„Da, am fost turnator!”

„… stii greva din ’73? Cine i-a turnat? Mama lor de curve! Da’, domnu’ ziarist, cum au spart comunistii, asa prosti cum spuneti ca erau, o greva minereasca in doar doua zile? E o chestie, nu? Ia descifrati asta…” Mi-a intins o hartie ingalbenita. O nota interna a unui „turnator”… Dar nici macar eu nu am incredere in darurile „grecilor”, din precautie. In septembrie 1973, ortacii din sapte mine metalifere din Maramures, impovarati de umilinta cauzata de saracia in care-i tarase regimul de aur al „omului nou”, si de noua lege a salarizarii comuniste (conform carora li se dadeau, „cinstit”, bani mai putini pentru „cat mai mult carbune”), au declansat greva generala. In pofida spiritului lor de solidaritate, o axioma de notorietate, greva ortacilor a fost „sparta” neasteptat de repede, capii razmeritei sociale fiind convocati in beciurile de pe strada Scanteii, sediul fostei Securitati Maramures. Un timp, nici un purtator de lampa, nici un impingator de vagoane, nici un artificier n-a mai indraznit nimic. Acasa ii asteptau aia micii, care aveau nevoie de tati. Chiar si asa, manjiti de carbune, dar cu ochii sticlindu-si dramele. In galerii, intre loviturile cadentate de tarnacop, se soptea nelinistea privitoare la turnatori. In cine nu mai puteau sa aiba incredere ei, cei care credeau doar in sobolanii-avertizor si in ortaci? Legendele timpului spun ca turnatorii ar fi fost transferati, la cererea ortacilor, care amenintau ca altfel nu mai intra in sut. Si ca sefii le-ar fi facut aceasta concesie. Naivii pot accepta varianta. Cei care nu se simt bine in lipsa migrenelor, pot privi note ingalbenite. Regulamentare, cu numar de inregistrare, cu semnatura. Iar cei care nu cred in hartii ingalbenite pot cauta alte raspunsuri. Asa, poate, vor descoperi alte „hartii”. Pe acelea, la final, inaintea semnaturii, un… grad! Nu am certitudini, doar hartii ingalbenite in care e consemnat faptul ca in septembrie ’73, ofiteri de Securitate sub acoperire s-au infiltrat in randul ortacilor, detectandu-le punctele forte (liderii) si anihilandu-le. In acea actiune-fulger, comandata direct din Cabinetul 1, poate or fi existat si turnatori, dar esenta a constat in mana armata a regimului: Securitatea. Tovarasii din operatiune pot confirma. Sau pot in continuare sa ne minta, fluturand hartii ingalbenite cu note semnate, chipurile, de „oameni ai muncii”, despre care (nu stiu de ce am impresia asta), cautandu-i, vom afla ca au trecut de mult in lumea dreptilor. Iar mortii nu vorbesc. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro