„Lumea crede ca sunt maramuresean!”

Carte de vizita: Vasile Seicaru s-a nascut la 10 iulie 1951, in judetul Galati. Debuteaza in formatia Cristal, ca solist vocal, in 1970. Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacara, desfasurand o sustinuta activitate solistica (sau de duo, impreuna cu Stefan Hrusca). In 1984 paraseste Cenaclul, dar continua colaborarea cu prietenul sau, maramureseanul Hrusca. Din 1990 evolueaza in exclusivitate solo, efectuand numeroase turnee in tara si strainatate. Participa la cele mai importante manifestari folk nationale (Festivalul Primavara Baladelor - laureat pentru piesa “Daca toate-acestea fi-vor invatate”, Festivalul National de Muzica Folk “Om Bun” - 1996, Marele Premiu pentru intreaga activitate), dar si internationale (la Moscova a primit Premiul Presei, pentru piesa “Lumina”). Vasile Seicaru e de profesie profesor de sport. In 1978 a urcat pe scena Cenaclului „Flacara” si, in scurt timp, a devenit unul dintre zeii folkului romanesc, alaturi de Hrusca, Socaciu si altii. Astazi, desi folk-ul nu mai e la fel de iubit, Seicaru a ramas fidel genului care l-a consacrat, si fanilor, fiind convis ca folk-ul poate sa reinvie. Repoter: Cat de greu v-ati convins mama sa va cumpere o chitara in loc de acordeon? Vasile Seicaru: Eram mic. Pur si simplu am convins-o, refuzand cumpararea acordeonului, chiar cu riscul de a nu-mi mai lua nimic! In cateva zile eram la Casa Pionierilor, la cercul de chitara, apoi dandu-mi seama ca nu invat mare lucru, am luat-o pe cont propriu si am inceput sa invat cantece din: Beatles, Rolling Stones, Whoo, Beach Boys, Dylan, Joan Baez, Donovan! Rep.: O intamplare draga de cand erati solistul formatiei Cristal... V.S.: Eram foarte tineri, foarte frumosi, cu mare succes la fete... intr-o zi, impreuna cu chitaristul Dan Toma, am baut vodca, nu multa, atat cat sa ne ia apa. Spectacolul avea sa-si intarzie inceputul ... pana cand noi ne-am putut reveni oarecum, dar nu de tot. Atat cat sa parem spectatorilor destul de speriati, cam albi la fata si total nemiscati, aproape imobili pe scena. Rep.: Cel mai noncomformist episod din cariera? V.S.: Sunt mai multe: cand sunt intrebat si raspund exact la ce vreau eu, cand ma duc la intalniri sau reuniuni mondene imbracat intotdeauna in jeans, cand ii cer eu actele politistului care ma opreste cand sunt cu masina (in gluma), atunci cand intru intr-o mare aglomeratie si cineva striga „uite-l pe Seicaru” si eu intreb cu tonul sus “Unde-i, unde-i?”, cand intru intr-o frizerie cu pletele desfacute si intreb cat e ceasul... Rep.: Ce-l poate obosi pe un artist? V.S.: Poate lipsa de spectacole, dar si un contract prea lung cu o casa de productie, cand producatorul doar incaseaza, insa uita sa-l plateasca pe artist. O mare popularitate nu te poate obosi, cine spune asta e cabotin! Rep.: Un vers de suflet? V.S.: „Iubesc pletele si ploaia / Si camasile-nflorate / nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate” Rep.: Ce va leaga de Maramures? V.S.: Lumea crede ca sunt maramuresean! Si fostul presedinte Iliescu era sigur ca sunt din Maramures! Am prieteni acolo, pe multi mi i-am facut cand mergeam la Hrusca, inainte de ’89! In fiecare spectacol cant cel putin un cantec din Maramures, si o fac mult mai bine decat unii artisti din zona, dar eu sunt nascut in localitatea Oancea, judetul Galati ! “Nici un regret!” Rep.: Ce va inspira? V.S.: Nu pot sa spun ca am vreo muza. Lucrez intotdeauna cu poetul, direct, nu iau poezii din carti. Ele apar de regula cand piesa e gata, si cand devine cunoscuta. Cam de sase ani, imi fac singur textele. Rep.: Are folk-ul vreo sansa sa reinvie? V.S.: Atmosfera anilor ’80 nu mai poate reinvia, Cenaclul nu se mai poate reface… a fost o manifestare de cultura, buna pentru vremea aceea! Povestea insa ramane si e frumoasa! Folk-ul, ca gen muzical, poate reinvia, sigur! Trebuie doar ca tinerii sa se indrepte catre el! Rep.: Regrete? V.S.: Nici un regret! Viata mea a fost plina, frumoasa, am muncit mult, am dormit putin, am visat... uneori, visul a devenit realitate! Am iubit, atunci am gasit dragostea adevarata, puternica, duioasa, irepetabila... uneori n-am stiut s-o apar, s-o protejez, s-o pretuiesc. Dragostea mea n-a murit, doar ca ea a devenit amintire, si traieste in mintea si in sufletul meu... suflet uneori trist, alteori purtat de vant. Rep.: Ati fost vreodata tentat sa-l urmati pe Hrusca, in afara granitelor? V.S.: Eu nu l-am urmat pe Hrusca nicaieri, nici n-am fost tentat sa plec! Am cantat de mai multe ori in afara granitelor tarii, si am in plan sa mai cant! Tandemul Seicaru - Hrusca a fost unul bun pentru vremea aceea. Acum eu fac cu totul altceva, el isi urmeaza calea lui. Ne mai intalnim, insa foarte rar. Rep.: Va deranjeaza ca lumea va confunda cu Socaciu? V.S.: Nu ma deranjeaza, se intampla foarte rar. Mai des i se intampla lui! Suntem prieteni de multi ani, avem multe lucruri in comun, avem amandoi mustata, stilurile noastre au si cate ceva in comun... suntem folk-isti! Despre Flacara, de-a dreptul Rep.: Pozitiv si negativ despre Cenaclul „Flacara”. V.S.: Era visul fiecarui tanar sa fie membru al Cenaclului! Aveai senzatia ca esti liber, purtai blue-jeans cand nu se gaseau si nici nu prea era voie. Militienii nu vedeau cu ochi buni pe tinerii cu vederi liberale, comunistilor nu le placea moda mini, iar pletosii isi strangeau parul sa nu se vada! Eu am avut probleme si din cauza parului lung, si din cauza vestimentatiei destul de hippy. Asta nu si la Cenaclu. Acolo se putea purta orice, se putea canta cam orice si se canta mult folk si rock! Tinerii de atunci care rupeau usile sa intre la spectacolele acelea, acum, parca nu-si mai amintesc de nimic, nu mai cer, nu mai vor, nu-i mai intereseaza nici atmosfera, nici muzica! Daca ar vrea, ar avea-o, iar folk-ul ar reinvia. S-ar revigora si show business-ul actual cu un gen de muzica, nu la indemana tuturor, dar care nu face rau nimanui! ...mai tarziu spectacolele au inceput sa capete si caracter politic, se recitau si versuri care cam gadilau orgoliul conducatorilor vremii. Totusi, tinerii, pe atunci, in loc sa se duca in carciumi, veneau si invatau refrene formidabile, versuri teribile pentru vremea aceea, radeau si plangeau in egala masura. In alta zi, totul s-a sfarsit, si astazi a devenit o amintire frumoasa a tineretii noastre zbuciumate ! Optiuni si argumente * Popularitate sau bani? Popularitate si bani! Nu poti fi numai popular... Dar si prea multi bani strica, stiu sigur lucrul acesta! * Galati sau Bucuresti? Galati! Acolo m-am nascut, am copilarit, am facut toate scolile, am iubit, mi s-a nascut copilul, acolo-s prietenii cei mai buni, dar traiesc din 1985 in Bucuresti. * Marca Fender sau Reghin? Takamine! * Bob Dylan sau Pavaroti? Bob Dylan, este „motivul” pentru care m-am apucat de folk! Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro