„Nervul” comunismului chinez

Istoria celui de-al 17-lea Congres al Partidului Comunist Chinez (PCC) care se deschide solemn la 15 octombrie, sau a promovarilor sale, incepe in realitate in 1992, la cel de-al 14-lea Congres, atunci cand Deng Xiaoping a renuntat la ultima sa functie de presedinte al comisiei militare si a promovat in Biroul politic restrans, organismul suprem de guvernare al tarii, un politician tanar de numai 49 de ani, care urma sa preia puterea - Hu Jintao. El a devenit seful partidului, in 2002, iar cativa ani mai tarziu a asumat chiar „sceptrul suprem” al tarii, presedintia comisiei militare. Astazi este pe cale sa se intample ceea ce s-a intamplat in 1992. Numai ca vremurile s-au schimbat si, asa cum a scris agentia de presa chineza, s-a sfarsit cu vremea lui Mao Zedong si a lui Deng Xiaoping, liderii care isi puteau alege succesorul. Din actualul Congres va rezulta o reinnoire profunda, dar nu va exista un „mostenitor al tronului”, asa cum s-a intamplat cu Hu Jintao. Va fi promovat mai degraba „nervul” unei echipe care va incepe sa preia fraiele tarii in urmatorii ani, pentru a o conduce apoi cu o mai mare autonomie, cu incepere de la Congresul urmator, al 18-lea, peste cinci ani. Nu se cunosc inca toate numele echipei, dar cel putin legat de cateva nu ar trebui sa existe surprize: in Biroul politic restrans vor intra Xi Jinping si Li Keqiang, ambii cu un trecut in tineretul comunist, aceeasi organizatie din care provenea si Hu Jintao, comenteaza Francesco Sisci, intr-o corespondenta de la Beijing pentru ziarul italian La Stampa citat de Rompres. Hi Jinping, „printul rosu”, prieten al armatei si al fermierilor Hi Jinping este un „print rosu”, cu alte cuvinte fiul unui foarte inalt conducator de partid. In cazul sau, tatal a fost vicepremierul Xi Zhongxun, arhitectul zonelor economice speciale precum Shenzen, care au impulsionat prima crestere a tarii. Tanarul Xi insa, poate ca tocmai din acest motiv, a avut o serie de functii dificile, in care s-a descurcat intotdeauna cu abilitate. Xi s-a nascut in 1952, in provincia Shaanxi. La 16 ani, in timpul revolutiei culturale a fost reexpediat in Shaanxi pentru a munci la tara (1969) si aici, spre deosebire de alti colegi de soarta defavorabila, nu s-a facut urat de tarani si si-a inceput ascensiunea. A intrat in organizatia tineretului comunist in 1971 si in partid in 1974. In 1975, a obtinut un loc la prestigioasa Universitate Qinghua, din Beijing, la Facultatea de inginerie chimica. Mai tarziu a obtinut un doctorat in drept. Dupa absolvire, in 1979, a fost imediat identificat pentru „pepiniera” inaltilor conducatori si a intrat in biroul politic central al Consiliului de stat, guvernul chinez. De aici are o scurta experienta „in provincii”, iar apoi a trecut la secretariatul lui Geng Biao, vicepremier, ministru al apararii si membru al Biroului politic. Aceasta experienta i-a folosit pentru a obtine consensurile in randul militarilor. In 1985, Xi a avut o scurta experienta de comisar politic al politiei armate, echivalentul „carabinierilor” chinezi, in Hebei, iar apoi in delicata provincie Fujian, aflata in fata Taiwanului. Experienta din Fujian este adevarata baza de plecare a scarii care ajunge, treapta cu treapta, pana la functia de sef de partid al orasului Fuzhou si vicesecretar al provinciei, in perioada 1995-2000. Sunt ani de nervozitate in provincie, centru de contrabanda chineza si al unei „mafii” care isi are baza strategica in orasul Xiamen, cu puternice legaturi si in strainatate, si condusa de Lai Changxin (care a fugit ulterior in Canada, avand pronuntat impotriva sa un verdict de condamnare la moarte). Aici, Xi a fost chemat sa desfasoare munca foarte delicata de a curata pana in profunzime situatia din provincie, limitand insa anvergura scandalului. A reusit si pentru ca a chemat alaturi de el toate relatiile familiale si militare pe care le-a cultivat inca din adolescenta. Succesul ii deschide usa pentru un post in Comitetul Central, in 2002, si pentru prestigiosul post de secretar al provinciei Zhejiang, o zona prospera din jurul Shanghai-ului. Dupa declansarea scandalului de la Shanghai, care l-a scos din joc, anul trecut, pe secretarul de partid Chen Liangyu, acum Hi Jinping este candidatul firesc. Li Keqiang, fiul poporului care a invins saracia si coruptia Traiectoria politica a lui Li Keqiang, un alt candidat la ilustre destine politice, este diferita. Li s-a nascut in 1955, in provincia saraca Anhui. Fara a avea parinti sau protectori ilustri si puternici, si Li a fost reexpediat la tara in 1974, in provincia sa natala. Aici insa el a reusit sa se faca iubit de tarani atat de mult, incat a fost ales secretar al brigazii de productie si a devenit membru de partid in 1976, un fapt extraordinar pentru acea vreme. In 1978, odata cu reluarea examenelor de admitere la Universitate, a reusit la un concurs ultraselectiv si a intrat la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii din Beijing, cea mai prestigioasa din China pentru studiile umaniste, aliniindu-se astfel la intreaga noua clasa de conducatori, care au o pregatire umanista in mai mare masura decat tehnica. Mai tarziu, va obtine si un masterat in economie. Odata dobandita diploma de absolvire, in 1982, i s-a oferit sa lucreze in strainatate, dar el a renuntat pentru a lucra in cadrul secretariatului general al tineretului comunist. Aici a urcat toate treptele carierei sale, pana la functia de secretar general al organizatiei, in 1993. In 1997, a intrat in Comitetul Central si cateva luni mai tarziu a fost trimis ca viceguvernator al turbulentei provincii Henan, cea mai populata din China, avand peste 100 de milioane de locuitori. In Henan, a devenit rapid guvernator si secretar regional al partidului. Nu era o functie usoara. Li trebuia sa gestioneze doua probleme enorme. Prima este scandalul transfuziilor de sange infectat cu SIDA, o practica datorata lipsei absolute a unui control si acoperirii autoritatilor, raspandita mai ales in satele de tarani. A doua problema se refera la saracia extinsa in provincie. In foarte delicata problema a sangelui infectat, Li a reusit sa prinda doi iepuri dintr-un foc, inchizand scandalul, dar si impiedicand pericolul ca el sa afecteze intreaga structura de partid, care era amestecata „pana in gat” in scandal, comenteaza semnatarul articolului. In ceea ce priveste economia insa, solutia este mai lineara. Li a demarat reforme pe termen lung, care in cativa ani au dus la o crestere vertiginoasa a veniturilor agricole. Cu incepere din 2004, Li este secretarul de partid al Liaoning, vechea zona industriala a tarii, devenita intre timp un nod al somajului dupa inchiderea fabricilor siderurgice. Aici a aplicat reforme pentru revitalizarea muribundelor industrii grele de stat si a preconizat masuri pentru reabsorbtia somajului care ajunsese chiar de ordinul a 40 la suta. Inarmat cu aceste „medalii”, in prezent urmeaza sa intre in foarte puternicul Birou politic restrans. La Stampa