„Funda rosie-i puneau”

Il pupau, il giugiuleau, „funda rosie-i puneau” si pe umar il bateau. Toti, cu atitudine de „domnu’ o sa aveti o scama”, s-au adunat la „incununarea” noului presedinte al Consiliului Judetean. Mircea Man a depus juramantul, iar in solemnitatea momentului nu s-a abtinut de la reprosuri politice. Nici nu va puteti imagina pana unde poate merge fatarnicia si parsivitatea unora, dar saptamana trecuta, mai-mai ca ne-a apucat greata. Zilele trecute a fost anuntata sedinta publica in cadrul careia Mircea Man a depus juramantul in calitate de presedinte ales al Consiliului Judetean. Nu trebuia sa fii doctor in psihologie ca sa-ti dai seama ca majoritatea celor care s-au prezentat la „incununare” nu erau acolo dezinteresat. De la primari din tot judetul, directori de institutii deconcentrate, reprezentanti de ONG-uri, consilieri, viceprimari si pana la persoane care n-au iesit pana acum cu nimic in evidenta, toti s-au adunat sa „dea cu periuta”, sa-i stranga mana, sa-l pupe si sa-l felicite pe cel care va ocupa in urmatorii 4 ani cea mai importanta functie in judet. Speram ca nu sunt multi maramureseni superstitiosi, dar trebuie sa punctam ca Mircea Man si-a inceput prestatia in fruntea judetului in cadrul unei manifestari organizate la ora 13. Timpul va lamuri lucrurile si vom vedea daca aceasta ora a fost una cu noroc sau cu ghinion pentru Maramures. Primul episod jalnic din manifestare a fost intrarea in sala a presedintelui Mircea Man. In alte situatii, am vazut oameni in functii mai importante ca a lui Man si, cu toate acestea, „aplaudacii” din jurul lor nu s-au comportat precum cei prezenti la „inscaunarea” de saptamana trecuta din Baia Mare. Mai exact, cand a intrat Man in sala s-a facut brusc liniste si, ca sub hipnoza, toti s-au ridicat in picioare. Initial am crezut ca oamenii erau curiosi sa-l vada, dar era clar ca-l cunosteau deja pe Man, asa ca nu puteau vedea nimic in plus la el decat faptul ca era bronzat ca un... arab. Si, cu toate acestea, toti au luat pozitie de drepti. Vazand ca manifestarea nu incepuse inca, unii si-au dat seama ca s-au conformat unui gest instinctiv patetic, asa ca oamenii au inceput sa se aseze rand pe rand pe scaune. Apoi, s-au ridicat iar in picioare, pentru intonarea imnului. Dupa bla-bla-ul de rigoare, Mircea Man a rostit: „Jur sa respect Constitutia si legile tarii si sa fac cu buna credinta tot ceea ce imi sta in puterile si priceperea mea pentru binele locuitorilor judetului Maramures! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”. N-ai ce face, asta e procedura. Speram ca de aceasta data sa fi asistat la niste cuvinte spuse cu responsabilitate, nu de alta, dar Man a mai depus asemenea juraminte si in calitate de deputat, iar Maramuresul n-a fost intotdeauna mandru de el. Fiind insa vorba de „alta Marie...”, pornim de la prezumtia ca o sa fie bine. Au urmat ropotele de apla-uze si, sincer, n-am mai auzit de mult o sala intreaga sa bata din palme in ace-lasi ritm, dar am avut din nou sentimentul... acela. S-a anuntat ca din momentul depunerii juramantului de catre Mircea Man, mandatul fostului presedinte al CJ (Marinel Kovacs) a luat sfarsit. In acel moment, unul dintre reprezentantii PD-L nu s-a putut abtine si a reactionat cat se poate de infantil, scotand un „yes” scurt. A urmat discursul de binecuvantare al episcopului Iustinian, care a urat „bucurii si succese” si, nu in ultimul rand, o parafrazare: „domnilor, sa fim seriosi! Amin”. Bineinteles ca a luat cuvantul si reprezentantul Guvernului in teritoriu, vremelnicul prefect Bondi Gyongyike, care a inceput cu faze gen „moment deosebit”, „emotionant” si a continuat cu „e foarte greu sa vorbesc („stim”, am gandit instant, n.red.) dupa Preasfintia Sa”. Spiciul lui Bondi a fost impopotonat cu epitete la fel cum stau bratarile gramada pe mainile ei. A avut totusi o sugestie inspirata, in sensul ca i-a spus lui Man sa uite de apartenenta politica. Finalul spiciului bondiscian a fost cat se poate de original: „de maine bem cafeaua impreuna, nu?”. Tocmai pentru ca a urmat discursul lui Man, ne permitem sa mai scriem cateva cuvinte despre posibilitatea ca cei doi sa-si bea impreuna cafeaua. Nu stim daca a fost un refuz diplomat sau mai degraba un discurs ca asa dadea bine, dar Man a spus: „Sunt convins ca presedintele Mircea Man va fi implicat in tot ce inseamna problemele majore ale judetului. Mircea Man o sa aiba birou in judetul Maramures si nu in Palatul Administrativ Baia Mare”. Observati formularea despre el insusi. Speram doar sa nu ajungem in cateva luni sa avem un presedinte de CJ care, atunci cand se va uita in oglinda, se va adresa cu „dumneavoastra”. In stilu-i caracteristic, Man s-a batut cu caramida in piept ca nu va tine cont de apartenente politice, ca va fi un element coagulant pentru bunul mers al judetului, ca prioritare sunt interesele judetului etc. Si nu bine a spus toate acestea, ca a si strecurat in spici doua fraze ce n-au cum sa fie interpretate decat ca repros la adresa fostei conduceri CJ, care a lipsit de la manifestare: „Nu pentru mine, ci din respect pentru maramureseni, conducerea CJ trebuia sa fie azi aici. Dar probabil semneaza pacte politice”. Nuuu, nici vorba, n-a spus asta cu limba ascutita spre ganduri de razbunare! Ca doar a spus cat se poate de clar ca se va concentra strict pe interesele judetului si in favoarea maramuresenilor! A urmat runda de pupaturi, ganduri bune si urari, la care se statea la rand mai ceva ca in primele zile cand se dau compensate la farmacie. Care mai de care vroia sa-si faca simtita prezenta si credem ca unii ar fi fost chiar dispusi sa-i sarute pantofii lui Man, in speranta ca nu se stie cand vor avea nevoie de el, iar acesta ii va tine minte. Nu ne-a surprins deloc discutia la care am asistat involuntar in bulibaseala creata: „Du-te, ma, da mana cu el, sa vada ca esti aici!”. Lamaieeee! „Ca nivelul de trai!” Cea mai originala urare publica pe care a primit-o Mircea Man a fost, dupa parerea noastra, cea din partea primarului din Coroieni, Gavril Ropan. Cand cei doi au dat „noroc”, toti cei din jur au remarcat „diferenta de gabarit” (Ropan fiind mult mai inalt si mai solid ca Man). Ei bine, in acel moment, Ropan a fost cat se poate de spontan: „Eu sunt inflatia si el nivelul de trai”. Normal ca Ropan a avut grija ca presedintele sau sa nu ramana intr-o lumina proasta, ca nu se putea sa-l cadoriseasca taman la investire cu remarca subinteleasa „e mic ca nivelul de trai”, asa ca a completat: „dar dupa alegeri e invers!” Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro