„Ia un om bun si fa-l si mai bun!”

Eugen Ovidiu Chirovici s-a nascut pe 11 mai 1964. A studiat la ASE Bucuresti, University of Glasgow si EDI (Grupul Bancii Mondiale). Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa si este membru al Clubului de la Berna. A primit Marele Premiu pentru Jurnalism (1999), Premiul Pamfil Seicaru (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002) etc. In 2002, a fost decorat de presedintele Romaniei cu Ordinul „Steaua Romaniei”. A publicat peste 1000 de articole in Romania si in strainatate si este autorul a cinci romane si patru carti de eseistica pe teme de istorie si economie. Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Ovidiu Chirovici a ocupat si functia de presedinte al Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie. Reporter: Ati afirmat ca economia globala isi schimba tabieturile si ca „statul bunastarii” a devenit o iluzie. In aceste conditii, Romania, o tara care n-a atins niciodata conditia de stat al bunastarii, la ce mai poate spera? Eugen Ovidiu Chirovici: In cel mai bun an economic al sau din perioada precomunista, 1938, Romania se situa, din punct de vedere al Produsului Intern Brut pe locuitor, pe penultimul loc in Europa. Este evident ca, dintr-o multi-me de considerente, tara noastra nu a a-vut acces, niciodata in istoria sa, la prosperitatea de masa care a caracterizat natiunile vest-europene in perioada ‘50-’90. In aceste conditii, Romania este departe de a-si fi epuizat poten-tialul economic - dimpotriva, posibila „poveste de succes” abia incepe. Dovada ca, in ultimii doi ani, nu numai ca nu ne-am confruntat cu o criza, ci am avut cea mai consistenta crestere economica postdecembrista. Problemele pe care le-am mentionat in analiza citata se refereau la acele natiuni care s-au obisnuit sa consume dincolo de limitele impuse de potentialul economic real si care au intretinut iluzia buna- starii generale, printr-o redistribuire a veniturilor care, de la un punct incolo, a devenit contraproductiva pentru mediul de afaceri. Reformele intreprinse la vremea respectiva de Reagan in SUA si de Thatcher in UK - si care au relansat economia, chiar daca au generat dureri sociale reale - au avut in vedere tocmai aceste aspecte. Cred ca Romania trebuie doar sa nu se grabeasca, sa nu faca excese si sa fie cat mai predictibila politic si economic. Si lucrurile pot merge foarte bine. Rep.: Din mai multe analize ale situatiei economice la nivel mondial pe care le-ati realizat rezulta ca „politicienii si-au pierdut demult jobenul magic”, din care sa scoata, ca pe iepuri, solutii pentru rezolvarea crizei economice. Care credeti ca va fi, in viitor, rolul politicului? E.O.C.: Este o realitate ca circa 50% din populatie nici macar nu voteaza. Vedetele de cinema sau starletele rock sunt mai cunoscute decat 80% dintre politicieni. Mai exista doar trei curente politice importante: crestin-democra-tia, liberalismul si social-democratia. Toate trei incearca sa se redefineasca, sa se adapteze unei realitati mult schimbate fata de secolul trecut. Lipsesc marii doctrinari, creatorii de sinergii. Lipsesc figuri de talia lui De Gaulle, Churchill sau Roosevelt. Multinationalele si societatea civila au muscat halci intregi din puterea rezervata altadata doar politicienilor. Campaniile electorale devin deseori circuri publice care nasc mai degraba consternare decat simpatii. Cred ca aceasta erodare a politicienilor va continua si in viitor, peste tot in lume. Rep.: Daca e adevarat ca performanta economica nu are neaparat nevoie de democratie si ca “excesul de democratie” poate chiar dauna performantelor economice, credeti ca exista posibilitatea ridicarii Chinei la statutul de cea mai mare putere economica a lumii? E.O.C.: Peste 80% din softul utilizat in lume se produce in SUA. Bugetul militar al SUA este de zece ori mai mare decat al urmatorului clasat, Regatul Unit. Sigur, nu am trecut de la o lume bipolara, a „razboiului rece”, la una „unipolara” – hegemonia americana. Insa am trecut la una „multipolara”, in care nici China, nici SUA, nici UE nu se pot declara, din niciun punct de vedere, „cel mai”. Iar cea mai importanta resursa a viitorului nu este petrolul, ci cunoasterea. China este o mare poveste de succes, dar mai are de rezolvat - inclusiv economic - o multi-me de probleme deloc usoare. Cititi literatura despre Japonia din anii ‘60 si ‘70. Iar Japonia nu este astazi cea mai mare putere economica a lumii. Rep.: Nu cu multa vreme in urma ati sustinut ca blocul european – aflat intre SUA si Canada la vest, Rusia, China si India la est – trebuie sa-si limpezeasca mai repede si mai bine optiunile strategice si mutarile tactice”. Care ar fi, in opinia dumeavoastra, aceste mutari tactice imperios necesare? E.O.C.: UE trebuie sa rezolve falia care a aparut intre viziunea politicienilor si cea a populatiei. Natiunile inteleg tot mai greu - si accepta tot mai greu - transferul de suveranitate nationala catre o birocratie perceputa ca abstracta si, uneori, inutila. Trebuie sa-si limpezeasca agenda si sa-si calculeze mai bine foaia de parcurs. Fortarea lucrurilor nu face decat sa adanceasca falia de care vorbeam mai sus. „Vechea Europa” nu a „digerat” inca acel contact cu „Noua Europa”. Cei doisprezece noi membri sunt „rudele sarace”, care nasc temeri ma-jore intr-o „familie” care are ea insasi probleme economice/sociale grave. Publicul european trebuie sa stie incotro se indreapta aceasta structura si in ce circumstante si de ce este bine sa fie asa. Concret, nu teoretic. Rep.: Mai pot fi caracterizati politicienii romani ca fiind adeptii unui „proeuropenism blegos”? E.O.C.: Da, „proeuropenismul blegos” caracterizeaza, cu mici exceptii, discursul public al politicienilor romani. Fara nuante, fara filtrul interesului national. Nu am mers la Bruxelles si Strasbourg sa stam cu mana intinsa si sa dam din cap a aprobare, ci sa ne aparam interesul national si sa incercam sa promovam initiative si viziuni folositoare Romaniei. Cred ca avem complexul rudei sarace si ca acest complex ne este si intretinut de forte care nu ne sunt prietene. Polonezii sau ungurii stiu sa se bata mai bine decat noi pentru interesul national - ar trebui sa invatam macar de la ei, daca nu de la francezi sau nemti. UE nu este o casa de binefacere, trebuie sa stii sa tragi spuza pe turta ta. Pana si bulgarii par mai activi in aceasta directie. Rep.: Sunteti si Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei. Cat de importanta este astazi activitatea Francmasoneriei in Romania? Are solutii la multitudinea si complexitatea problemelor cu care se confrunta Romania? E.O.C.: Francmasoneria regulara nu face politica si nu se amesteca in chestiuni religioase. Rolul Masoneriei este de a „face” masoni, adica de a te ajuta, in baza unui set de principii initiatice si filozofice conservate de secole, sa te dezvolti din punct de vedere spiritual. Ai o datorie fata de tara ta, fata de familia ta si fata de tine insuti. Conceptia conform careia Masoneria face si desface in politica sau in afaceri nu este doar falsa, ci si profund antimasonica. Noi credem in evolutie, nu in revolutie. Faptul ca, de-a lungul istoriei, au existat masoni care au ramas in constiinta publica drept mari luptatori pentru libertate - Nicolae Balcescu, Simon Bolivar, Benito Juarez etc - poate sa induca ideea ca in “fisa de lucru” a Masoneriei figureaza revolutii si lovituri politice. Nu este adevarat. Suntem la fel de mandri de Kipling, de exemplu, care a luat Premiul Nobel pentru literatura. Sigur, ca cetateni ai acestei tari careia i-am jurat credinta, nu ne poate fi indiferent destinul sau si destinul na-tiunii careia ii apartinem. De la sprijinirea materiala a unor studenti meri-tuosi, la donatii catre azilele de batrani sau orfelinate, suntem cu siguranta cea mai consistenta prezenta din societatea civila. Nu am primit niciodata niciun leu de la stat (sau alte avantaje), insa anual am dat societatii zeci de miliarde de lei din cotizatiile si donatiile unor membri care ei insisi, in imensa lor majoritate, nu sunt bogati. Dar, daca respecti principul nostru de baza: “Ia un om bun si fa-l si mai bun”, atunci vei contribui, direct si indirect, la ridicarea unei natiuni. Ceea ce incercam si noi sa facem. Si cred ca, dincolo de derapajele inerente oricarui inceput, intr-o buna masura am si reusit. Ioan BOTIS