„Baia Mare, forever”

Carte de vizita Oleg Tishkovets s-a nascut in 1961 la Kiev. A urmat cursurile unui liceu cu profil real, a luat lectii private de desen si a absolvit cursurile Facultatii de Arhitectura din Kiev. Mai intai a muncit ca arhitect, dar a renuntat pentru ca simtea ca nu mai poate face nimic in aceasta profesie. S-a reorientat spre pictura, un domeniu cu care cocheta din copilarie. In prezent, lucreaza ca restaurator de icoane si pentru aceasta a studiat tehnicile vechi folosite la pictarea icoanelor. A inceput sa faca fotografii din adolescenta. In mai 2002 a devenit membru al Asociatiei Fotografice “7 zile” Baia Mare si, de atunci, vine anual in Maramures, pentru a lua parte la proiectele grupului. Lucrarile sale se gasesc din colectii personale in Israel, Germania, SuA, Austria, Romania, Ungaria, Franta, Rusia, Estonia, Canada. Spune ca „7 zile” este un proiect unic si special, ca albumul „7 ani in Maramures” e cel mai bun album foto din Europa si ca Silviu Ghetie e un exemplu pentru el si e cel mai bun fotograf. Iar el e Oleg Tishkovets si vorbeste 7 zile din 7 o limba inedita, cea a culturii, folosind mai multe mijloace pentru a se exprima: pictura, arhitectura, poezia, proza, presa si nu in ultimul rand, fotografia. Lucrarile sale au ajuns in multe colturi ale lumii, dar cel mai apreciat se simte in Baia Mare. Reporter: Cand si cum ati devenit membru al asociatiei 7 zile? Oleg Tishkovets: In 2002. Ne-am cunoscut prin internet. Cand am vazut fotografiile celor de la „7 zile” am fost foarte impresionat de acest tinut, pentru ca nu am stiut ce inseamna Maramuresul. Nu mi-am putut imagina ca aici e o zona atat de fantastica. 7 zile m-a invitat aici, in Baia Mare. A fost destul de dificil la inceput pentru ca nu stiam sa vorbesc bine engleza, plus ca atunci am iesit pentru prima data din tara. Dar de atunci vin in fiecare an de doua-trei ori … Rep. Stiu ca ati lucrat la Cernobal ca arhitect… O.T.: Nu in Cernobal, langa Cernobal. In orasul nou Slavutici, construit pentru a gazdui muncitorii de la centrala nucleara Cernobil dupa cel mai grav dezastru nuclear din lume, produs in 1986. Era un oras nou si ei aveau nevoie de multi arhitecti. M-a impresionat faptul ca erau multi tineri acolo si foarte multi copii. Multi au venit din Ural ca sa lucreze acolo si spuneau ca nu conteaza ca sunt radiatii, pentru ca in localitatile din zona Ural era mai rau. Era un oras nou si curat. Strazile se spalau de trei-patru ori pe zi. Rep.: Ce v-a impresionat la prima vizita in Maramures? O.T.: Mai intai am fost impresionat de Satu Mare. Apoi de Sighet. De Baia Mare mai tarziu. Am fost atat de impresionat de Romania, nu va puteti imagina. Rep.: Aceasta impresie nu s-a schimbat de atunci? O.T.: Nu. Dar s-au schimbat multe lucruri de atunci in Romania. Sigur ca schimbarile pot fi bune, dar nu vedem ca omoram ceva ce e important pentru generatiile viitoare. E important sa pastram traditiile vechi, cladirile vechi, pentru ca generatiile viitoare ne vor judeca. Rep.: Ce s-a schimbat cel mai mult de cand ati venit prima data aici? O.T.: Tigarile sunt mai scumpe! Glumesc. Vedeti si dumneavoastra ca s-au schimbat multe. Dar eu si atunci si acum surprind in fotografii atmosfera. De asemenea, pictez case, orase, atmosfera. Asta nu s-a schimbat. Rep.: Stiu ca fotografiile dumneavostra sunt in colectii personale din toata lumea: Israel, Germania, SUA, Austria, Romania, Ungaria, Franta, Rusia, Estonia, Canada etc. Unde va simtiti mai apreciat? O.T.: In Baia Mare, pentru ca avem caractere similare, o istorie similara, avem o multime de asemanari. Deci… Baia Mare, forever. Greva foamei, niciun efect Rep.: De ce credeti ca a devenit 7 zile un proiect unic in tara? O.T.: E special pentru ca are fotografi foarte buni. Si acesti fotografi foarte buni lucreaza impreuna. Si e special pentru ca il avem pe Silviu Ghetie. 7 zile e copilul lui Silviu Ghetie, a vrut sa faca un club al prieteniei, care sa se intalneasca nu pentru a face bani, ci pentru a se simti bine si a face fotografii bune. Rep.: De ce ati ales aceasta fotografie pentru coperta albumului? O.T.: Aceasta coperta are pentru mine multe intelesuri: este ca un bodygard care tine toate fotografiile impreuna, care pazeste prietenia noastra. Pe de alta parte, am auzit povesti despre oameni care vindeau peste: daca aveau peste viu ridicau mainile, dar aveau peste mort coborau mainile. Si pentru mine e o dilema, peste viu sau peste mort? Nu stim. Depinde de noi. Pentru mine a fost foarte important sa ma ocup de designul acestui album. Am aratat pur si simplu cum e acest tinut, cu oameni deosebiti. Prin aceasta coperta si prin prefata lui Cartarescu intram in tara Maramuresului. Albumul e ca un filmulet despre Maramures. Rep.: Ati spus ca acest album ar putea fi un manual pentru tinerii fotografi. O.T.: Pentru ca tinerii fotografi pot studia zece fotografi, zece stiluri de fotografi, cei mai buni fotografi din Romania. Silviu Ghetie e cel mai bun fotograf pentru mine si este un exemplu pentru mine. Tinerii fotografi pot invata si cum sa faca un album fara sponsori, fara compromisuri. Dupa mine e cel mai bun album din Europa. E parerea mea. „Cultura este limba mea” Rep.: Sunteti un artist complet. Pictati, sunteti arhitect, fotograf…Ce va place mai mult? O.T.: Scriu si poezii. Scriu articole. Am scris o carte despre un pictor. Cultura este limba mea si vorbesc prin ea. Cateodata nu poti picta, dar ai un aparat si poti face fotografii, cateodata nu poti face fotografii dar pictezi, alteori scrii. Deci, imi place mult cultura. Pentru mine cultura e pamantul pe care traiesc si imi place acest pamant. Rep.: Restaurati icoane. Ce credete despre picturile interioare din bisericile noastre? O.T.: Am fost la Surdesti, de exemplu. Am fost si in Bucovina. Stiu ca aveti o problema cu restaurarea unor biserici. Uneori rezultatul e bun, alteori nu. Pentru restaurare e nevoie de multi bani, e nevoie de multa munca. Nu am restaurat niciodata icoane romanesti, dar cunosc foarte bine iconografia romaneasca. Despre Bucovina am scris un articol amplu intr-un ziar ucrainean, despre biserici, despre Stefan cel Mare. Rep.: Ce imagine are 7 zile in Ucraina? O.T.: Am publicat un articol despre 7 zile intr-un ziar din Kiev. Sunt foarte invidiosi pe acest proiect, sunt foarte invidiosi pe intalnirile noastre, taberele noastre, expozitiile noastre. Si sunt foarte curiosi cum reusim toate astea. Optiuni si argumente „Visul meu e sa am un proiect despre Baia Mare si zona de langa Baia Mare. As vrea sa mai spun odata cati prieteni am gasit aici: Silviu Ghetie, Carmen Matias, Rene Triebl, Vasile Dorolti. Oamenii sunt importanti peste tot, nu casele. Oamenii sunt comoara noastra. Iar comoara cea mai importanta a Maramuresului sunt oamenii”. Ioana LUCACEL adriana@gazetademaramures.ro