„Astept invierea mortilor…”

Anul liturgic (bisericesc) se apropie de sfarsit. De aceea nici nu-i de mirare ca in aceste ultime duminici atentia noastra se indreapta spre cele din urma lucruri ale omului: moartea, judecata, fericirea vesnica… Astazi Cuvantul lui Dumnezeu ne vorbeste despre invierea mortilor cu aceleasi cuvinte cu care ne rugam in Credeu: Astept invierea mortilor si viata care va veni… A ignora acest lucru, inseamna lipsa de intelepciune. A tine cont de acest adevar, este darul intelepciunii. „Dumnezeu ne va invia la o viata noua...” Omul nemantuit al Vechiului Testament nu avea o invatatura clara despre inviere, despre nemurire, despre viata de dincolo de moarte. Credinta insa exista. Unul dintre fratii Macabei, ucis de pagani, inainte de executie spune aceste cuvinte: Dupa ce vom muri, Dumnezeu ne va invia la o viata noua si vesnica. Dreptii din Vechiul Testament aveau incredere nezdruncinata in atotputernicia lui Dumnezeu. Ei credeau ca puterea creatoare si mantuitoare lui Dumnezeu este de asa natura incat il urmareste pe om si dupa moarte, ba chiar si in iad. In vremea lui Cristos, o parte din evreii influentati de filosofia materialista, elena si edonista, au negat posibilitatea invierii din morti. Acesti oameni culti, liber cugetatori sau francmasoni din vremea lui Cristos erau numiti saducei. Ei erau rationalistii, nihilistii timpului respectiv. Cristos a dus o lupta crunta impotriva lor. Saduceii credeau ca moartea marcheaza nu numai limita extrema a omului, dar si linia atotputerniciei si a puterii lui Dumnezeu. De aceea ei, profitand de slabiciunea Legii lui Moise, vin cu o fabula inventata despre o femeie casatorita de sapte ori si il intreaba pe Isus: „Deci la inviere – daca este – nevasta caruia dintre ei va fi femeia, fiindca toti sapte au avut-o de nevasta?” Raspunsul lui Isus este extraordinar, adica divin. El nu ataca slabiciunea legii mozaice ci, mai degraba, arata unde este slabiciunea necredinciosilor. In primul rand, Isus spune ca greseala saduceilor sta in interpretarea eronata a Scripturii. Isus vorbeste despre puterea lui Dumnezeu care la inceput l-a creat pe om din nimic, si tot cu aceasta putere poate invia din morti pe om. In al doilea rand, Isus explica in mod clar ca, in fond, casatoria nu are nimic in comun cu invierea. Dupa Cristos, casatoria este legata de conditia prezenta a mortalitatii omului. Iar acolo unde nu mai este moarte nu mai este trebuinta nici de nastere, nici de casatorie: ei vor trai ca ingerii. Inutilitatea casatoriei dupa inviere nu inseamna ca va disparea legatura care a unit cele doua fiinte in viata de pe acest pamant, fiindca tot ceea ce este pozitiv in lume nu va fi distrus la inviere, ci va fi perfectionat si spiritualizat. In al treilea rand, toata greutatea cuvantului lui Isus sta in fapt si nu in mod. Cu alte cuvinte, Isus nu precizeaza cum va fi invierea, ci numai pur si simplu afirma ca va fi invierea. Impotriva nimicirii omului dupa moarte... Dupa cum se poate observa, Isus prezinta o alternativa radicala: ori credinta in invierea mortilor, ori ateismul! Nu se poate crede intr-un Dumnezeu care a pus in miscare tot universul si existenta omului si, in acelasi timp, omul sa fie destinat sa sfarseasca in intunericul unui mormant, pentru ca in cele din urma Dumnezeu nu ar fi altceva decat stapanul unui cimitir imens… ar fi numai Dumnezeul mortilor si nu al celor vii. Impotriva nimicirii omului dupa moarte Isus protesteaza vehement. Invierea este temelia credintei crestine. Daca nu exista invierea, zice Sfantul Paul, atunci nu mai este nevoie de nicio religie. Daca nu vom invia din morti, atunci putem inchide chiar acum toate bisericile. Cand Sfantul Paul predica despre inviere, grecii din Atena radeau de el in mod ironic. Acest ras dovedeste ca adevarul invierii depaseste mitul si fabula, este revelatia lui Cristos si numai a lui. De aceea gandul invierii va provoca intotdeauna scandal pentru cei care nu au credinta. Va intreb: pentru ce li se pare naiva necredinciosilor din zilele noastre credinta in invierea mortilor? Raspunsul e simplu: pentru ca, dupa parerea lor, credinta nu ar privi cu destula seriozitate aceasta lume cu istoria ei. In acest scop credinta, in loc de a-l angaja pe om pentru a lupta pentru un trai mai bun, si in felul acesta sa instaureze aici pe pamant o conditie de libertate si de fericire, credinta il obliga pe om a visa o viata dincolo de mormant care nu poate fi decat rodul iluziei si al alinarii. Numai ca, credinta invierii nu se naste din dezgustul vietii, ci din contra, din pasiunea pentru viata: si cel mai nenorocit om vrea sa traiasca. Pascal spune: fiecare om, chiar si sinucigasul nu cauta altceva decat fericirea lui. Vom fi ca ingerii! Credinta in inviere il stimuleaza pe om. Crezi in inviere sau nu crezi, seriozitatea credintei in inviere nu depinde de pareri sau de o filozofie. Invierea mortilor este o realitate garantata si revelata de Cristos. El spune clar: mortii vor invia! Necredinta nu ne priveste. Noi, cei care credem, trebuie sa ne ferim de doua lucruri: - sa nu transferam viata pamanteasca intr-o alta lume. Daca cineva face acest lucru, il imita pe Mahomed. Dupa el, fericirea raiului de dincolo de moarte este: femei, cai, distractii, oaze, slugi, sclavi… Desigur ca astfel de rai nu exista. Mahomed n-a vazut raiul niciodata. - gandindu-ne la rai, trebuie sa abandonam toata logica, intelepciunea omeneasca, pentru ca raiul este totalmente o alta lume. Sfantul Paul a vazut raiul, de aceea scrie: „Ceea ce ochiul omului n-a vazut, urechea n-a auzit, mintea nu poate cuprinde…” Cum zice Cristos: Vom fi ca ingerii! Acesta este raiul. Heinrich Francisc