„Muntele Athos de Maramures”

I se spune „Muntele Athos de Maramures”, „comuna cu cel mai vechi primar din Maramures”, „perla Vaii Izei”. Oricum i s-ar spune insa, cert e ca Barsana este una dintre cele mai frumoase si mai „petite” de turisti comune maramuresene. Are cel mai vechi primar din Maramures, probabil cele mai vechi si importante lacasuri de cult de pe Valea Izei, cele mai multe legende si povesti, cei mai multi mesteri, cele mai multe pensiuni. Pe scurt, comuna Barsana ar putea conduce detasat intr-un top al recordurilor de Maramures. Comuna a fost atestata documentar in 1326, cand regele Carol Robert emite o diploma prin care sunt intarite drepturile de posesiune asupra mosiei Barsana, pentru cneazul Stanislau Barsan, care avea aceasta mosie cu drept de mostenire. Dar sapaturile arheologice au scos la iveala relicve care arata ca aici au existat asezari omenesti inca din epoca hallstattiana. Desi „intesata” de istorie si obiective turistice, Barsana nu a fost niciodata o localitate usor de condus. Comuna e rasfirata pe circa 6873 de hectare, in mare parte, greu accesibile. Desi, oficial, localitatea are doar un catun, in realitate, vreo patru-cinci cartiere ale localitatii ar putea primi aceasta denumire. Cu tot lobby-ul administratiei publice locale, in comuna au mai ramas vreo doua locuinte neelectrificate si un palc de case la care nu poate ajunge nici ambulanta, nici masina pompierilor. Din 1990, comuna este condusa de un singur primar: Petru Cudrici. Alesul recunoaste ca a ajuns „din intamplare” sa fie numit primar, imediat dupa Revolutie, pentru ca era singurul care avea pregatirea necesara si singurul dispus sa incerce: „m-au numit pana la alegeri, dar am tot ramas”. Cudrici a cunoscut toate etapele de dezvoltare ale comunei, de la „batalia” pentru pasune si paduri, la electrificari, proiecte pe bani europeni si, mai apoi, proiecte integrate. Dar spune ca perioadele tulburi de la inceputul anilor ‘90, cand era permis orice, n-au fost chiar atat de grele: „Erau bani mai putini, e drept. Si era nebunie cu retrocedarea pamantului, a pasunii si padurii. Dar acum e ca si cum n-ar fi fost”. Dintre toate guvernele post-decembriste, Cudrici spune ca ultimele doua au fost cele mai eficiente: „in perioada asta, am putut promova si implementa cele mai multe proiecte. Dar n-a fost mandat in care sa nu fac cate ceva”. Prima prioritate dupa venirea la primarie a fost electrificarea caselor. Extinderea retelei de alimentare cu energie electrica s-a dovedit extrem de greoaie si costisitoare. Totusi, in prezent, in comuna mai sunt doar doua locuinte neelectrificate, dar primarul da asigurari ca, in curand, si aici va fi curent electric. Tot din caza reliefului, drumurile au fost o adevarata pacoste pentru administratia publica locala. Comuna are o retea de drumuri comunale de vreo 20 de kilometri, care „inghite” anual peste un miliard de lei vechi. Mai mult, primarul se straduieste sa faca lobby pentru un proiect vital: drumul judetean care asigura legatura cu Petrova. Cum drumul a fost inclus de mult in categoria celor judetene, oamenii au speculat ca, pe hartii, drumul ar aparea asfaltat. Ori, asfaltarea lui a inceput abia anul trecut, pe o lungime de 2 kilometri. Cudrici recunoaste ca acest proiect l-a determinat sa candideze in vara pentru un nou fotoliu de primar: „va spun sincer ca, daca nu se incepea asfaltarea, nu mai candidam. Dar sper ca in acest mandat sa avem asfalt pe toata lungimea lui, pentru ca, in acest fel, am asigura o scurtatura de vreo 40 de kilometri”. Pe lista prioritatilor lui Cudrici s-au aflat, apoi, alimentarea cu apa si canalizarea: „pentru apa, am primit peste 2 milioane de dolari, prin programul guvernamental realizat de Solel Boneh. Din fericire, s-a renuntat la varianta cu cismele, se vor face racorduri individuale, iar cismelele vor fi montante numai in intersectii”. Canalizarea a fost promovata spre finantare pe Masura 322 din Programul FEADR, dar din cauza valorii mari, nu a obtinut punctajul necesar pentru ca proiectul sa fie declarat eligibil. Cudrici spune ca va incerca sa obtina finantare printr-un proiect integrat, care va cuprinde, pe langa reteaua de canalizare si statia de epurare, reabilitarea unui camin cultural. Pentru a facilita obtinerea de finantari europene, Cudrici a infiintat impreuna cu primarii din zona, Oncesti si Stramtura, asociatii de dezvoltare intercomunitara. Pana acum, mai toate cladirile publice din Barsana au fost „schimbate la fata”. Anul trecut, a inceput reabilitarea scolilor. Numai scoala „Mircea Vulcanescu” a „inghitit” peste doua miliarde de lei vechi. Primarul spune ca a incercat sa atraga cat mai multi bani pentru toate unitatile de invatamant din comuna, iar acum grija principala e reabilitarea gradinitelor. Recent, au inceput si lucrarile de „cosmetizare” a Primariei: „Am renovat interiorul, am pus parchet, geamuri, am zugravit, iar acum lucram la fatada”. Cum viata culturala a comunei a fost intotdeauna strans legata de cea monahala, Cudrici spune ca nu s-a simtit nevoia crearii unei sarbatori locale: „aveam pe vremuri intalniri cu fiii satului, dar de cand se sarbatoreste hramul manastirii, nu mai tinem aceasta sarbatoare. Toti fiii satului se intorc acasa, de hram. In schimb, la finele acestei luni, sarbatorim „Zilele scolii”, deoarece se comemoreaza moartea lui Mircea Vulcanescu”. Datorita obiectivelor turistice importante, axa de dezvoltare economica a comunei e turismul. In Barsana, exista deja 15 pensiuni clasificate, dintre care una a obtinut finantare europeana prin Sapard. Primarul spune ca a incercat sa incurajeze si alti invrestitori locali sa scrie proiecte, asa ca unul dintre ei a reusit sa acceseze o finantare pentru o fabricuta de prelucrare a laptelui. Ceilalti localnici lucreaza fie in agricultura si zootehnie, fie in constructii, un domeniu cu traditie in Barsana. Cudrici spune ca in comuna functioneaza si cateva balastiere, dar acestea au fost concesionate unor investitori privati, asa ca primaria nu prea reuseste sa obtina venituri extrabugetare. Ca strategie de viitor, cel mai longeviv primar din Maramures isi doreste sa finalizeze proiectul de canalizare si, apoi, sa construiasca niste poduri si drumul spre Petrova. „Frati” cu italienii si francezii Comuna Barsana este infratita cu o localitate din Franta, inca de la inceputul anilor ‘90. Primarul Petru Cudrici spune insa ca protocolul de colaborare s-a limitat la schimburi de experienta si vizite oficiale. In primii ani de „infratire”, din Barsana a plecat o delegatie in Franta. Cudrici afirma ca: „francezii vin aproape in fiecare an incoace. Nu am avut beneficii economice, insa relatiile sunt foarte bune si incercam sa facem schimburi de experienta in diferite domenii”. De cativa ani, Barsana a semnat un protocol de infratire si cu o localitate din Italia. Colaborarea se desfasoara in conditii similare cu cea cu Franta: „reprezentantii autoritatii publice de acolo au fost de vreo trei ori la Barsana. Ne vizitam reciproc”. Biserica UNESCO Biserica din Barsana are hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica si este inclusa in patrimoniul universal datorita picturii interioare, de o valoare inestimabila. Legenda incepe in jurul anului 1711, cand Ioan Stefanca (un preot vaduv care s-a retras pe Valea Slatioarei, impreuna cu fiul sau, Gavril) a construit o biserica de lemn. Mai tarziu, Gavril a devenit episcop si a mutat biserica pe platoul actualei manastiri din Barsana, transformand-o-n schit. Insa in jurul anului 1780, calugarii au parasit schitul, indreptandu-se catre o manastire din Neamt, iar biserica a fost inchisa. Pentru a nu fi lasata in paragina, satenii au mutat-o pe Dealul Jbarului, in cimitirul unde erau inmormantati ciumatii. O alta data de referinta este estimata la 1805-1808. Atunci, Toader Hodor, din Viseu de Mijloc si Ioan Plohod, din Dragomiresti (doi tarani, pictori de biserici) au pictat interiorul bisericii. Rezultatul: cel mai coerent ansamblu decorativ din Maramures, reprezentat de singura pictura naiva cu elemente baroc. Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” Locul pe care a existat vechea manastire din Barsana a fost ocupat de o livada. Dupa al doilea Razboi Mondial, locul a intrat in posesia parohiei, iar partea de langa drum a fost data mai multor familii, care si-au construit acolo locuinte. Terenul situat mai sus, pe „terasa” dealului, a ramas insa neocupat. In 1991, barsanenii au decis sa ridice o noua manastire pe locul celei vechi si au inceput sa adune lemne pentru biserica. In 1993, Prea Sfintitul Iustinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului, a sfintit piatra de temelie a noii biserici a manastirii. S-a stabilit ca manastirea va avea hramul Soborul Sfintilor 12 Apostoli. In ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a praznuit pentru prima data hramul noii manastiri. In aceeasi zi, in cuvantul de invatatura adresat multimii, Prea Sfintitul Justinian a amintit hotararea ca la Barsana va fi manastire de maici. Un an mai tarziu, Episcopul Maramuresului si Satmarului a prezentat-o pe monaha Filofteia Oltean ca viitoare stareta a manastirii. * Comuna are in administrare satele Barsana si Nanesti. In urma cu cativa ani, de Barsana a apartinut si localitatea Oncesti. * Comuna are o suprafata de 6873 ha, din care 223 ha, teren intravilan si 6650 ha, extravilan. * Barsana are circa 4800 de locuitori si 1600 de „fumuri”. * Circa 100 de persoane din Barsana beneficiaza de ajutor social. * Principalele activitati economice sunt zootehnia, agricultura, pomicultura, turismul, prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui, mestesugaritul si panificatia. * Principalele obiective turistice din Barsana sunt Biserica-monument istoric cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, monument aflat in patrimoniu UNESCO, datand din anul 1731 si Manastirea cu hramul „Sfintii 12 Apostoli”. * Localitatea Barsana este situata pe malul drept al raului Iza, la o departare de 20 kilometri spre sud-est de municipiul Sighetu Marmatiei. * La Barsana, au existat doua vetre monahale, la aproximativ opt - noua kilometri departare una de alta: una, in locul numit Valea Slatinei, iar alta, pe dealul Humana, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului. Manastirea de pe dealul Humana este atestata documentar de o diploma din 21 iulie 1390. Pana in prezent, nu se cunosc alte documente care sa ateste existenta acestei manastiri. Dupa traditie, Manastirea din Humana a disparut in secolul al XVIII-lea, cand, prin actiunile uniatiei, au fost distruse mai multe manastiri de pe teritoriul Transilvaniei. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro