„Barlogul” lui Nicu Ceausescu din Tamasesti

* O palincie din satul Tamasesti a fost, ani buni, locul secret de intalnire a lui Nicu Ceausescu, fiul cel mic al dictatorilor, cu Ioan Traian Stefanescu, unul din fruntasii PCR, „detasat” ulterior in judetul Salaj * Desi urmarit pas cu pas de Securitate, de vreo doua ori pe an, Nicu Ceausescu scapa de vigilenta „odioasei”, se ascundea la palincie si se amesteca printre taranii care fierbeau tuica si mancau cartofi copti in jar si slanina, vorbind, intr-un colt, cu prietenul sau neagreat de Elena Ceausescu. Asa cum sta asezata, la margine de sat si pitita dupa dealuri, case viu colorate si garduri inalte, palincia din Tamasesti (Arinis) pare un fel de „buncar”-muzeu. Vara, casuta mica din lemn, in care este depozitat unul dintre cele mai celebre cazane din Maramures, „de cupru 100%” e „desconspirata” cel mult de fumul negricios, care se vede la capat de sat. Si totusi, de-a lungul vremii, poteca batatorita care duce spre palincie a fost calcata de sute, poate mii de tarani din zona Codrului, dar si de prin partile Cehului si ale Satmarului. Atatau focul, si se asterneau la vorba, asteptandu-si randul la manivela, langa un pahar de tuica, o bucata de slana cu ceapa si un cartof proaspat scos din jar. De vreo doua ori pe an, intalnirile anoste erau pigmentate de securisti deghizati in sateni si de doua personaje care stateau la taclale intr-un colt: Nicu Ceausescu si Ioan Traian Stefanescu. Dupa „deportarea” lui Stefanescu, fost lider UTC, la Salaj, ca prim-secretar al PCR, intr-o incercare a Elenei Ceausescu de a face ordine in anturajul lui Nicusor, palincia Tamasesti a devenit un fel de „Casa Alba” a Romaniei comuniste. De cate ori „printul mostenitor” Nicu Ceausescu dorea sa-si revada prietenul si sa scape de cohorta de securisti aflata pe urmele sale, se ascundea la palincia din Tamasesti, printre sateni veseli si miros de tuica proaspat fiarta. Palincia din Tamasesti si-a castigat renumele in plina epoca de aur. O familie din Arinis a plecat prin anii ‘50-‘60 la Bucuresti, iar unul dintre ei a ajuns in Comitetul Central. Sigur ca, intre plocoanele duse la „centru”, s-a aflat si celebra horinca de Tamasesti, „curata de fructe”. Pe atunci, palincia se afla tot pe valea Tamasestiului, la marginea ulitei comunale. Primarul Gheorghe Muresan isi aminteste ca era: „o palincie foarte bine pusa la punct. Secretul era si atunci ca si acum: materialul din care era facut cazanul respectiv, in care se distilau prunele si apoi vodca. Secretul era sa fie cupru curat. Pe vremea aceea erau la noi niste caldarari din Iasi, daca bine am retinut din ce mi-a povestit bunicul. Aia faceau cele mai bune cazane de fiert tuica, pentru ca lucrau din cupru curat. Nu se stie daca le-au nimerit sau plata a fost atat de buna, cert este ca au facut cazane grozave. Asta a facut din Tamasesti sa fie renumit in ceea ce priveste producerea de tuica. Plus ca era o traditie, pentru intreaga comuna. Mai erau in sat si alte cazane, dar cele mai bune erau acolo. A prins traditie in special in Salaj si Satu Mare si veneau oameni de acolo si aduceau borhot de prune sa-si faca o palinca curata”. Nu se stie daca datorita renumelui, a corectitudinii palincarului ori a pilelor din CC, palincia a scapat de „prohibitia ceausista” si nu a fost inchisa. Proprietarul cazanului dadea cota la MAT si scapa de probleme. Mai mult, primarul spune ca satenii auzeau masinile si stiau ca se apropie controlul, iar daca tuica se „facea la negru”, oamenii o aruncau in rau, riscand altfel sa ajunga dupa gratii. Spre deosebire de comunele invecinate, la Tamasesti nu s-a auzit de astfel de cazuri. Iar una din explicatii ar putea fi faptul ca palincia devenise, in ultimii ani ai dictaturii ceausiste, locul secret de intalnire a „printisorului” Nicu Ceausescu cu prietenii sai „interzisi” la Bucuresti si raspanditi in tara. Legatura lui Nicusor cu zona era Ioan Traian Stefanescu, mai mare UTC, „retrogradat” prim-secretar PCR la Salaj si banuit de Elena Ceausescu ca ar planui, impreuna cu fiul sau, cine stie ce grozavii. Primarul din Arinis a auzit fabuloasa poveste a intalnirilor din palincie si spune ca: „Tatal sau a vrut sa-l desparta pe Stefanescu de grupul pe care-l avea in Bucuresti si l-a facut prim secretar la Salaj. Si atunci, ei fiind foarte buni prieteni, tineau legatura tot timpul. Sigur ca erau urmariti. Ba securistii erau pe urma lor, ba oamenii Elenei Ceausescu. Ca erau verificari pe doua cai. Asa ca, de multe ori isi dadeau intalnire la noi la palincie, la Tamasesti. Erau niste oameni de treaba. Nu faceau prostii. La palincie, in momentul cand cineva fierbe, acolo se duc cartofi (ce se baga in jar), slanina, ceapa, rosii, conserve, mezeluri etc. Ei isi spuneau: nu ne vedem la Zalau, ne intalnim la Tamasesti. Acolo se intalneau. Un cartof, o ceapa, o slanina, palinca... vorbeau si plecau. Erau oameni de treaba amandoi, in sensul ca veneau si discutau cu fiecare om de acolo. Ii serveau cu ce aduceau pe cei pe care-i gaseau acolo”. Zice-se ca, de multe ori, alaturi de cei doi oaspeti de seama apareau personaje misterioase, deghizate in tarani veniti la fiert. Evident, erau securistii aflati pe urmele lui Nicusor, speriati sa nu cumva sa rateze discutiile lui cu Stefanescu. Secretarul Comitetului Comunal UTC de atunci, Mihai Molnar, spune ca dupa vizitele fulger oamenii nu erau luati la intrebari si nici nu crestea ostentativ securitatea din zona: „Nu faceau mare zarva, vroiau sa se simta bine. Chefurile se lasau cu somn, ca alte incidente deosebite n-au fost. Cand a fost Nicu Ceausescu la palincie n-am nimerit pe acolo, dar sigur ca am nimerit si eu sa stau la masa cand a fost pe la noi”. Molnar a mai avut ocazia sa se intalneasca cu Nicu Ceausescu si la alte evenimente si spune ca acesta a fost deosebit de amabil cu delegatia din Tamasesti: „am avut inca o ocazie sa ma intalnesc cu Nicu Ceausescu la Olimpiada din ‘80, de la Moscova. Atunci am fost in delegatia Comitetului Central al UTC-ului. Vorbea cu toata lumea, a venit pe la hotelul unde am fost cazati. Atunci au fost problemele cu Nadia Comaneci, cu acele contestatii pentru aparate pentru ca nu se putea trece nota 10. Am fost si eu partas la acel moment istoric”. Molnar spune ca, la vizitele din zona si vanatorile lui Ceausescu in Maramures, se dadea ordin sa se aduca si horinca de Tamasesti. De altfel, palinca de Tamasesti a devenit si in acea epoca si dupa Revolutie, „moneda forte”. Primarul Muresan recunoaste ca: „la nivel de judet, cand se dorea o palinca buna pentru protocol, tot de la Tamasesti se ducea. Imi aduc aminte ca dupa Revolutie s-a trimis la Bucuresti horinca, sa se rezolve drumul din zona. Promisiuni au fost mari, horinca au baut-o, dar drumul nu l-au facut (hohote, n.red)”. Desi de la vizitele secrete ale lui Nicu Ceausescu la Tamasesti au trecut decenii bune, iar palincia a devenit intre timp privata, iarna, la gura sobei, langa un pahar cu tuica fiarta, batranii le mai spun nepotilor cum au mancat salam de la „printisor” si ce le-a spus Nicusor pe cand fierbeau tuica pentru nunta copiilor. Si, asa cum sta asezata, la margine de sat si pitita dupa dealuri, case viu colorate si garduri inalte, palincia din Tamasesti (Arinis) pare si astazi un fel de „buncar”-muzeu. Recordul lui Stefanescu: 100% voturi pentru Ceausescu Ioan Traian Stefanescu a devenit celebru dupa un simulacru de alegeri, la care Ceausescu a candidat singur la presedintia Romaniei. Din exces de zel, ca sa se „reabiliteze” probabil in ochii sefilor care l-au „deportat” in Salaj, ca prim-secretar, a raportat prezenta de 100% la vot si tot atatea procente in favoarea „tovarasului mult-iubit”. In alte judete, se raporta macar 99%, dar Stefanescu vroia sa duca Salajul pe primul loc al minciunii. Se deghizau in muncitori! Gheorghe Muresan, primarul comunei Arinis, era profesor in Cehu Silvaniei pe vremea cand Stefanescu era prim secretar PCR Salaj si povesteste ca acesta a imprumutat, probabil in discutiile de la palincia Tamasesti, o metoda a la Nicu Ceausescu de sondare a vocii poporului: „Facea o chestie ciudata, se imbraca in salopeta si mergea prin oras, in special la intreprinderi si institutii. Venise din Capitala si multi nu stiau cum arata. De fapt, el vroia sa auda ce spune lumea, muncitorul de jos. Ca Nicu ii spunea cum proceda la Sibiu: sa mearga in localitati, sa auda doleantele omului”. Tarie de 52 de grade Palinca de Tamasesti, de 52 de grade, are si alt secret in afara de cazanul de cupru. Primarul Gheorghe Muresan explica pasii procedeului: „In prima faza se pune acel borhot de fructe la fermentat si se transforma intr-un fel de pasta. Daca-i cald, trebuie sa stea 2 – 3 luni la fermentat. Acea pasta cu zeama se pune in caldare. De aspura se monteaza un capac cu o teava care trece prin apa rece. Cand ajunge la temperatura de 87 de grade, incepe fierberea. Iar vaporii de alcool se ridica prin teava. Trecand prin apa rece, se transforma din nou in lichid. Si apare prima faza: vodca (se numeste la noi prima fiertura). Aia se depoziteaza pana se termina de fiert toate fructele. Intr-un alt cazan, se fierbe doar vodca pentru a se transforma in palinca. Apoi incepe iar fierberea. Cand incepe sa se evapore, prima sarja care iese, in jur de un litru, iese acel alcool care curata toata instalatia, aramita. Aia trebuie luata deoparte, ca daca nu da un gust ciudat horincii. Cat timp e borhotul in cazan, trebuie amestecat tot timpul. Inainte se dadea incontinuu la o manivela. Acum s-au specializat si se foloseste un motoras mic, cu reductor. Plus ca inainte sa fie alimentare cu apa prin cadere, se folosea apa din fantana. Se aducea apa cu galetile. La noi nu tin minte sa se fi facut tuica in afara de fructe. Pentru ca nici cel care fierbea nu-ti dadea voie sa folosesti orice marfa. Accepta prune, mere, struguri. Altceva nu fierbea pentru ca se deterioreaza calitatea cuprului din cazane. Si dupa fiecare fierbere, toate instalatiile vin spalate complet. Fiecare om se uita cat de curat e cazanul cand incepea sa-si fiarba marfa. Pentru ca nimeni nu-si dorea sa-si strice calitatea. Se mergea pe principiul: putin, dar bun”. Mircea CRISAN Ioana LUCACEL mircea@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro