“Legiferarea unui furt de zeci de miliarde!”

*Eugen Ghiulea, director general al Oficiului National al Registrului Comertului Care-i miza? Printr-o decizie bizara a autoritatilor, Camerele de Comert au fost declarate ca fiind continuatoarele institutiilor similare din perioada interbelica, institutii ale Statului, finantate de la buget. Insa acum, Camerele de Comert si Industrie sunt asociatii private ai caror membri sunt oameni de afaceri care nu reprezinta majoritatea persoanelor juridice implicate in acest gen de activitate. Prin decizia de a trece ONRC sub “palaria” Camerelor de Comert si Industrie se pune temeiul legal al unor ulterioare revendicari de patrimoniu, avand in vedere faptul ca, in perioada interbelica, aceste institutii isi aveau sediul in cladiri ale Statului. O furtuna intr-un pahar cu apa? Sa ne lamurim… Cum parlamentarii au aprobat proiectul de lege prin care Oficiului National al Registrului Comertului iese din stapanirea Ministerului Justitiei, pentru a trece in proprietatea unui mic grup de oameni de afaceri, am vrut sa aflam care este situatia in acest moment. Reporter: Cum s-a votat legea care va schimba “stapanul”? Eugen Ghiulea: Legea a fost votata in plen, dar nu a ajuns inca la Curtea Constitutionala sau la Presedintele Romaniei. Avem indicii ca deputatii PD vor trimite o sesizare primei institutii, prin care se atrage atentia ca aceasta lege incalca anumite articole din Constitutia Romaniei. Rep.: Care ar fi aspectele neconstitutionale? E.G.: Registrul Comertului nu poate fi atribuit direct in administrare privata nici unei entitati. Este o institutie publica si atat Constitutia Romaniei, cat si legislatia europeana in domeniul concesiunilor nu permit atribuirea unor bunuri si servicii publice, direct, in administrare privata. Trebuie urmata procedura prevazuta de lege, a concesionarii, ceea ce inseamna licitatie, si in nici un caz atribuire directa. Rep.: Ce se poate intampla, in acest moment? E.G.: Este, clar, vorba de trecerea in proprietate privata a unui bun al Statului. Deocamdata, legea nu prevede si transferul patrimoniului si al fondurilor. Urmeaza sa apara o alta lege, de asta data organica, ce va stabili conditiile in care se va face aceasta manevra, prin care se va stabili modul in care bunurile ONRC, personalul si, nu in ultimul rand, banii aflati in conturile noastre vor trece in posesia Camerelor de Comert. Cred ca, pentru a avea o justificare a acestei preluari, ar fi trebuit sa se urmeze calea legala, adica ministrul in subordinea caruia se afla aceasta institutie sa constate ca ea nu functioneaza la parametri optimi, ca nu isi poate acoperi cheltuielile si are nevoie de o finantare privata. In aceste conditii, ar fi fost necesara o licitatie, prin care firma castigatoare sa garanteze buna functionare a Registrului Comertului, inclusiv prin finantarea activitatii. Cine trage sforile? Rep.: Gradul de normalitate al deciziei? E.G.: Nu este normal ca incasarile de la Registrul Comertului sa intre doar in conturile unei societati particulare, ci sa se repartizeze pe toate organizatiile patronale, sindicale sau ale micilor intreprinzatori. Rep.: Cu ce i-ar putea deranja pe micii comerciati trecerea ONRC in stapanirea Camerelor de Comert? E.G.: Mediul de afaceri va fi foarte afectat. Primul impact pe care cetateanul il va simti va fi marirea artificiala a taxelor pentru cereri de mentiuni, acte constitutive, infiintari si radieri de firme, certificate de tot felul etc. Pentru acte extrem de simple, cetatenii care au firme vor fi obligati sa bage adanc mana in buzunar, asa cum s-a intamplat ani la rand, cand Registrul Comertului era sub tutela Camerelor de Comert. De exemplu, in martie 2001 (inainte de trecerea Registrului la Ministerul Justitiei), pentru infiintarea unor filiale ale unei firme se percepeau la Camerele de Comert si Industrie (CCI) taxte aberante. Daca la CCI Suceava se plateau 6,5 milioane lei vechi, la CCI Bucuresti, aceleasi taxe valorau 2,6 milioane lei, iar la CCI Cluj 1,9 milioane lei. In aceeasi perioada, cand un salariu minim pe economie era de 750.000 lei, un banal certificat care atesta existenta unei firme costa la CCI 10 milioane lei. Dupa 2005, cand Registrul a revenit Ministerului Justitiei, iar salariul minim depasea 3 milioane lei, acelasi certificat costa doar 300.000 lei. Aceste taxe uriase nu s-au concretizat decat in investitii minore, imensele sume fiind la cheremul clanurilor formate la nivelul Camerelor de Comert ai caror functionari si, mai ales, conducatori beneficiau de avantaje materiale imense. Despre deturnarile de fonduri Rep.: In cazul mentinerii deciziei politicienilor, ce riscuri mai exista? E.G.: Exista riscul reaparitiei actelor de coruptie prin deturnarea de fonduri comunitare, asa cum s-a mai intamplat la unele Camere de Comert, fapte identificate de fostul PNA si finalizate prin trimiteri in judecata. Un cititor neimplicat in activitati comerciale ar putea sa creada ca Oficiul National al Registrului Comertului poate functiona ca anexa a Camerelor de Comert si Industrie judetene, la fel de bine ca si sub egida Ministerului Justitiei. Mai mult, s-ar putea chiar invoca “modernizarea” institutiei, aducerea ei la stadardele europene, prin trecerea in proprietate privata. In fapt, proiectul de lege aprobat de Camera Deputatilor este neconstitutional si urmareste sa “legalizeze” un furt de proportii, in urma caruia o institutie de Stat ar trece in proprietatea uneia private, fara nici un fel de licitatie. Este clar ca ONRC este o “bucatica” prea buna pentru a nu fi poftita de politico-afaceristi. Vlasov, Silaghi, Arion sau Vainer se gandesc cu jind la patrimoniul de 10 milioane de euro al institutiei, dar mai ales la cele 18-21 milioane euro, care reprezinta veniturile anuale ale “Registrului”. In plus, o baza informatizata de date, care a fost pusa la punct in momentul de fata, este o sursa importanta de venituri, in contextul integrarii tarii noastre in Uniunea Europeana. Cine e papusarul? Daca am incerca sa privim in spatele perdelei de fum pe care ne-o arunca in ochi puterea, am observa unele inadvertente. Surse parlamentare sustin ca presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a facut totul pentru ca acest proiect de lege sa treaca prin Parlament. Modestul om politic ar fi transmis prin “raspandaci” vestea ca respectivul proiect nu se va discuta in sedinta din 13 iunie. Prin urmare, cei care erau impotriva nu s-au prezentat, iar ceilalti au votat, “pentru”. Claudiu BRAN