„Ati vrut capitalism, o sa-l aveti!”

Carte de vizita: Laurente Lesage s-a nascut acum 45 de ani, in Belgia. A efectuat studii de filozofie si istoria religiilor la Universitatea din Liege. In paralel, s-a specializat in artele martiale (are centura neagra cu 3 DAN, in disciplina Ko-Budo). A fost ziarist, acum e conferentiar cultural, si va intra curand in invatamant. A scris o carte despre artele martiale si multe materiale in revistele de specialitate din domeniul istoriei religiilor (e „ucenic” de-al lui Mircea Eliade), antropologiei culturale, simbolistica, mitologie etc. Lucrarile sale au fost publicate in Belgia si Franta. Chiar acum are sub tipar o carte in Franta, despre Mircea Eliade. Este casatorit cu o romanca inzestrata „cu caracter de otel auriu”. Interviul de mai jos a fost dat intr-o limba romana perfecta. Laurent Lesage cunoaste Romania si Maramuresul, mai bine decat multi dintre noi. A petrecut aici mult timp, ne vorbeste limba, ne citeste cartile, discuta cu oamenii, asa ca este un tip informat. Locuieste o parte a anului in Sighet, dar trece prin multime neobservat. Din perspectiva cunoasterii, parerile sale de antropolog cultural au greutatea unei expertize. Reporter: Cum a fost cand ati venit prima oara in Maramures? Laurent Lesage: La inceput mi s-au atribuit tot felul de chestii: ca sunt spion pentru secrete industriale, francmason, pocait, ca am in Belgia trei neveste si sapte copii. Aici strainul e perceput ambivalent, pentru unii e atractiv, pentru altii e respingator, depinde de la om la om. Se creeaza un fel de mitologie, si, pana la urma, rumoarea decide. Individul si poporul au nevoie de o poveste. Apoi, oamenii au vazut ca umblu cu carti, au vazut dragostea si pasiunea mea pentru Eliade si m-au lasat in pace. Rep.: Cum ati nimerit exact aici? L.L.: Dupa 1989, satul meu (Houffalize) s-a infratit cu comuna Budesti, si asa, in noiembrie 1990, am venit aici. Mi-a placut enorm, m-am indragostit de acel sat, cu ulitele sale, oamenii, casele si tot ce era acolo. A fost ceva fascinant. Dar cand am venit pentru prima data la Sighet... Am debarcat din masina in fata la magazinul Koronas, era ceata; toti oamenii erau imbracati in negru (inca nu aparusera hainele colorate), si am zis: niciodata nu am sa traiesc in orasul acesta. Chiar am scris asta. Parca era un oras blestemat, batut si palmuit de vanturi, rece. Apoi asta s-a dezmintit prin destin. Azi am un apartament aici (de fapt este al sotiei). Rep.: Cat s-a schimbat Maramuresul in cei 16 ani de cand il cercetati? L.L.: Cuvantul este unul singur: postmodernism. Romanul stie mai bine ca occidentalii ce e aceea comunism, dar noi stim mai bine decat voi ce e capitalismul. Ati vrut capitalism? O sa-l aveti, dar mai vorbim peste 20 de ani! Comunismul a distrus ce a fost mai bun din omul de aici, iar acum a fost inlocuit cu un capitalism salbatic si orb, care aduce acelasi rezultat. Copiii trebuie educati: mai intai, trebuie sa invatati sa traiti pe calea de mijloc; intr-un mediu curat; apoi, sa nu credem ca greutatea averii va fi pusa pe cantarul vietii, si sa traim decent. Cand veti invata asta, lucrurile se vor limpezi de la sine. Rep.: Ce parere aveti despre femeile din Maramures? L.L.: Am avut multe de invatat de la ele. Umilinta si rabdarea. Calatorii prin carti si locuri Rep.: Atii calatorit mult? L.L.: Da si nu. Insa prin carti, da. Am acum vreo 16 mii de volume in biblioteca, dintre care 3000 sunt in limba romana. Rep.: Asta inseamna ca vorbiti mai multe limbi straine... L.L.: E un mit care trebuie demolat. Legenda spune ca eu as sti 13 limbi. Nu este adevarat. De fapt eu citesc doar in 12 (!), iar de vorbit, „balbaiesc” vreo cinci-sase limbi straine. Bunaoara, eu citesc sanscrita, iar ebraica veche pot s-o si vorbesc. Rep.: Referitor la ebraica, am auzit ca aveti ceva planuri legate de Israel... L.L.: Da, daca n-ar fi fost razboiul cu Libanul, vara asta as fi petrecut-o acolo. Asa, poate va fi vara viitoare. Si s-ar putea sa termin cu Romania, pentru ca aproape mi-am incheiat treaba aici. Doua lucruri m-au intrigat la nebunie: cultura romaneasca, mai ales cea traditionala din Maramures, si cea ebraica, cu iudaismul, crestinismul primitiv sau manuscrisele de la Qumran. Cand voi pune piciorul la Marea Moarta, visul meu de antropolog cultural se va fi implinit. Dar, in acelasi timp, ochii mei se indreapta si spre Sarmisegetusa din muntii Orastiei... Rep.: Ce parere aveti despre capitala dacilor, Sarmisegetusa Regia? L.L.: Este un loc extraordinar de coplesitor. Am fost si anul trecut, urcand dinspre vale, si vara aceasta - coborand dinspre Godeanu. Acolo este de muncit inca 100 de ani. Ma mir ca romanii, care sunt mandri de trecutul lor, care la fiecare simpozion de istorie ne bat la cap cu dacii, pot lasa acel loc nepazit si la mana arheologilor de doi bani. Nu ma refer aici la oamenii de stiinta, precum dr. Glodariu, ci la nespecialisti, la cei fara pregatire. Aurul Rosiei Montane Rep.: Ati calatorit recent si la Rosia Montana. Cum gasiti acel loc? L.L.: Da, am fost, dar eu vad lucrurile din exterior, nu pot sa intru in amanunt, si n-am toate datele problemei. Oricum, regiunea aceea a Apusenilor este foarte frumoasa, dar recunosc ca am vazut in Romania locuri si mai frumoase. Referitor la Gold Corporation, s-au facut deja toate studiile de impact. Daca se va deschide acea mina, impactul va fi major, este un lucru cert. Dar daca nu se va face nimic, daca mina nu se va deschide? Atunci ce avem de gand sa facem pentru zona aceea, care moare in picioare? Trebuie o strategie ferma guvernamentala. Rep.: Pentru noi, romanii, turismul nu ar fi o solutie sa iesim din impas? L.L.: Ba da, desigur. Numai ca, in acest moment, 9 din 10 straini care va viziteaza, nu merita sa vina aici, pentru ca nu inteleg nimic. Ma refer la Maramures, de exemplu, cu ceea ce inca mai are: modul de viata traditional al batranilor din sate, miturile, folclorul, simbolistica, religia. Cati straini inteleg ce a fost sau este aici? Rep.: Sa incheiem cu o anecdota? L.L.: Da, sigur! Acum vreo trei ani, ma aflam in Sighet, cand in fata mea a oprit o masina cu numar de Belgia, din care a coborat o pereche. El a deschis un pachet de tigari si a aruncat staniolul pe jos. M-am indreptat spre ei, m-am aplecat, am luat mizeria de jos, i-am indesat-o in buzunarul de la piept, si i-am spus in flamanda: „Tu nu meriti sa vii aici. Romania are destula mizerie, nu mai trebuie sa faci si tu”. Tipul a incremenit, sotia sa la fel. In Sighet, cineva i se adresa in flamanda! Cred ca nu ma va uita toata viata. I-am dat o lectie. Eu, o singura data in viata mea, am aruncat mizerie pe jos: un bat de chibrit. Asa am fost educat. Optiuni si argumente Bautura preferata Aici, in Romania, am descoperit vinul rosu. Atractia numarul unu a Romaniei Limba. A vorbi in romana e ca o rugaciune. Romana a fost primul meu izvor de placere, atunci cand am venit prima oara aici. Extraordinar. Muzica preferata Manele (!), Bela Bartok, Maria Tanase, Jaques Brel, clasica, mult techno-house. Mancarea favorita Pentru mine mancarea este doar un combustibil care ma face sa functionez. Dar aici am descoperit castravetii murati, salata de vinete si prajitura cu mere. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro