„Cazul Madelaine” cloceste un monstru mediatic

„Cazul Madeleine” a deschis o fractura intre doi aliati istorici: Marea Britanie si Portugalia. Unde unii au vazut aici o stangacie a politiei, altii insuportabile presiuni mediatice si un rol putin clar al guvernului britanic. Desi Londra a dat clar de inteles ca nu intentioneaza sa se amestece in investigatia politiei, opinia publica portugheza crede ca imbatabila echipa formata de guvernul majestatii sale si de mass-media britanice a intervenit inca din primul minut. Stirile de senzatie si flashurile au facut din Maddie un caz despre care toata lumea vorbeste. Si nu doar se vorbeste ci si se speculeaza, se lanseaza tot felul de ipoteze si se pun la indoiala toate versiunile. Senzatia de irealitate si perplexitate creste pe zi ce trece, pe masura ce avanseaza ancheta. In mijlocul a toate acestea, sotii McCann sunt acum banuiti ca au montat un intreg spectacol mediatic in jurul disparitiei fiicei lor. Politia portugheza incearca sa clarifice cu dovezi cele intamplate, dar pistele se incurca cu tot ceea ce se publica si se spune, noteaza ziarul El Pais, citat de Rompres. Un spectacol „mediatic” Sofisticata campanie de presa organizata de familia McCann a facut cazul cunoscut in intreaga lume. Sovaielnica ancheta a politiei, orbita de puterea camerelor si flashurilor, s-a prelungit in spatiu si timp. Povestea a facut inconjurul lumii, iar acum a devenit o tortura pentru parintii sai, inainte victime, acum suspecti, daca nu de disparitia fiicei lor, cel putin de montarea cazului secolului. Ironie a sortii, speranta lor este acum in mainile avocatului lui Pinochet. Copila a devenit la fel de celebra ca Harry Potter, iar mama ei, Kate, este comparata de multe ori cu Lady Di. Prins in aceasta telenovela mult prea umana, ce pare scrisa de un scenarist ametit de bautura, publicul divagheaza, analizeaza, critica, pune intrebari. Zgomotul a devenit infernal, iar lumina puternica a flashurilor nu mai lasa sa se vada nimic. Sunt sute de ziaristii care adulmeca stirea, de departe sau la fata locului, si apar tot mai multe speculatii, ipoteze, adevaruri si minciuni, dar publicul vrea tot mai mult. Iar zgomotul nu se reduce, dimpotriva creste, iar monstrul mediatic se hraneste cu fire de par, detalii sordide, pete de sange. Vorbim sau scriem, despre niste persoane reale sau despre personaje de fictiune? se intreaba ziarul. Oare mai conteaza? In Franta un ziar spune ca analizele au confirmat supradoza cu calmante, in Portugalia un cotidian da drept sigura versiunea unui accident survenit in urma unei batai, in timp ce in Marea Britanie presa este sigura ca politia a folosit probe false pentru a-i incrimina pe McCann. In timp ce in Spania ziarele arata cum politia portugheza manevreaza ca posibil mobil disparitia corpului de contactele si ambitia lui Gerry McCann... Unul din fratii sai, John McCann, a declarat intr-un interviu acordat revistei Expresso ca premierul Gordon Brown s-a interesat personal de caz si a spus ca doar el si sora lui Philomena se dedica politicii, lucru pe care Gerry nu l-a avut niciodata in vedere. Cazul Madeleine se discuta si in pietele publice cu viteza iresponsabila a barfelor in direct. Avatarurile celebritatii, crearea unei marci globale in doar patru luni (Find Madeleine), obsesia Occidentului pentru securitate, etica medicala, prezenta celebritatilor, conexiunea catolica, factorul economic, implicatiie Nord-Sud... Extazul incertitudinii Cazul este plin de aspecte fascinante si semne de intrebare... Iar justitia este atat de invechita, de greoaie si de metodica, incat greu se mai pronunta. Nu ar putea scenaristul sa arate mai mult si mai repede? La acest nivel publicul vede cu oroare cum acelasi monstru mediatic care a ajutat atat de mult familia se intoarce acum cu aceeasi voracitate atacandu-i pe McCann. S-ar putea ca parintii lui Madeleine sa nu se fi gandit, scrie analistul Vasco Pulido Valente, ca acesta va fi pretul ce trebuia platit pentru a avertiza presa si in primul rand postul Sky News inainte de a informa politia. Dupa cum a spus John McCann, a fost cealalta sora a lor, Patricia, cea care ar fi sunat la televiziune si a facut-o pentru a cere ajutor pentru ca nu venisera decat doi agenti la Ocean Club. Potrivit lui Valente, aceasta decizie de neinchipuit acum 20 de ani arata ca am patruns in „abjecta cultura democratica a Occidentului” construita in jurul puterii nelimitate a mediilor anglo-saxone. Un serial vechi, spune Vicente Verdu, transformat in extazul incertitidinii. Stie insa cineva daca toate acestea sunt un mega Truman Show la scara planetara, o cortina de fum generata de centrele puterii pentru a abate atentia (ce ar face altminteri patru echipe ale CNN detasate la Portimao?), o afacere a politiei, sau linsarea unor nevinovati? Singurul lucru cumplit din toate acestea este faptul ca nu este vorba de o fictiune. Aceasta fetita de trei ani care urma sa implineasca patru pe 12 mai este (sau a fost) adevarata. Iar durerea familiei sale (orice s-ar fi intamplat), la fel de adevarata. Singurul personaj bun este Maddie, in timp ce noi toti ceilalti suntem suspecti. Ajunsi in acest punct, foiletonul este imbatabil. Maddie este la fel de celebra ca Harry Potter. Desi faima ei nu se datoreaza vreunui truc ieftin, ci capacitatii sale de a se evapora in neant si de a nu mai aparea, multa lume crezand ca in incapatanarea lui Maddie de a nu se mai face vazuta, exista ceva magic, greu de explicat. Nu numai ca a disparut fara a lasa vreo urma (mai rau, chiar politia nu a reusit sa gaseasca vreo urma a sa decat dupa 90 de ore de la disparitie, la 8 august), ci si a coincis cu actiuni si decizii putin clare. Dar si mass-media „a ajutat” pea mult. Potrivit presei britanice, sotii McCann ar fi povestit nevinovati ca in ajunul disparitiei lui Maddie, dupa-amiaza, „s-ar fi jucat putin cu copiii inainte de a le da ceaiul si a-i baga la culcare”. Politia a filtrat informatia intrebandu-se cum se poate ca niste copii sa fie culcati dupa ce li se da sa bea o bautura excitanta si inca la o ora cand afara este inca lumina? Concluzie: teoria sedativelor. Exagerat? Bunicul lui Maddie a povestit recent intr-un tabloid cum parintii lui Maddie obisnuiau sa foloseasca Calpol, un sirop inofensiv, pentru a-i ajuta pe copii sa doarma. Sandra Felgueiras, de la televiziunea portugheza RTP, ii intrebase pe McCann daca le dadeau Calpol copiilor. Gerry s-a strambat si-a coborat privirile, dar apoi a negat. „Va rog, priviti in ochii acestor copii disparuti!” Alt exemplu. La 10 august, cand politia portugheza declara pentru prima data public ca este „foarte probabil” ca Madeleine sa fi murit in noaptea de 3 mai in camera de hotel, parintii au lansat in lumea intreaga o banda video in care Laura Bush, sotia presedintelui George W. Bush, ca parte a campaniei intitulate „Don’t you forget about me”, facea apel la intreaga lume in favoarea Copiilor Disparuti si Exploatati. „Va rog, priviti in ochii acestor copii disparuti”, spunea prima doamna a SUA. Razboiul informare-dezinfomare incepuse de la 4 mai. Exasperata de ermetismul politiei, presa engleza i-a cerut din prima zi briefing-uri informative, a reusit sa fie numit un purtator oficial pentru caz (Olegario de Sousa, care pe buna dreptate a fost destituit din functie). La 6 mai, De Sousa a spus ca politia nu poate declara daca fetita este vie sau moarta. S-a vorbit despre pedofili, de trafic de organe, de rascumparare si toate modalitatile de rapire au fost puse pe masa. Maddie a fost cautata 15 kilometri de jur imprejur. Nu a aparut. Din pacate pentru familie, singurul lucru pe care l-a eliminat politia a fost ipoteza rapirii. Kate va fi din nou interogata, de data aceasta, de politia britanica. Familia McCann sufera, iar agonia lor s-ar putea prelungi mult timp. John McCann a declarat ca „Gerry si Kate sunt devastati de cele citite in ultimele zile. Au facut ce au facut, oare merita o pedeapsa atat de aspra? Monstrul mediatic nu raspunde, iar rotativele lucreaza din greu... El Pais