„Nu avem o directie clara in agricultura”

* Dacian Ciolos, comisarul european pentru agricultura vorbeste intr-un interviu acordat GAZETEI despre situatia agriculturii romanesti, subventii si criza. Reporter.: Parerile vizavi de situatia agriculturii romanesti sunt impartite. Presedintele Agrostar, ªtefan Nicolae, declara in urma cu cateva saptamani faptul ca agricultura poate sa fie subventionata si 25 de ani de acum inainte si tot degeaba, daca legislatia din domeniu nu se schimba. De cealalta parte, secretarul general al Ministerului Agriculturii, Miron Moldovan, declara ca 80% din riscuri in domeniul agriculturii sunt preluate de stat. Care este, din punctul dumneavoastra de vedere, situatia reala in care se afla agricultura romaneasca? Dacian Ciolos: E o intrebare prea complexa ca sa putem raspunde in cateva randuri. Cred ca domnul ªtefan Nicolae avea dreptate, nu nivelul subventiei este principalul element de redresare a agriculturii in Romania. Dupa parerea mea, avem nevoie in primul rand de o viziune; trebuie sa stim in ce directie vrem s-o luam, dupa o analiza „la rece” a situatiei din care plecam, adica trebuie sa avem o viziune strategica pe care apoi sa ne-o asumam politic si sa punem la dispozitie mijloacele necesare aplicarii acesteia, pe etape. Altfel, doar crescand subventiile fara sa stim ce vrem de la agricultura noastra este ca si cum am consuma carburant cu un vehicol pe care nu-l conduce nimeni, ci doar mai urca din cand in cand cate un sofer si mai invarte de volan dupa cum crede de cuviinta. Cam asta se intampla cu agricultura noastra de vreo 20 de ani. Nu prea avem o directie clara, dar „carburant” am tot consumat. Sigur, statul a tot acordat subventii, mai mult sau mai putin, in fiecare an, dar asta nu face decat sa rezolve pe moment o problema de lipsa de competitivitate in anumite sectoare agricole. Subventiile, singure, nu duc la cresterea performantei agriculturii pe termen mediu si lung, daca nu sunt acompaniate de investitii, de un sistem educational si de cercetare, adaptate cerintelor agriculturii de astazi si obiectivelor acesteia. Mai sunt si alti factori care trebuie luati in considerare pentru a pune la treaba pe termen lung aceasta resursa, care este suprafata agricola a Romaniei. Asta cred ca ne trebuie in primul rand, sa stim ce vrem, sa stim cat ne costa, sa ne asumam constienti aceste costuri si apoi sa aplicam in practica, de la un Guvern la altul, ceea ce am decis. Rep.: Potrivit unor speculatii, in Romania se vand „la negru” produse agricole in valoare de doua miliarde de euro in fiecare an. Nu exista nicio posibilitate de contracarare a acestor „obiceiuri”? Care considerati ca este motivul pentru care aleg fermierii un astfel de comert? D.C.: Bineinteles ca exista posibilitati de contracarare. Probabil ca nu exista inca suficienta vointa la toti factorii guvernamentali cu atributii in acest domeniu. Legislatie exista, dar ea nu este aplicata. Pe de alta parte, cred ca si agricultorii, mai bine organizati, ar putea contribui la „curatenie in propria ograda”, daca li s-ar da puterea sa faca acest lucru. De piata „la negru” sunt afectati in primul rand cei care lucreaza corect. E adevarat ca sunt sectoare agricole in care piata „la negru” este stimulata si de politica fiscala, prea „exigenta” in privinta nivelului taxelor si impozitelor. Ma gandesc aici in primul rand la sectorul legume si fructe, unde activeaza in majoritate ferme de dimensiuni mici. Acestea evita sa-si declare productia tocmai din cauza fiscalitatii prea ridicate pentru nivelul veniturilor realizate, iar in aceste conditii, productia romaneasca de legume si fructe proaspete ramane in afara comertului organizat, Romania importand masiv in acest sector. La vremea mea, am facut propuneri de reducere a acestei fiscalitati, cel putin in acest sector, dar, din pacate, timpul pe care l-am avut la dispozitie a fost prea scurt pentru a duce la indeplinire toate proiectele. Rep.: In ce masura va reusi bursa de cereale, care urmeaza sa fie pusa in aplicare, sa combata vanzarile „la negru”? Mai mult, considerati ca in situatia actuala, in care Romania este intr-o criza economica puternica, aceste certificate de depozit vor reprezenta o garantie reala pentru banci astfel incat fermierilor sa li se acorde creditele necesare? D.C.: Bursa cerealelor, corelata cu sistemul certificatelor de depozit ar putea fi o solutie pentru acest sector. In conditiile functionarii acestei burse a cerealelor, certificatele de depozit au o valoare reala, de piata, iar bancile nu ar avea motive sa nu recunoasca aceasta valoare. Problema este ca oferta de depozitare este inca destul de redusa si nu acopera in mod omogen teritoriul tarii, iar capacitatile de depozitare sunt concentrate in mainile catorva jucatori foarte mari de piata, care, din cate stiu, tin nivelul costurilor de depozitare destul de ridicat. Cred ca asociatiile producatorilor agricoli ar avea numai de castigat daca ar investi in construirea unor capacitati proprii de depozitare. Investitiile eligibile prin Programul National de Dezvoltare Rurala cu cofinantare de la UE ofera aceasta posibilitate. Rep.: Guvernul a imprumutat 400 de milioane de euro pentru a plati subventiile pentru culturile agricole de toamna. Este aceasta suma suficient de mare pentru a acoperi la timp nevoile fermierilor si sa nu mai asistam si anul acesta la nemultumirile legate de pierderile suferite din cauza cursului leu – euro? D.C.: Nu stiu daca e suficienta pentru a acoperi intreaga suma necesara pentru plata subventiilor, dar poate sustine cel putin inceperea efectuarii acestor plati mai devreme decat in anii anteriori. Din toamna anului 2007, cand eram amenintati cu clauza de salvgardare pe agricultura, lucrurile au mai evoluat si la agentia de plati si daca aceasta criza politica nu se repercuteaza si asupra eficientei functionarii agentiei de plati, acordarea subventiilor ar putea incepe destul de repede din cate stiu. Important este ca procesul sa inceapa, pentru ca si rambursarile de fonduri de la Comisia Europeana se fac pe masura ce platile sunt facute din bugetul national. Rep.: Credeti ca va influenta in vreun fel criza politica actuala agricultura romaneasca, in conditiile in care anumite proiecte vitale ar putea fi blocate din cauza tensiunilor de ordin politic? D.C.: Nu vad ce proiecte vitale, in afara de plata subventiilor si de asigurarea cofinantarii proiectelor de investitii pe dezvoltare rurala ar putea fi afectate pe termen scurt de criza politica. Daca cei care se afla in momentul de fata la conducerea ministerului asigura minima functionare, in primul rand a agentiilor de plati, si au la dispozitie fondurile necesare pentru efectuarea platilor, nu cred ca putem vorbi de blocarea unor proiecte. Pe de alta parte, sunt destul de ingrijorat de faptul ca in continuare, foarte multe proiecte de investitii aprobate a fi finantate cu fonduri UE, care au deja contracte semnate cu Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala, nu-si gasesc sursa de cofinantare privata. Asta cred ca ar trebui sa fie o prioritate pentru orice Guvern ce urmeaza sa fie investit in perioada imediat urmatoare. Silvia Boncutiu