„Doamna de fier” a Indiei

* La 31 octombrie 1984, pe strada Safdarjung din New Delhi, Indira Gandhi a fost a fost asasinata de doi dintre bodyguarzii sai sikh. Razbunarea celor doi venea sa pedepseasca ordinul dat de Indira Gandhi in urma caruia trupele guvernamentale au atacat Templul de Aur al religiei sikh. Indira Priyadarshini Gandhi s-a nascut pe 19 noiembrie 1917 la Allahabad, Uttah Pradesh, in India, ca unic copil al lui Jawaharlal Nehru, prim-ministru al Indiei si al Kamalei, fiica lui Atal Kaul, un afacerist din Delhi. In copilarie, ambii sai parinti si alti membri ai familiei au stat o vreme in inchisoare din cauza opiniilor lor nationaliste. Fiica unica a lui Jawaharlal Nehru, Indira Gandhi si-a facut studiile in India si Europa, incheindu-si studiile la Somerville College, Oxford. Nu a impresionat ca intelectuala si a avut dificultati in a pastra relatii apropiate cu oameni din afara familiei sale. In 1939 a devenit membra a partidului Congresului National Indian. Pe 16 mai 1942, Indira Gandhi s-a casatorit, impotriva vointei tatalui sau, cu un membru al Partidului Congresului, Feroze Gandhi (care nu avea nici o legatura de rudenie cu Mohandas Gandhi), un prieten al mamei sale. Cu Feroze, Indira a avut doi fii: Rajiv si Sanjay. Cuplul Gandhi s-a despartit la scurt timp dupa nasterea celui de-al doilea fiu. In septembrie 1942, Indira Gandhi a fost arestata de autoritatile britanice si inchisa din cauza activitatilor din timpul razboiului, dar a fost eliberata dupa 243 de zile. In 1951, in timpul primelor alegeri generale din tara, Indira a condus campania tatalui sau, din circumscriptia electorala Rae Bareilly. A devenit asistenta tatalui sau, a fost presedinte al Partidului Congresului (1959-1960) si a fost profund afectata de moartea acestuia (27 mai 1964). Indemnata de noul premier, Lol Bahadur Shastri, Indira Gandhi a participat la alegerile din 1964 si a devenit ministru al Informatiilor si Propagandei in cadrul guvernului condus de Shastri. Acesta a murit pe neasteptate in 1966, in urma unui atac de cord, pe cand definitiva tratatul de pace cu Taskentul. Indira Gandhi a participat la noile alegeri si a devenit cel de-al cincilea prim-ministru al Indiei. Alegerea ei s-a datorat in mare parte faptului ca era femeie; era vazuta de Sindicat, un grup de brokeri regionali puternici, ca o persoana ce putea fi manipulata. Desi a adoptat initial o politica de conciliere, ulterior s-a implicat in confruntari majore cu restul aparatului de partid dupa infrangerea suferita la alegerile din 1967. Congresul n-a mai obtinut, pentru prima oara, o majoritate de doua treimi in Parlament si a pierdut puterea in mai multe state indiene. Doi ani mai tarziu, Indira Gandhi a infruntat Sindicatul, sprijinind un candidat independent, care urmarea sa devina presedinte al Indiei. Rezultatul a fost scindarea in doua formatiuni a partidului, in 1969, aripa condusa de Indira Gandhi fiind cunoscuta sub numele de Noul Congres sau Congresul Indira. Indira Gandhi s-a bucurat de tot mai multa popularitate datorita nationalismului, care a determinat de altfel izbucnirea celui de-al treilea razboi India-Pakistan, si a populismului, care a determinat-o sa promita ca va contribui la eradicarea pe cai stiintifice a saraciei din India, principalele sale arme politice. Partidul ei a castigat alegerile generale din 1971, asa cum s-a intamplat si in 1972, la alegerile statale. In 1971, India a invins armata pakistaneza in estul Pakistanului si a adus independenta noului stat Bangladesh. In ciuda alegerii sale triumfale, Gandhi nu s-a simtit niciodata sigura in privinta mandatului ei. Realeasa in 1971 cu o majoritate zdrobitoare, programul sau a fost profund marcat de socul pretului petrolului din 1973. In plus, din cauza criticilor tot mai vehemente la adresa politicii pe care o promova, a devenit tot mai autoritara, iar in 1975 a fost acuzata de frauda electorala. Drept urmare, i-a trimis la inchisoare pe multi dintre oponentii sai, decretand stare de necesitate. In iunie 1975, Inalta Curte din Allahabad a gasit-o vinovata pe Indira Gandhi pentru folosirea Guvernului si a lucrarilor Partidului Congresului in campania sa electorala. Aceasta constituia o frauda electorala si curtea a decis sa-si piarda locul in Parlament si dreptul de a candida in alegeri pentru urmatorii sase ani. Gandhi a contestat decizia, dar partidele de opozitie s-au aliat cerand demisia ei. Protestele din multe state au paralizat sistemele de administratie. Coalitia Janata, condusa de J.Pnarayan a cerut politiei sa ignore ordinele daca li se cere sa deschida focul asupra unei multimi neinarmate. Dezlantuirile publice s-au combinat cu vremuri economice grele si cu un guvern iresponsabil. O uriasa multime de oameni au inconjurat Parlamentul si resedinta lui Gandhi din Delhi, cerandu-i sa demisioneze. Politica sa controversata si neortodoxa din aceasta perioada a inclus o campanie de sterilizare fortata pentru a reduce rata natalitatii in tara. A fost impusa cenzura completa a presei si au fost anulate legile care au dus la invalidarea alegerii Indirei Gandhi. Simultan, mii de activisti politici au fost arestati si torturati. Sanjay a recrutat cateva mii de tineri indieni (se spune ca unii erau asasini), a caror sarcina era de a-i intimida pe adversarii politici. Acelasi Sanjay a ordonat daramarea mahalalelor din jurul orasului Delhi, ceea ce a facut ca sute de mii de oameni sa ramana fara adapost. In ianuarie 1977, Gandhi i-a eliberat pe aproape toti detinutii politici si a organizat alegeri. In pofida mentinerii starii de necesitate pana in 1977, partidele de opozitie din Janata Alliance au devenit destul de puternice pentru a castiga alegerile. Incercarile de arestare si condamnare ale Indirei si ale lui Sanjay au esuat. In 1980 a fost realeasa, dar si de aceasta data a avut de infruntat o noua criza economica internationala. Pe 23 iunie 1980, Sanjay si-a pierdut viata intr-un accident de avion. Afectata de moartea fiului ei, Sanjay, care fusese desemnat succesor, l-a pregatit pe fiul ramas, Rajiv Gandhi, pentru succesiune. In urmatorii patru ani, Gandhi a condus fara sa recurga la masuri extreme, ca in precedenta sa administratie. Cu toate acestea, a incercat sa-si consolideze puterea, ceea ce a dus la izbucnirea unei revolte in Kashmir si Punjab, adeptii sikh cerand autonomie. Bunele sale relatii cu Moscova s-au racit simtitor in aceasta perioada datorita invadarii Afganistanului de catre URSS. Principala problema in timpul celui de-al doilea mandat a fost insa generalizarea violentelor provocate de tendintele secesioniste in cele sapte state tribale (ca de pilda Punjab, Assam, Jammu si Kashmir). La ordinul ei, trupele guvernamentale au atacat Templul de Aur (Hari Mandir) de la Amritsar, locul sacru al religiei sikh, din provincia Punjab, care gazduia Biblia adeptilor religiei sikh si care a fost ocupat de un grup de militanti sikh, pentru a reprima revolta si a-l captura pe Jarnail Singh Bhindranwale, liderul care cerea o tara independenta pentru oamenii sai. Interventia militara s-a soldat cu moartea lui Bhindranwale si nu cu capturarea acestuia. In timpul luptelor au murit aproximativ 1.000 de oameni, dintre care aproximativ 100 de soldati. „Doamna Gandhi a facut o greseala fatala. Orice om care se considera sikh nu poate uita ca ea si-a semnat propria condamnare la moarte”, afirma dupa aceasta interventie un lider sikh. In dimineata zilei de 31 octombrie 1984, Indira Gandhi urma sa-i acorde un interviu actorului Peter Ustinov, care filma un documentar pentru televiziunea irlandeza, in biroul ei. Gandhi a plecat pe jos de la resedinta ei oficiala de pe strada Safdarjung, din New Delhi. In fata resedintei a fost asasinata de doi credinciosi sikh care, folosind arme automate, au deschis focul asupra ei. Garzile de corp au ripostat, ucigandu-l pe unul dintre asasini si ranindu-l pe cel de-al doilea. Indira Gandhi a murit pe drumul spre spital in masina ei oficiala, dar n-a fost declarata decedata decat multe ore mai tarziu. A fost dusa la All India Institute of Medical Sciences, unde doctorii au operat-o, extragand 31 de gloante din trupul ei. Dupa moartea ei, au avut loc pogromuri antisikh in New Delhi si in intreaga Indie. Mii de oameni au fost ucisi, iar zeci de mii au ramas fara locuinte. Conflictul din Punjab a durat un deceniu dupa atacul armatei ordonat de Indira Gandhi. Asasinii „Asasinii au fost bodyguarzii ei, Satwant Singh si Beant Singh. Ultimul s-a nascut in satul Maloya din Punjab, in 1950. A intrat in politie in 1975 si a ajuns la New Delhi in 1980. La scurt timp dupa aceea, a fost remarcat si indicat Indirei Gandhi pentru protectia sa personala. A calatorit in strainatate alaturi de ea si impartaseau chiar si aceeasi grupa de sange, 0 negativ, prin urmare, putea fi de ajutor pentru transfuzie sanguina, in caz de nevoie. A fost ucis la locul asasinatului. Satwant Singh s-a nascut in 1963 si a intrat in politia din Delhi in 1982. A fost arestat la locul crimei. Al treilea sikh, Kehar Singh, unchiul lui Beant Singh, a fost arestat mai tarziu pentru conspiratie la asasinare. Cei trei barbati pregatisera planul crimei acasa la Kehar Singh, in Nex Delhi. Pe 30 octombrie 1984, Beant Singh l-a intrebat pe un coleg daca putea sa lucreze in locul lui. A ocupat locul de la poarta dinspre drumul care lega resedinta Indirei de biroul sau. Satwant Singh si Kehar Singh au fost condamnati la moarte si spanzurati la inchisoarea Tihar din Delhi pe 6 ianuarie 1989.” – Paul Donnely. Trupul Indirei Gandhi a fost incinerat pe 3 noiembrie. Fiul care-i supravietuise, Rajiv, i-a imprastiat cenusa dintr-un avion, deasupra muntilor Himalaya. Ioan BOTIS