„Ce-am fo’ si ce-am ajuns!”

Pana mai ieri, erau cei mai mari si cei mai tari, iar acum se spune despre ei ca „nu mai inspira incredere”, „taie frunze la caini” sau „freaca menta pe zeci de milioane”. Da, vorbim despre inspectorii guvernamentali. S-a debitat o lege prin care se dorea depolitizarea Institutiei Prefectului. Asa ca s-au transformat toti prefectii si suprefectii in inalti functionari publici, fiind scolarizati pe bani publici si primind patalama. Legea s-a dovedit un mare „fas”, pentru ca aceste functii s-au dat tot pe criterii politice. Asa ca fostii prefecti si subprefecti au fost „promovati” pe posturi de inspectori guvernamentali. Acum, Guvernul Boc a realizat ca se cheltuie 2,6 milioane Euro anual, pe salarii de 40 – 50 milioane lei vechi. Situatia e penibila. Pe de o parte, inspectorii sunt bine platiti sa „taie frunze la caini”, iar pe de alta parte, nu li se asigura minimul necesar pentru a-si indeplini sarcinile. Poate n-ar trebui compatimiti, la salariile pe care le au, dar nici nu trebuie sa-ti doresti sa fii in pielea lor, in conditiile in care toti cei care pana mai ieri faceau plecaciuni in fata lor le-au intors spatele. Pe fostul subprefect Gheorghe Achim l-am gasit intr-un birou al Prefecturii, aranjand niste hartii. De fapt, ce altceva putea face intr-un birou fara calculator, radio sau macar un ghiveci cu flori: „Fac un pic de ordine intre hartii. Nu, nu avem calculator, e buget de austeritate. Ce face un inspector guvernamental? De exemplu, rolul meu e urmarirea programului de guvernare in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale in Maramures, Satu Mare si Salaj. Doamna Gyongyi (Bondi Gyongyike, fost prefect, n. red.) are atributii in domeniul Drumurilor Nationale. Pe domnul Bercean (Pamfil Bercean, fost subprefect, n. red.) nu l-am vazut de trei luni, este repartizat la Braila”. Mai in gluma, mai in serios, l-am intrebat cum e sa „taie frunze la caini pe 50 de milioane salariu pe luna”: „Presa spune multe adevarate, multe neadevarate. Nu am salariu de 50 de milioane. Am aici programul de guvernare, ma deplasez in judete si fac informari la Guvern in functie de ceea ce cred eu de cuviinta ca trebuie sa se intreprinda. Ce informari am facut? Stati sa va arat. Daca ia cineva in considerare informarile? Am raspunsuri. Vi le arat”, s-a justificat inspectorul. Apoi, Achim ne-a povestit ca-i indignat si „nervos” ca, dupa ce a reusit sa atraga celebra investitie de la Dumbravita de 40 milioane Euro, nu suntem in stare sa punem la dispozitia investitorului un drum si un pod. In ciuda sesizarilor catre forurile competente, nu s-a gasit inca solutia. Ne-a mai spus ca a facut demersuri la Bucuresti pentru „un mare investitor in domeniul cresterii porcilor la Seini, care vrea sa faca o fabrica de nutreturi combinate, ceea ce ar face ca fermierii din zona sa aiba unde sa-si vanda productia de porumb. Din pacate, este un fel de politca interesanta. Si acest demers este in expectativa. Am scris Secretariatului General al Guvernului ce masuri trebuie luate pentru ca programul de guvernare sa poata fi aplicat”. Achim este tot la stadiul de poveste cu o investitie pentru energie eoliana, in Moisei. Pe sistemul „cat e halatul”, l-am intrebat iar „cat e salariul”: „Salariul e mai mic ca si cel de subprefect. Uitati-va pe site. Deplasarile in teren se deconteaza”. Totusi, neavand calculator, am fost curiosi cine-i culege scrisorile: „Merg cu ce scriu aici, in Prefectura, si mi le culege cineva. Nu trebuie sa dau cafele, ca-s demult pe aici (hohote)”. Apoi, Achim s-a laudat ca pe vremuri era un rebel al partidului: „Acum, astept sa se finalizeze numirile la sefii de deconcentrate, ca in realitate, cei vechi n-au prea muncit, asteptand sa fie schimbati. Grav e ca, din cate aflu, nu peste tot sunt schimbati cu profesionisti. Din cauza acestor discutii, am avut probleme si-n PD-L. De la 1 ianuarie 2007, nu mai sunt in partid. In sedinte, m-am opus si am zis ca ala nu-i bun acolo, n-are pregatirea necesara sa faca treaba. Deci, intr-un fel, unii s-au bucurat ca am devenit inalt functionar public”. Cu toate ca spune ca se respecta cu presedintele CJ si cu prefectul, in birou n-are decat o masa si niste scaune. Daca inspectorul se plictiseste? „Nu. Merg pe teren, merg in celalalt birou, ca aici sunt consilierii de la CJ si mai stam in povesti cand nu avem ce face”. Am vorbit si cu fostul prefect, Bondi Gyongyike, cea careia pana nu demult unii erau in stare sa-i sarute si urma pantofului. „Sunt inspector guvernamental la Ministerul Transporturilor, dar asta nu inseamna ca am ceva atributii in transporturi. Eu lucrez la Drumuri Nationale si zilnic fac pontajul, zilnic fac raport cu ce am facut in ziua respectiva. Cred ca sunt singura dintre inspectorii guvernamentali sau cei care sunt la Transporturi care am un lucru asa de serios”, spune Bondi. De data asta, sincer o credem ca-si face treaba cu simt de raspundere. S-a apucat chiar sa ne vorbeasca in termeni tehnici: „Toate drumurile nationale din Maramures sunt verificate si inspectate din punctul de vedere al stabilirii releveului degradarilor pe tipuri, pozitie, kilometru. Pe urma, verificarea modului de functionare a exploatarilor de agregate de cariera si balastiera. Acum, s-a modificat legea si chiar o sa merg cu doamna de la Drumuri Nationale, sa vedem daca se respecta legea in ceea ce priveste carierele si balastierele”. Normal ca am intrerupt-o. „Sigur ca nu-mi place ce trebuie sa fac, dar mie-mi place sa lucrez. Este foarte tehnic. Cred ca asta era ideea, sa nu ne placa. Merg direct pe teren. La Drumurile Nationale, este secretariat si trimit de acolo ce am de trimis. Ne bombardeaza cu hartii, sa ne saturam si sa plecam. Eu n-am unde sa plec. N-am firma, eu am nevoie de un loc de munca, asa ca lucrez. Oriunde am fost, am lucrat cinstit. Poate ca n-am facut totul bine, dar imi iau in serios obligatiile. Merg aproape zilnic la intersectia de la Clubul Vacarilor, unde se lucreaza si s-ar putea ca saptamana viitoare sa se toarne deja asfaltul”. Si ca o rabufnire finala, Bondi ne-a spus cat e de dureros sa-ti pierzi peste noapte credibilitatea: „Unde sa merg sa lucrez? Ar fi curiozitatea lumii sa fiu somer, dupa 8 ani in Parlament si un mandat de prefect. Altfel, se puteau face foarte multe lucruri, dar nu s-a dorit. E foarte ciudat sa te trezesti dimineata, ca nu mai poate nimeni sa aiba incredere in tine si inainte, 4 ani, toti veneau (cu plecaciuni, n. red.). Am fost arhi-verificata daca-s de incredere si acum, peste noapte, nu mai sunt. Noi n-am depus juramant la Tariceanu, ci pe Constitutia Romaniei”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro