„Familia” de 80 de persoane

Din povestea lucrurilor si locurilor deosebite ale Maramuresului, n-are cum sa lipseasca Poienile de sub Munte. Credinciosii de aici formeaza, practic, o mare familie, pentru ca in fiecare duminica oamenii mananca impreuna. Cum sa nu fie interesant sa auzi ca in fiecare duminica, dupa ce ies de la biserica, toti oamenii mananca impreuna? Ne-am dus in Poienile de sub Munte, sa vedem cum se poate asa ceva. Am aruncat o privire spre dealurile celei mai mari comune ale Maramuresului si, vazand cati oameni erau la fan in mijlocul saptamanii, ne-am intrebat, firesc, daca vom gasi pe cineva dispus sa ne dea lamuririle pe care le cautam. Intram in curtea Parohiei nr. 1 si respiram usurati, pentru ca in linistea din jur distingem, dintr-o camera, vocea preotului. Rostea, cu voce tare, o rugaciune. Dupa cateva minute iese o batrana, spune impacata „Multumesc, parinte”, iar noi suntem intampinati de preotul Ilie Chascec. Ne spune ca parohia pe care o conduce de 7 ani apartine de Vicariatul Ortodox Ucrainean Sighetu Marmatiei si ca in aceasta parohie sunt 920 de familii, deci vreo 3-4 mii de persoane. Preotul are 32 de ani, iar inainte sa ajunga in Poieni, a slujit 7 ani in zona Sucevei. Chiar eram curiosi cum se poate ca, dupa ce ies de la biserica, oamenii sa ramana sa ia masa impreuna. Raspunsul ni l-a dat preotul care are convingerea ferma ca rolul bisericii este si acela de a se implica in actiuni sociale: „Comuna noastra e una din cele mai mari comunitati ucrainene din Romania. Fiind o parohie mare, si pretentiile au fost mari. A fost foarte mult de munca. Am gasit casa parohiala veche. Am ridicat o noua casa parohiala, iar in casa unde am stat noi, am facut o cantina sociala”. De unde aceasta idee? „La noi, se termina slujba la ora 13, iar vecernia o facem la 16. Lumea care vine din catune nu mai merge acasa. Avem foarte multi oameni care vin de la 7 – 9 km, chiar si mai mult. Oamenii stateau in biserica. M-am gandit ce le-as putea da. Ne-a venit ideea ca, din casa parohiala veche, sa facem cantina”, spune parintele. Ideea a prins contur: „Lumea s-a speriat, de unde o sa putem hrani 70 de oameni. Le-am spus ca macar o ciorba putem face, ca o oala de 50 de litri nu-i greu de facut. Iar Cantina Sociala s-a deschis pe 20 iulie 2008 si a fost sfintita de Preasfintitul Iustin Sigheteanul. De atunci, in fiecare duminica, mananca 70 - 80 de persoane, dupa ce ies de la biserica. Lumea s-a intrebat cum o sa ne descurcam, dar de un an ne ajuta Dumnezeu sa nu lipseasca mancarea de pe masa”. Totusi, cum reusesc? „Din donatii, mai sunt oameni care fac praznic pentru parinti, asa ca lumea pregateste aici. Unii aduc cartofi, altii, carne si tot asa. Am ales din sat 15 bucatarese si, prin rotatie, o data la trei luni, pregateste fiecare masa. Totul este pe baza de voluntariat. Dam mancare simpla si am spus ca cine se multumeste este binevenit. Am dat ciorba, sarmale, prajitura. Anunt in fiecare duminica faptul ca s-a pregatit masa si, cand ies oamenii, sta cineva si-i invita inauntru”. Preotul are chiar un registru al cantinei pe care l-a deschis la intamplare si ne-a citit: „De exemplu, in 15 februarie, am pregatit gulas cu carne de pui, sarmale „bune-bune”, am scris ca asa a fost, cozonac, apa minerala si 25 de paini”. A contat enorm faptul ca farfuriile au fost primite de la o fabrica, iar cu ajutorul Primariei, in fiecare saptamana, se primesc doua kilograme de carne tocata. Ocrotitorul proiectului social din Poieni este Sf. Proroc Ilie: „De ce am pus cantina sub numele „Sf. Proroc Ilie”, daca hramul Bisericii e Pogorarea Sfantului Duh? Nu pentru ca si pe mine ma cheama Ilie. Prorocul Ilie a inchis cerul, pentru pacatele oamenilor, trei ani si 6 luni, sa nu fie ploaie. La vaduva din Sarepta Sidonului unde a stat el, care se temea ca pe acea seceta nu-l va putea tine si pe el, scrie si-n Sfanta Scriptura ca faina din vas n-a scazut si undelemnul din ulcior nu s-a imputinat. Rugaciunea Sf. Proroc Ilie a fost foarte puternica. Zice ca Dumnezeu a vrut sa-l imblanzeasca si ii trimitea, in vreme de seceta, corbi care-l hraneau. E foarte interesanta viata Sf. Ilie. De aceea, am scris si in registrul cantinei: Fie ca in cantina noastra hrana sa nu se imputineze, iar Sf. Proroc Ilie sa vegheze asupra trudei acelora care jertfesc, ajuta si asupra acelora care se bucura de ceea ce le oferim. Asa ca am imbinat rugaciunea cu jertfa”. Dar in parohia din Poieni, lucrurile nu se opresc aici. Acum, se lucreaza la constructia unui altar de vara, s-a construit o casa din lemn pentru o familie saraca (asta, separat de cele 5 case ridicate din temelie de Episcopia Ortodoxa), iar pe viitor, se doreste sa se aduca o casa taraneasca langa biserica veche, pentru a se amenaja un muzeu. „Deocamdata, obiectele pe care le-am strans le tin intr-o camera din casa parohiala. Fiind din zona Bucovinei, tin foarte mult la traditie. Tocmai de aceea, i-am incurajat pe oameni sa mentina portul popular, iar la sarbatorile mari, toata lumea vine imbracata in port popular. Vin foarte multi turisti si e pacat sa nu scoatem in evidenta ce avem”. In acel moment, preotul ne arata niste tablouri cu zeci de oameni in fata bisericii, toti imbracati in port popular. L-am intrebat care este obiectul din colectie la care tine cel mai mult: „De 14 -15 ani, am inceput sa strang obiecte traditionale. Cel mai valoros obiect, din punct de vedere sentimental, este braul bunicului. Braul cusut de mana, de cand s-a insurat. Pe atunci, in partea Bucovinei, viitoarea sotie ii facea sotului un brau cusut, iar sotul ii cumpara rochie, catrinta. Am si rochia de nunta a bunicii, dar si braul bunicului. Sunt lucruri la care tin, au 80 de ani”, spune preotul. Ne conduce in camera special amenajata, unde admiram colectia de zadii (aranjate in ordinea evolutiei lor in timp), fotografii, camasa bunicii, icoane pe sticla, carti vechi, cojoace, fusuri, covoare vopsite in culori naturale, stergare, colectia de farfurii vechi etc. Inainte sa plecam, preotul Ilie Chascec ne-a spus ca inundatiile care s-au abatut asupra comunei i-au pus pe oameni pe ganduri. Ei considera ca Dumnezeu i-a pus la incercare, pentru ca o perioada, din cauza banilor adusi de cei plecati in strainatate, s-au cam departat de rugaciune. Dar „lumea s-a mai trezit si s-a intors la Dumnezeu”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro