“Sarut-mana, tatal meu”

Nu credem ca gresim daca spunem ca majoritatea romanilor, si in special maramuresenii, nu poate concepe adevaratul farmec al Craciunului fara colindele lui Stefan Hrusca. GAZETA a fost in Ieud, unde, in asteptarea Sarbatorilor, tatal lui Stefan retraieste la 78 de ani povesti cu o intensitate tulburatoare. Majoritatea oamenilor se gandeste in mod automat la colinde atunci cand se rosteste cuvantul “Craciun”. Iar in conditiile in care cel mai cunoscut si apreciat “colindator” al Romaniei este Stefan Hrusca, ne-am hotarat sa mergem in Ieud, sa vedem cum se simte spiritul Craciunului in casa in care a crescut artistul care da un farmec special Sarbatorilor de iarna. Oamenii din sat ne-au spus cu tristete ca “anul acesta Stefan nu vine acasa” si ne-au aratat unde-l gasim pe tatal sau. In scurt timp, dau mana cu Stefan Hrusca senior, care ne duce intr-o camera tapetata cu fotografiile fiului care-i poarta intocmai numele. Pe masa, pe scaune si pe pat erau zeci de poze si diplome. Imi face loc pe un scaun si, tinand teancul de poze in mana, ma fixeaza in ochi: “ma bucur tare mult ca ati venit! Faceam foc, pentru ca vine de Craciun fata mea din Bucuresti. Stefan n-o sa ajunga, pentru ca-i tare ocupat. L-am intalnit de ziua lui (in 8 decembrie) in Reghin, iar in 16 decembrie ne intalnim in Bucuresti, unde fiica mea m-a chemat sa sarbatorim ziua in care implinesc 78 de ani”. Vazand sutele de poze din jurul sau, va puteti da seama ca povestea a inceput sa curga de la sine. De doua ori in armata “Am fost sofer 38 de ani, insa copiii mei au fost asa cuminti, ca nu a trebuit niciodata sa-i iau de urechi. Sotia mea a fost ca o maicuta sfanta pentru ei si… iertati-ma… tot plang de 5 ani de cand a murit. Dumnezeu mi-a luat-o si pe una dintre fete”, a spus printre lacrimi batranul Hrusca. Apoi, tatal artistului a continuat “ce frumoase erau zile cand stateam cu toata familia la masa! Cand veneam din cursa, sotia ma astepta in fereastra cu mainile impreunate in rugaciune, iar duminica le povesteam intamplari din timpul razboiului. Tatal meu a murit cand aveam un an, iar mama muncea la bogati, sa ma poata creste. La 13 ani si jumatate am plecat pe jos pana in Vatra Dornei, pentru ca vroiam sa merg in armata. A doua zi dupa ce-am ajuns, mi-au dat haina militara si m-au trimis la Ploiesti, sa fiu ucenic la cei care reparau masinile pentru front. Am plecat din armata la 16 ani, si pentru ca timpul petrecut acolo nu mi-a fost recunoscut, la 19 ani m-au chemat inapoi”. Nunta fara parinti I-am cerut detalii despre felul in care a vazut evolutia fiului sau din punct de vedere muzical: “aveam in vecini un tigan care canta la acordeon. Cand a fost in clasa a doua, Stefanel m-a dus sa-mi arate ceva acasa la acel om. I-a luat acordeonul si a inceput sa-mi cante, dupa care m-a rugat sa-i iau si lui unul, ceea ce am si facut. Dupa ce a intrat la liceul Pedagogic din Sighet, i-am cumparat vioara si dupa cateva luni m-a anuntat ca a intrat in taraful liceului. Cand a plecat la Sighet, i-am spus: ce-ti place aia fa, numai sa fii cuminte si sa respecti. Sunt mandru de el. Nu dupa mult timp l-am cautat sa-i las niste bani, am aflat ca era la un festival. La doua zile a venit acasa si mi-a aratat primul sau premiu, primit la Constanta. A urmat perioada Cenaclului Flacara, iar apoi, imediat dupa Revolutie, mi-a spus ca a primit invitatie in America si Canada. A cunoscut o fata din Paris pe care a adus-o sa ne-o prezinte si sa ne spuna ca dupa ce se intoarce din Canada vrea sa faca in Ieud o nunta traditionala, inclusiv cu calareti. Din pacate, n-a reusit asta din cauza vizelor. A facut nunta in Canada, iar noi am primit stirea bomba o data ce ne-a trimis un set de fotografii. Acum am doi nepotei. Am fost la ei, in Toronto, in 2000”. Craciunul Chiar daca nu-si petrece batranetea alaturi de niciunul din copiii sai, Hrusca simte ca este iubit, punand cap la cap detaliile si amintirile placute: “cand am intrat in pensie, dupa 38 de ani de soferie, Stefanel mi-a cumparat un microbuz, sa am ocupatie. Am avut si un Olcit pe care si l-a luat cand canta cu Seicaru, si mi-a lasat si Citroen-ul cu care a venit din Paris cand a adus-o pe fata. Ori de cate ori a putut a trecut pe acasa, uneori chiar si cu autobuze pline cu artisti. Nici nu mai stiu cate vedete ne-au trecut pragul. Dar ma si ajuta. Cand era in liceu, aveam obiceiul sa bag mana-n buzunar fara sa-i spun nimic si sa-i las bani, desi era modest. Ii spuneam nu-ti place ce costum are baiatul ala, nu vrei si tu? Dar el imi raspundea nu-mi trebe’ mie tatuca. Acum si el face exact la fel. De la Revolutie, de cand i s-a dat voie sa colinde, numai eu stiu ce-i in sufletul meu sa-mi vad fiul iubit si apreciat de atatia romani. Unele versuri le are de la noi, dar bucuria e si mai mare cand il vad imbracat in costum popular. Asa se apropie pentru mine Craciunul. Cu multe amintiri”. Povestile batranului Stefan Hrusca sunt cu atat mai impresionante, cu cat el stapaneste perfect arta de a impleti relatarile care-l fac sa-i curga lacrimi cu cele care i-au facut viata mai frumoasa. Inainte sa plecam, ne roaga sa-l mai cautam “sa va mai arat cateva poze, ca am mii in toata casa” si ne-a dus sa vedem locul care-i aminteste de munca de-o viata. Si in garaj am gasit peretii tapetati cu fotografii ale familiei si cu afise de la concertele fiului sau. Ba chiar am primit cativa „fluturasi” de la primul concert de colinde a lui Stefan Hrusca. Au trecut ani buni de atunci, dar batranul Hrusca spune ca mai are inca multe exemplare. Ruga pentru parinti Piesele lui Hrusca au “ceva” care ajunge direct in suflet, insa poate cea care trezeste cele mai intense trairi este “Ruga pentru parinti”. Doua dintre versuri pot fi citite pe piatra unde odihneste mama artistului: “Sarut-mana, tatal meu,/Sarut-mana, mama mea”. Respectul pentru parinti si sensibilitatea ce l-a facut pe artistul Hrusca sa abordeze aceasta tema este mostenire de familie: “am fost si ‘oi fi roman. Cand am plecat in armata m-au condus ceterasii, iar inaintea mea era un drapel… (au urmat cateva clipe de liniste, timp in care si-a sters ochii) Cand am plecat am cantat: Bun ramas casuta draga / Ulicioara bun ramas / Dumnezeu va aiba-n stire / Mama draga, eu va las…, iar cand m-am intors de pe front n-am mai gasit-o”, ne-a spus batranul, completand “in fiecare concert, Stefanel canta Ruga pentru parinti, iar acum va puteti da si singuri seama de ce incep sa plang de cum aud primele acorduri”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro