„Cartierul chinezesc” din Ulmeni

* Chinezii au invadat Maramuresul! * Criza economica a animat un orasel linistit si conservator ca Ulmeniul cu personaje ca „Raza de soare”, pe care localnicii il striga simplu „chinezu’” * De mai bine de o jumatate de an, 30 de chinezi traiesc „Romanian Dream” la o fabrica de confectii din Ulmeni * „Importul de chinezi” a generat situatii hazlii ca si „campionatul neoficial de mancat seminte”, a crescut consumul de orez cu 500 de kilograme lunar si „productia” de bancuri cu chinezi * Mai mult, in mai se va naste primul chinez din Ulmeni: Gheorghe. Cand tanti Anuca din Ulmeni l-a vazut pe „Raza de Soare”, a aruncat cat colo sacosa, si-a facut cruce si atat a putut zice: „Tulai-Doamne!”. Badea Victor, mai vazuse chinezi in filmele cu Jackie Chan, dar si el s-a minunat de omuletul zambitor care tot dadea din cap si zicea repede „ciao-ciao”. Apoi, incet, s-au obisnuit cu noii consateni. Si tanti Anuca, si badea Victor, si restul localnicilor. Asta mai ales dupa ce „chinezu’” si gasca lui de sase-sapte baieti au inceput sa iasa seara la „braseria lui Traian”, sa imparta doua beri si sa manance o punga de seminte pe nerasuflate, in 5 minute, de si-au pus mainile-n cap de uimire toti martorii episodului. Apoi, unui localnic nu-i pornea masina din cauza frigului. Si chinezii au sarit sa dea o mana de ajutor. ’Nea Mircea le-a strigat „trankyu” cum a stiut, si ei au raspuns „ok, ok”. De atunci, chinezii au devenit „ulmeneni cu acte-n regula”. Localnicii ii privesc cu simpatie. Nu prea inteleg ei de ce vorbesc asa repede, de ce mananca seminte si mai repede, dar de cand au venit ei, toate batranele au invatat sa salute cu „ciao”. S-apoi, s-o spuna si pe aia dreapta, nici n-au cum se certa: ca ei nu vorbesc chinezeste si chinezii nu stiu romaneste. Povestea „cartierului chinezesc” din Ulmeni a inceput odata cu criza economica. Anul trecut. Gheorghe Covaci, administratorul unei fabrici de confectii, care livreaza blugi de firma strainilor, spune ca odata cu recesiunea economica multi dintre clientii sai au ales sa plece in Bangladesh, Rusia, Tunisia sau China. Cum si el avea nevoie de o solutie de amortizare a investitiilor facute si de redresare economica s-a gandit ca, decat sa plece in China, mai bine sa aduca China in Ulmeni: „Am avut si eu probleme pentru ca in zona sunt multi someri care ar fi dorit de lucru. Dar intotdeauna ei pun problema salariului inainte sa vada ce pot da in schimb. Intreaba ce salariu ii dai, dar nu-ti spune ce da si el. Salariile din China depind de zone. Acolo sunt salarii de 50 de euro pe luna sau 200 de euro, iar in zona capitalei sunt mai mari. Chinezii nostri sunt toti dintr-o zona din sudul Chinei. Cum am ajuns sa-i aducem? Interesant e ca nu i-am adus prin intermediari. Am studiat toate legile care sunt in acest sens, am colaborat cu Oficiul de Imigrari, am vazut ca exista contingent aprobat de Guvern pentru straini. Eu i-am cunoscut printr-un chinez care a lucrat 13 ani in Italia pe acest segment. Si colaborand cu Italia, la un moment dat ne-am cunoscut. El a avut o sectie de confectii in Italia. Si a venit cu propunerea sa deschidem o sectie si in Romania. Asa ca impreuna cu acest chinez am stabilit sa deschidem o linie. El a vorbit cu cumnatul sau care lucreaza la o primarie in sud si am recrutat. Au experienta in domeniu pentru ca eu am avut nevoie de asa ceva. Au experienta de la 6 luni pana la 3 ani. Le-am oferit tot ce au nevoie, cazare, masa si loc de munca.” Dupa doua zile si doua nopti, cu avionul, trenul si autocarul, chinezii au ajuns in Bucuresti. Initial erau usor speriati ca poate vor lua „teapa”, dar Covaci i-a asteptat cu un autocar si s-au imprietenit imediat. Asa ca, in august 2009, au ajuns in Ulmeni 30 de chinezi. Intre timp, sotul unei femei n-a mai fost de acord cu „Romanian Dream” si au ramas 29. Problema era ca Gheorghe Covaci nu stie chineza, iar chinezii, romaneste, asa ca se inteleg in… italiana: „Pacat ca nu reusim inca sa comunicam. Stiu unele cuvinte ce tin de respect, de salut, „buna ziua”. Este de apreciat ca toti si-au luat dictionare si in fiecare zi incearca sa invete cuvinte noi. Scopul lor este sa invete limba romana”. De mai bine de o jumatate de an, practic, in Ulmeni s-a format un mini-cartier chinezesc. Chinezii locuiesc intr-o cladire separata si lucreaza separat de ceilalti angajati, dar sunt tratati si platiti la fel. De altfel, Covaci spune ca nu era vorba si de eficienta: „De exemplu, sunt anumite vanzari rapide si au nevoie urgent de completari. Lucrand cu ei, am vazut ca se reduce ciclul de fabricatie, la productivitatea pe care o au. Sunt putin mai harnici, dar nu cu mult. Dar au mai multa rabdare si nu tin cont neaparat daca-i sambata sau duminica. Plus ca neavand problemele sociale gen probleme acasa, grija copiilor, nu-s stresati sa termine repede sa plece. Asta pentru ca aici mananca, dorm, au sala de mese la etaj si tot aici si lucreaza. Este ca si cum ai lucra acasa.”. Chinezii din Ulmeni au nume cu semnificatie. Wen Ri Chu adica „Raza de Soare”, Chi Min, adica „Inteleptul” si toti au asa. Sau au alinturi: Lo Bin, Lu Pin etc. Localnicii i-au botezat insa mai simplu. Rodica Hotea spune ca unul dintre cei care ies mai des in oras si a inceput sa „rupa” pe romaneste e poreclit „Chinezu’”. Spre deosebire de ceilalti, care saluta cu „ciao”, „Chinezu’” spune „salut” si a invatat si cateva cuvinte de baza. E drept ca localnicii se distreaza invatandu-i si cateva injuraturi neaose, a la Maramu’. Fiind si istet, „Chinezu’” si-a gasit si o prietena in Ulmeni. Idila a fost urmarita cu maxim interes de localnici. Si cum de cateva zile fata tot intreaba de „Chinez”, ulmenenii nu stiu daca cei doi nu s-au vazut ori s-au despartit pe motiv de… „comunicare deficitara”. Oricum, chinezii din Ulmeni sunt foarte ordonati. Si-au facut singuri un regulament intern pe care il respecta si sunt chibzuiti. Cum nu s-au prea adaptat cu slana maramureseana, au o bucatareasa din China. Covaci spune ca angajatii chinezi mananca lunar 500 de kilograme de orez: „Le-am aratat si cum e horinca de Maramures si le-a placut. Acum mi-au promis ca imi aduc tuica de-a lor, de orez. Mi-au dat in schimb tuica de trandafiri. Inca tuica de orez n-am baut, dar asta de trandafiri e chiar interesanta. Iti ramane o aroma de petale de trandafir si e destul de tare. Are aproape 50 de grade. Ar fi interesant sa incercam experimental sa facem o tuica de orez, dar inca n-am incercat”, glumeste Covaci. Chinezii din Ulmeni n-au ambitii mari. Vor doar sa-si ajute familiile, majoritatea sunt casatoriti. si sa plece din cand in cand acasa, desi drumul e cam scump. E drept, dupa ce au venit la Ulmeni, si telefonul era cam scump: „La inceput am platit lunar 50 de milioane factura de telefon. Firma le plateste telefonul, iar cei care depaseau o anumita suma dadeau diferenta din salar. Dar acum au gasit o oferta foarte convenabila. S-au informat vizavi de solutii si au gasit o oferta mult mai ieftina”. Acum, chinezii de Ulmeni se pregatesc de petrecere. La ei 14 februarie e Anul Nou, asa ca in Ulmeni va fi organizat un „Revelion chinezesc”. Gheorghe Covaci spune: „chiar ieri am discutat ca ar fi vrut sa aiba liber de Revelion, in 14, dar au venit niste comenzi si au acceptat sa lucreze. O sa vedem cand le vom face petrecerea de Revelion”. Oricum, chinezii au sarbatorit si Revelionul romanesc, si Craciunul. Unul in stil traditional. S-au minunat cum taie maramuresenii porcul si-l parlesc cu paie. Au baut tuica si vin si au ascultat colinde. Chinezii din Ulmeni nu s-au imprietenit insa doar cu localnicii, ci si cu primarul. Lucian Morar e mandru ca orasul pe care il conduce e campion la diversitate culturala: „In prima faza oamenii au privit cu surprindere ca intr-o localitate asa de linistita cum e Ulmeniul, destul de colorata, a devenit si mai pigmentata cu acesti chinezi. Dar vrand sa devenim Capitala Multiculturala a Maramuresului, atunci o sa fie cat mai diversificata cultura la noi la Ulmeni. „Oamenii au fost extem de toleranti. Putin circumspecti din punctul de vedere al faptului ca ocupa forta de munca, dar dupa ce s-a vazut ca nu sunt dati oameni afara si li s-a explicat situatia, n-au mai fost comentarii. Chinezii sunt foarte civilizati, n-au facut nicio problema. Din punctul meu de vedere e un lucru pozitiv”. In luna mai a acestui an, tanti Anuca va striga din nou „tulai-Doamne”. Una dintre chinezoaice va naste un baietel pe care doreste sa-l boteze dupa numele patronului sau: Gheorghe. Primul chinez de Ulmeni. Chinezii au salvat Working Blue Gheorghe Covaci, administratorul societatii Working Blue, spune ca initial localnicii credeau ca isi vor pierde locurile de munca din cauza chinezilor: „Partea de confectii ne-o faceau colaboratorii. Deci eu contractez productia, si o componenta a productiei, partea de confectii, am semnat contracte de colaborare cu alte sectii in alte localitati. Eu plateam partea de confectii la alte sectii. Asa ca noi nu i-am adus pentru a-i sacrifica pe oamenii din Working Blue, ci dimpotriva, pentru a salva Working Blue. Working Blue a ramas in timp numai cu partea de prelucrari speciale, de finisaj, vopsiri, prespalari”. Covaci spune ca s-a atasat de angajatii din China: „Mie cel putin imi sunt tare dragi. Si cred ca si in comunitate s-au integrat bine ca n-am avut incidente. Cu doi dintre ei am fost de exemplu la colindat. Inca n-am apucat sa facem excursii pentru ca pentru ei primul obiectiv e munca si apoi distractia. Probabil ei sunt formati intr-un alt mod, au un alt cult asupra muncii. Ei in zona lor traiau mai mult din agricultura, iar veniturile nu erau constante. Avand conditii de trai, normal ca vor sa-si pastreze locul de munca si sa faca un ban. Unii se gandesc chiar sa-si faca o afacere. Am chiar un inginer care se gandeste sa-si faca permisul de conducere si pe viitor nu exclude lucrari de constructii. Doi dintre ei aveau permis si le-am predat si le-am facut permis romanesc. Unii nu exclud sa-si deschida o firma si sa faca altceva”. A crescut „productia” de bancuri cu chinezi De cand au venit chinezii la Ulmeni, nu se mai poarta bancuri cu Bula, ori cu Ion si Maria, ci bancuri cu chinezi, pe care le stiu chiar si autoritatile locale: * La evidenta populatiei din China si-au dat seama ca se consuma prea multa hartie pentru poze. Si s-au inteles sa se prefaca atunci cand le fac poze, dar de fapt sa foloseasca aceeasi poza. Dupa ce emit vreo 10 milioane de buletine, unul se uita mirat cand isi ridica actul de identitate. Functionarul il intreaba: domnu’ aveti o problema, nu va recunoasteti? La care ala zice: ba, eu ma recunosc, dar nu-mi recunosc cravata. * Stiti cand o sa fie foamea mondiala? Cand i-om vedea pe chinezi ca mananca cu lingura. Tot in gluma, a aparut ideea de a face la Ulmeni tuica de orez, care ar atrage turistii si ar genera profituri frumusele. Mircea CRISAN Ioana LUCACEL mircea@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro