„Media lui Comanescu”

Carte de vizita S-a nascut la Suceava, pe 8 noiembrie, 1966. Este jurnalist profesionist de peste 15 ani, iar acum lucreaza ca analist si consultant media. A trecut pe la Pro TV, Realitatea TV, Unica (redactor sef intre 1999 – 2003), TV Mania (senior editor), Evenimentul Zilei. In prezent este freelancer si colaboreaza cu diverse institutii de media autohtone si straine. Zilnic, ii puteti citi stirile si comentariile pe blogul personal intitulat Media lui Comanescu (). Activitatea sa si-o prezinta astfel. „Ma ocup mai ales cu proiecte noi de media. E vorba de blogurile HotNews, o particica din „Business Standard”, ceva suport pentru inca nou-aparuta „Glamour”, studii de piata pentru companii care vor sa se implice intr-un fel sau altul pe piata romaneasca, precum o agentie foto, Northfoto. Am patru clienti constanti, o data pe luna sau la doua luni gasesc cate un deal nou. Am diferite proiecte legate de NGO-uri de specialitate – de pilda acum, problemele economice ale presei de Internet si o monitorizare referitoare la gradul de profesionalism al presei”. Este, probabil, cel mai citit blogger de la noi, cu 15 ani de jurnalism in spate. Crede in viitorul presei tiparite, desi tendinta spre electronizarea acesteia a crescut in amploare si diversitae. Spune ca evita implicarea in politica, pentru ca este un drum fara intoarcere si nu se considera... expertizat. Duce dorul primei iubiri si l-ar tenta ideea de a reveni ca reporter, la un ziar modest. Reporter: In ce directie se indreapta presa din Romania? Iulian Comanescu: Pe termen scurt (ani), spre tulburari date de excesul investitional al mogulilor romani. Pe termen mediu, catre calitate, in sensul a ceva relevant pentru cititori, dar si al presei zise quality, adica serioase, de referinta. Grupurile straine de presa nu au investit decat in infotainment, tabloide, reviste. Ramane sa asteptam si aparitia unui strat de presa serioasa. Eu sunt optimist in privinta lui, chiar pe suporturi mai conservatoare, cum ar fi tiparul. Rep.:De ce dispar cititorii fideli de presa? I. C.: Nu ii multumim cu ceea ce scriem. Au diferite alte tentatii. Asta, referitor la presa clasica. Internetul, mai ales, inseamna cultura fragmentului. E greu sa fii cursiv, fidel, fata de fragmente, mai ales cand instante intermediare aflate intre producator si receptor, precum Google sau blogurile, iti ofera un amalgam din ceea ce te intereseaza. Cred asadar ca fidelitatea n-a disparut. Doar ca ea se manifesta catre Google. Sau catre blog: eu, la Comanescu.HotNews.ro, am vreo 1200-1500 de vizitatori unici, din care vreo 65 la suta fideli. Returning visitors, imi place cum suna in engleza, oaspeti care iti calca pragul si a doua oara. Rep.: Care e diferenta intre jurnalismul de la noi si cel din Occident? I. C.: Sunt mai multe. Coruptia. Confuzia la nivelul textului si al ideilor care stau la baza lui. Vulgaritatea. Amestecarea opiniei cu informatia. Documentarea neglijenta. Modelul ziaristului-justitiar, fata de jurnalistul occidental, care e mai aproape de un functionar specializat in lucrul cu informatia. E drept ca si statutul de birocrat al occidentalului e o relativa degradare, dar nici mesianismul gaunos al lui Cristian Tudor Popescu nu duce departe. Rep.: Putem vorbi de o independenta editoriala in presa? I. C.: Da, desigur, daca facem abstractie de faptul ca fiecare mijloc de informare depinde de proprietarul lui, dar mai ales de publicul lui. Exista institutii de presa din Romania cu un grad cel putin satisfacator de libertate. Colaborez cu vreo trei: „Evenimentul zilei”, HotNews, „Dilema”. Rep.: Cine controleaza presa din Romania? I. C.: Exista cinci „mari” - Ringier si patru autohtoni: Patriciu, Vantu, Voiculescu, Sarbu. La mica distanta se afla un trust important de reviste, Edipresse-AS, apoi mai vin Burda si Sanoma. Pare stupid sa vorbim de „control” atunci cand e vorba de reviste de femei de pilda, dar interesul pe care acestea il starnesc le face influente in mentalitatea publica. Temele „mari” – ecologiste, referitoare la minoritati s.a.m.d., trec de la sine in acest gen de presa, considerata de crispati „neserioasa”, si au un impact neasteptat. Una peste alta, insa, e curios faptul ca din punct de vedere al proprietarului autohton, presa sta pe pungi de petrol si energie. N-am gasit inca o explicatie multumitoare pentru asta. Ceva ce miroase a palinca si ger Rep.: Cum se vede Maramuresul (nu numai presa de aici) la Bucuresti? I. C.: Nu se vede. Imi pare rau sa va dezamagesc. Ceva ce miroase a palinca si a ger. Intre Maramures si Bucuresti sunt niste munti, cu multa ceata. Rep.: Care considerati ca a fost stirea sau articolul cu cel mai mare impact din cariera? I. C.: Habar n-am. Acum vreo 10 ani scriam pentru Florin Calinescu, la matinalul acela cu milionul, „Ora 7, Buna dimineata”. Cred ca ne urmareau vreo patru milioane de telespectatori, asa spuneau studiile destul de rudimentare ale vremii. Imi placea cum relata Calinescu ca Iliescu si Vadim au facut pace, desi cel de-al doilea il facuse pe primul in toate felurile, dupa care se uita fix in sticla si zicea: „Dar nu-i asa ca nu sunteti carpa kaghebista, domnule presedinte?” Rep.: Ce recomandati tinerilor jurnalisti? Dar celor din provincie (ca noi suntem o categorie inferioara, dupa cum ne privesc cei din presa centrala)? I. C.: Tinerilor jurnalisti le recomand sa umble dupa povesti, pe teren. Sa nu se cableze la mail si messenger. Lipseste „legwork”-ul, tavaleala, din redactii. De altfel, visez sa-mi pun in ordine afacerile si sa ma angajez din nou trei luni undeva, la un ziar mic, ca reporter, pe 200 de euro. Bloguri si presa on line Rep.: Sunteti unul din liderii bloggingului de la noi. Ce este un blog? I. C.: Multumesc de apreciere. Definitia general valabila e atat de laxa, incat e inconsistenta. Tipurile de blog care ma intereseaza pe mine constau in exprimare de nisa, adica pe un domeniu ingust. Exprimare avizata si lipsita de patima. Interactiune vie si comprehensiva cu cititorii: nu 200 de reactii la o postare, ci 10, dar bine formulate si in care autorul postarii se amesteca si el. Rep.: Care este impactul acestui val al blogurilor in presa? I. C.: Cred ca vor mai dezmorti madularul cu care scriem, oricare-ar fi acela. Impactul e mai curand unul de adancime decat unul de intindere. Blogurile au un public mic, dar ales. Pot functiona ca modele sau ca avangarda pentru presa clasica, dar numai cu niste limite. Rep.: Care este viitorul presei on line? I. C.: Va fi din ce in ce mai masiva si mai diversa. Va cruta o parte din copacii din care se fac gazete. Televiziunea se va confunda cu on-line-ul. Optiuni si argumente * Presa tiparita sau cea on line? Tiparita. Am pe birou un Newsweek. Cea on-line e painea de toate zilele, obligatia. Newsweek, Science et Vie sau Q Magazine sunt rasfatul. * Eric Clapton sau Modern Talking? Eric Clapton. Pentru ce-a facut pe vremuri cu Cream-ul, cand a iesit de la dezintoxicare era alt om. * Marin Preda sau Mircea Eliade? Mircea Eliade. Pentru „Noaptea Sanzienelor”, am citit-o tarziu si m-a frapat cat de bine stia Eliade ce se petrecea in comunism – si ce urma sa se petreaca – fara vreo experienta nemijlocita. * Ieri sau maine? Maine. Daca spunem ca „ieri” e anii ’90, nenorociti si plini de mineri si Iliescu. „Azi” e anul 2000, cand nu mai suntem copii. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro