii nostri parasesc scoala”- vremelnicul prefect. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro