„Doamna de Fier” a Frantei

Noua sefa a Partidului Socialist Francez, autoare a legii celor 35 de ore de lucru saptamanale si a altor reforme legale, are o personalitate complexa, in care se evidentiaza talentul sau autoritar si capacitatea de munca. Isabelle Giordano, insarcinata cu scrierea unei biografii despre Martine Aubry, a cules opinii de la mai toti cunoscutii sai: „O urasc, este o ciudata, scunda, dura si pretentioasa, pare un buldog, este rigida, austera, groaznic de antipatica”, au fost cateva din descrierile lor. Dupa ce s-a intalnit de cateva ori cu ea, ziarista si-a dat seama ca, fara sa dezminta unele defecte, Aubry este si sensibila, muncitoare, curajoasa, perfectionista, exigenta, generoasa si atenta cu cei defavorizati. Aceste virtuti si defecte convietuiesc in personalitatea ambivalenta a noului lider al PS francez, noteaza ziarul El Periodico. Martine Aubry s-a nascut acum 58 de ani, la Paris, in sanul unei familii care i-a dat o educatie profund catolica. Fiica fostului presedinte al Comisiei Europene Jacques Delors, Martine marturiseste ca a avut o mare complicitate intelectuala cu tatal sau, insa cea care a avut cea mai mare influenta in viata ei a fost mama sa, Marie. Bunicii materni ai lui Martine erau tarani basci, dar s-au mutat la Paris, pentru a se angaja menajeri la o familie de bogatasi. Martine si-a petrecut multe vacante in Tara Basca franceza, provincie despre care vorbeste cu drag. De la mama sa, a mostenit aerul de „bonne vivante”. De fapt, de la mama a mostenit aproape totul, cu exceptia religiei. Martine se declara atee si a divortat de Xavier Aubry, un burghez cu care s-a casatorit, in biserica, in 1973 si cu care are o fiica, Clementine, in varsta acum de 31 de ani. In 1982, si-a pierdut fratele mai mic, Jean-Paul, mort de leucemie. Eleva mediocra in copilarie si adolescenta, ea a prins gustul studiului la facultate, absolvind cu brio Stiintele Politice la elitista Scoala Nationala a Administratiei. Capabila sa citeasca patru carti pe saptamana, ea citit toata opera lui Balzac, Flaubert si Zola, dar si pe multi altii din admirata literatura franceza. De la tata, a mostenit doar defectele, mai ales nehotararea si faptul de a se lasa rugata. A sovait sa accepte postul de ministru al Muncii care i s-a oferit, in 1991, in guvernul lui Edith Cresson. A stat pe ganduri daca sa-si prezinte candidatura la conducerea PS, cu cateva minute pana la expirarea termenului de depunere. Indoieli care amintesc de ezitarile tatalui ei, care a renuntat, in 1994, sa aspire la cursa pentru Elysee. Dar nehotararea nu este incompatibila, la aceasta „doamna de fier” franceza, cu temperamentul autoritar, cu legendarele accese de furie si proasta dispozitie de care da, de multe ori, dovada. Benost Hamon, liderul aripii de stanga al PS si fost colaborator al lui Aubry, evidentiaza rigoarea si vointa de dialog a lui Martine. Chiar si cei mai mari dusmani ai ei admit ca este o muncitoare neobosita, care se trezeste zilnic la 6 dimineata si ia dosarele acasa, la sfarsit de saptamana. Cand a prezentat legea celor 35 de ore, colaboratorii ei au spus, glumind, ca pentru ei, acest orar de munca ar fi de vis. Aceasta lege a fost elaborata la „superministerul” oferit de Lionel Jospin si care ingloba locuri de munca in sanatate, protectie sociala, pregatire profesionala, integrare si economie solidara. In subordinea ei, se afla si ministrul delegat Ségolene Royal, care se ocupa de familie. Pe langa cele 35 de ore, din aceasta epoca dateaza si marile reforme ale stangii, precum legea impotriva excluderii, crearea de locuri de munca pentru tineri si asigurarea medicala. Aceste reforme, intuitia si contactul direct cu oamenii au facut din ea un lider politic foarte popular, dar in anul 2000, a abandonat guvernul, pentru a se prezenta la alegerile locale pentru primaria din Lille, pe care le-a castigat in 2001 si unde a fost realeasa anul acesta, cu 66% din voturi. In Lille, a transformat cartierele populare, a impulsionat o politica culturala de succes si a exersat democratia participativa atat de draga lui Royal, pe care Martine o considera „o reactionara”. Vorbeste destul de rau pe toata lumea, nu suporta criticile din presa, iar dusmanii - si unii prieteni - spun despre ea ca minte mult si este capabila sa tradeze pe oricine pentru interese politice. Giordano citeaza in biografia „Martine. Un portret intim” o afirmatie facuta de una din prietenele ei din copilarie: „In politica, trebuie sa fii capabil sa ucizi. Iar lui Martine Aubry nu i-a tremurat niciodata mana”. AGERPRES