“Brain-drain”: migraþia spre vest

Hotelul Belfry din Oxford e tipic britanic: mare, liniºtitor ºi... fãrã personal britanic. Printre strãinii angajaþi se remarcã veselii ºi omniprezenþii polonezi de la recepþie, restaurant, bar, spãlãtorie sau din sala de gimnasticã (unde supravegheazã activitatea ºi citesc dintr-o carte de economie), consemneazã The Economist, citat de Rompres. “E vorba de etica profesionalã. Mulþi britanici cred cã a lucra în sfera serviciilor înseamnã a fi slugã”, se plânge John Cotter, managerul hotelului. Din momentul aderãrii Poloniei la UE, durerile sale de cap legate de cãutarea de personal au luat sfârºit. “Am fost invadaþi de aplicanþii din Polonia”, susþine acesta. ªi este adevãrat: dupã aderarea de la 1 mai 2004, Marea Britanie, Irlanda ºi Suedia, singurele þãri care ºi-au deschis pieþele forþei de muncã au fost practic invadate de polonezi, lituanieni ºi letoni, dornici sã trãiascã mai bine. Migraþia economicã Pentru angajatori, migraþia cetãþenilor din noile þãri membre ale UE a însemnat înflorirea afacerilor, în condiþiile în care noii angajaþi sunt foarte bine calificaþi ºi dispuºi sã primeascã un salariu cu mult mai modest decât britanicii. Pe de altã parte, guvernele polonez, lituanian ºi leton sunt îngrijorate de faptul cã prea mulþi oameni bine calificaþi pãrãsesc þara pentru o slujbã ºi o viaþã mai bunã în altã parte. Migraþia masivã în Europa nu e un fenomen nou. Dupã cãderea comunismului, milioane de oameni au emigrat din motive politice, printre aceºtia numãrându-se evreii, care s-au întors în Israel, germanii care au revenit din Rusia înapoi în þara natalã ºi ruºii care s-au întors în Rusia. Mulþi au fost refugiaþi de rãzboi sau au migrat ilegal, diferenþa fiind acum cã oamenii migreazã din motive economice, nu politice, ºi migreazã în cea mai mare parte legal. Una din cele mai mari probleme privind migraþia este mãsurarea scalei la care se produce acest fenomen. Statisticile oficiale subestimeazã cifrele, uneori în mod radical. În Marea Britanie, spre exemplu, unde cetãþenii Europei Centrale trebuie sã se înregistreze înainte de a-ºi gãsi de lucru, ar lucra doar 95 de instalatori polonezi. Pentru a infirma aceastã cifrã, un tabloid britanic a numãrat câte anunþuri în care instalatorii polonezi îºi ofereau serviciile puteau fi gãsite într-o zi, într-unul din cartierele predominant poloneze ale Londrei, cifra fiind, evident mult mai mare. Potrivit aceloraºi statistici oficiale, numãrul total al persoanelor provenite din statele europene recent aderate la UE se ridicã la 175.000, în condiþiile în care se estimeazã cã doar numãrul polonezilor ar fi de 300.000. Oficialitãþile letone estimeazã cã în momentul de faþã în strãinãtate sunt plecate 50.000 de persoane (2% din populaþie), în timp ce în Lituania cifra acestora ajunge la 100.000, adicã la 3% din numãrul de locuitori. O „erã” temporarã Migraþia a lãsat în þãrile pãrãsite ramuri ale industriei neacoperite, angajatorii “de acasã” fiind siliþi fie sã importe forþã de lucru mai ieftinã din estul Europei, fie sã creascã salariile. Unele zone rurale sãrace au rãmas complet depopulate, bãtrânii ºi copiii rãmaºi acasã simþindu-se complet abandonaþi. Cu toate acestea, “era migraþiilor” este una temporarã. “Dupã 10 ani nu vor mai fi tineri sã emigreze”, este de pãrere Ali Mansoor, economist la Banca Mondialã. Nu este însã o veste chiar aºa de bunã. Majoritatea þãrilor central ºi est-europene se confruntã cu situaþia unei populaþii îmbãtrânite ºi a unei economii destul de sãrace, aºa cã nu este nefiresc ca locuitorii ºomeri sau prost plãtiþi sã vadã plecarea în strãinãtate o modalitate de a-ºi schimba viaþa. Situaþia pare cu atât mai serioasã, cu cât pãrãsirea unei þãri poate accentua problemele acesteia. Din fericire, întoarcerea în þara natalã este extrem de rapidã ºi ieftinã, iar costurile reduse ale biletelor de avion rezervate cu mult timp înainte fac uºoarã stabilirea perioadei de stat în strãinãtate ºi destinaþia. În plus, având în vedere cã noile state ale UE sunt niºte aºa-numite “fabrici de creiere”, migraþia trimite astfel un mesaj care ar trebui sã îi stimuleze pe locuitorii Europei Centrale sã fie ºi mai specializaþi pentru a întruni cerinþele Occidentului. Pe de altã parte, migraþia ar trebuie sã fie mult mai eficientã, este de pãrere Heikki Mattila, de la Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie, deoarece existã aºa-numita “pierdere a creierelor” din cauza faptului cã multor persoane calificate nu le sunt recunoscute studiile, fiind nevoite sã lucreze cu mult sub calificarea lor. În opinia lui Tony Venables, de la European Citizen Action Service, barierele solide pe care le ridicã Italia în calea imigranþilor din þãri precum Franþa ºi Italia încurajeazã abuzurile. Pentru þãrile ai cãror locuitori pleacã, existã douã mari provocãri. Prima ar fi sã ia în considerare de ce oamenii pãrãsesc locurile în care s-au nãscut. Salariile mici din sectorul public ar fi un motiv, aºa cum instituþiile corupte ºi rigide ar fi un altul. O a doua provocare pentru aceste state ar fi sã facã din întoarcerea acasã o problemã de “când” mai degrabã decât o problemã de “dacã”, îndepãrtând obstacolele birocratice ºi menþinând legãturile dintre diaspora ºi casã. ªi asta deoarece, dupã cum se ºtie, banii nu reprezintã totul. The Economist