“Privighetoarea folk-ului romanesc”

* Mircea Baniciu, solistul vocal al trupei Phoenix Carte de vizita: Mircea Baniciu s-a nascut la Timisoara, la data de 31 iulie 1949. A absolvit Facultatea de Arhitectura, dar n-a profesat prea mult in domeniu. A studiat pianul timp de 7 ani, pana a vazut filmul “Tinerii”, in care cantau Cliff Richard si trupa Shadows, ajungand la concluzia ca este mai aproape de chitara. In primul an de facultate a fost cooptat in trupa Phoenix, ca solist vocal. Au urmat ani frumosi, in care a imprimat mai multe albume: Cei ce ne-au dat nume (1973), Mugur de fluier (1974), Mesterul Manole (1974), Cantafabule (1975). Dupa ce membrii grupului Phoenix au parasit tara in 1977, Baniciu si-a continuat cariera imprimand alte albume care i-au sporit popularitatea. In 1992 infiinteaza trupa “Pasarea Colibri” alaturi de alte nume de marca ale muzicii romanesti. Mircea Baniciu este cantautor si interpret, nume de marca al folkului si rockului romanesc. Muzica l-a atras de mic, astfel ca a studiat pianul si mai apoi chitara. A absolvit Facultatea de Arhitectura insa, in primul an de facultate, a devenit solistul vocal al trupei Phoenix. Iar de aici, totul a devenit legenda, poate de aceea Florian Pittis l-a numit “privighetoarea folkului romanesc”. Mircea Baniciu a devenit cunoscut la inceputul anilor ’70, cand a ajuns solistul vocal al legendarei trupe Phoenix, despre care declara ca l-a facut din arhitect, cantaret. Dupa momentul 1977, cand ceilalti colegi au plecat din Romania, a continuat sa cante „pe cont propriu”. Ulterior, Phoenix „a renascut”. Din 1991, Phoenix continua sa concerteze atat in Romania, cat si in diverse tari din estul si vestul Europei. In 1992 s-a “nascut” trupa Pasarea Colibri, aparent din intamplare. In cadrul unui concert din preajma sarbatorilor de iarna, Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Florian Pittis au cantat impreuna pe scena, la finalul spectacolului. Pentru ca totul a iesit foarte bine, s-au hotarat sa ramana impreuna si sa formeze “Pasarea Colibri”, cooptandu-l si pe Vlady Cnejevici. In anul 2000, Florian Pittis a renuntat la participarea in spectacole, in locul lui venind Marius Batu, fost component al grupului Poesis si colaborator permanent al grupului Holograf. De asemenea, la inceputul anului 2003, Mircea Vintila a hotarat sa se concentreze pe cariera solo. Pasarea Colibri inseamna acum Mircea Baniciu, Marius Batu si Vlady Cnejevici. Rep.: Ce v-a impresionat cel mai mult din perioada in care erati membru al legendarei formatii Phoenix? M.B.: Publicul. Rep.: De ce nu ati parasit tara impreuna cu membrii trupei Phoenix? M.B.: N-a fost sa fie… Rep.: Despartirea de Phoenix a insemnat cel mai dureros moment din cariera dumneavoastra? M.B.: Nu, au venit si altele dupa aceea. A fost unul dintre cele mai dureroase, dar nu cel mai dureros, au venit apoi si altele. “Chitara am invatat-o singur” Rep.: Un moment placut din copilaria petrecuta langa complexul studentesc timisorean? M.B.: Un moment placut? Nu-mi amintesc unul anume. M-am mutat acolo in 1978. Au fost multe momente placute, mai ales atunci cand se adunau toti la mine. Era un demisol foarte spatios si foarte aeristit, situat foarte aproape de complexul studentesc si toti colegii de facultate poposeau pe la mine pentru ca, de multe ori, usile la camin se inchideau mai devreme; de la ora 22 nu mai aveau voie sa iasa. Plus ca, mai ramaneau pe afara si atunci, mai poposeau pe la mine. Cele mai placute momente erau cele in care ne adunam cu totii, de sarbatori, de regula, de ziua mea, de Revelion si asa mai departe. Rep: Era mai interesanta chitara decat pianul? Acum ati alege la fel? M.B.: Da. Chitara era mai interesanta, la moda si-mi placea mai mult. Plus ca la pian trebuia sa ma duc la ore si nu puteam sa cant ce-mi doream eu. Nu aveam pian acasa, ma duceam la ore la o profesoara, iar chitara am invatat-o mergand pe ceea ce stiam. Chitara am invatat-o singur, pe baza a ceea ce invatasem la orele de pian, iar dupa aceea am aprofundat. Altfel spus, ceea ce n-am putut invata singur, am invatat la o scoala populara de arte pe care am urmat-o ulterior. Rep.: Un moment inedit din timpul spectacolelor sustinute de-a lungul timpul? M.B.: Au fost foarte multe, cred ca ar trebui sa stam trei zile pentru a le enumera pe toate. “As putea sa cant cu oricine” Rep.: Cu cine v-ar placea sa cantati (formatie sau solist)? De ce? M.B.: Mi-ar placea sa cant cu oricare dintre cei care pot si isi doresc sa cante bine. Nu stiu. Nu am probleme in a-mi alege prietenii si colegii de scena. As putea sa cant cu oricine, fara nici un fel de problema. Rep.: Va considerati un arhitect muzician sau un muzician arhitect? M.B.: Un muzician putin arhitect, pentru ca nu prea am profesat. In acesti ani s-au mai estompat niste lucruri, dar am mai multi colegi arhitecti cu care ma vad si mai stam de vorba si despre arhitectura. Rep.: Care sunt considerentele pentru care ati ramas fidel folkului? M.B.: Acelea pe care le are orice individ care stie sa cante folk bine. Rep.: Ce-i lipseste muzicii romanesti pentru a patrunde in topurile internationale? M.B.: Producatorii. Rep.: Ce va leaga de Maramures? M.B.: Amintiri foarte frumoase. Dupa mine, Maramuresul si Bucovina sunt cele mai frumoase zone romanesti. Asta nu numai pentru ca eu sunt din nord, dar poate si de aceea. Intotdeauna nordul fiecarei tari a fost mai frumos si mai interesant decat sudul. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro