70 de ani. Profesorul doctor Teodor Ardelean Cărturarul de inspirație și statură șaguniană

Născut pe minunatele pla­iuri sălăjene la 14 iunie 1951, profesorul enciclopedist Teodor Ardelean se apropie de semicentenarul care l-a consacrat ca unul dintre cei mai prestigioși intelectuali ai Maramureșului, cu care s-a identificat de peste 44 de ani. Aici a trăit și trăiește o frumoasă poveste de dragoste între el, Dumnezeu și Neamul Său. Pe Dumnezeu L-a iubit și L-a ascultat descifrându-I voința și menirea pe care i le-a hărăzit în această frumoasă lume văzută. Neamul și l-a cinstit, înălțat, venerat și slujit cu toată conștiința și fidelitatea unei personalități complexe și complete, bazându-și existența pe cei trei piloni fundamentali – credință, fa­milie, cultură, prin care s-a zidit pe sine și a construit și ctitorit în viață instituții culturale unice, ziduri pentru veșnicie și, mai ales, personalități umane, cărora le-a insuflat dragostea de cultură, de cercetare și de valori și tradiție.
Cunoscându-l și urmărindu-l pe parcursul ultimelor trei decenii, în toate funcțiile și demnitățile pe care le-a deținut, cea mai dragă fiindu-i, cred, cea de director al Bibliotecii Jude­țene „Petre Dulfu” din Baia Mare, pentru că este de o ființă cu ea, din punct de vedere spiritual – cultural și ctitoricesc, fiindu-i naș, părinte, ctitor, suflet, minte și trup. Ne-am fost aproape unul altuia, inspirându-ne și susținându-ne reciproc în demersul unic și dureros de necesar, acela de a dărui frumosului și unicului nostru oraș – Baia Mare, o inimă și un suflet.
Domnia Sa i-a dăruit o bibliotecă pe care a născut-o, a crescut-o, a im­pus-o ca o ctitorire culturală unică în peisajul post-comunist românesc, deci o catedrală  a cărții, a luminii, educației și culturii, iar noi i-am dăruit o inimă - Catedrala Duhului Sfânt și Palatul Preasfintei Treimi. Nu ne-a stăpânit și nu ne stăpânește vreun sentiment de mândrie (poate una nepăcătoasă care se raportează la dorința si credința de înnobilare și dăinuire a neamului tău), ci ne învăluie un sentiment de fericire că Dumnezeu a hotărât ca în timpul generației noastre să fie împlinite cele încă nedesăvârșite și că nu
ne-am făcut decât datoria de slujitori ai lui Dumnezeu și nobilului neam românesc.
Pe lângă lucrarea unică pe care profesorul Teodor Ardelean a realizat-o în orașul nostru de suflet și județul nostru, în neodihna lui de a răspândi slova românească și cultura stră­moșească, a ctitorit mai multe filiale și biblioteci în țară și în afară: câte una la Chișinău, Budapesta și Glasgow, iar în Spania patru și a trimis 4000 de cărți tocmai în Canada, peste ocean, românilor de acolo. Cred că toate acestea la un loc trec de 100.000 de volume dăruite ro­mânilor din diaspora, inclusiv celor din străinătatea apropiată, mara­mu­reșenilor din dreapta Tisei. În Episcopia noastră a pus bazele bibliotecii de la Mănăstirea Scărișoara Nouă – Carei, ctitoria Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul și a făcut o importantă donație pentru Biblioteca Centrului Eparhial din Baia Mare, de peste 2000 de volume, precum și mai multe filiale în teritoriu.
Toate acestea sunt izvorâte din inima uriașă și neodihna unui om mare pentru educație, cultură și luminarea românilor de pretutindeni, în graiul, tradiția și credința lor.
Nu voi stărui asupra contribuțiilor științifice și participărilor prestigioase ale Domniei Sale la cultura și lite­ra­tura românească, unde s-a aplecat cu multă atenție și s-a plecat cu venerație asupra Astrei ardelene și contribuției marelui și unicului Mitropolit – Sfântul Andrei Șaguna, pe care l-a avut model de urmat și sursă de inspirație, aceasta o vor face specialiștii.
Cuvântul meu omagial doresc să fie o mărturie și mărturisire de suflet des­pre un om de suflet și frate drag, cu care am călătorit umăr la umăr, fără să obosim, pentru că împreună cu noi a călătorit Dumnezeu și neamul nostru. Am să adaug la ceea ce vor spune intelectualii, colegii, uce­nicii, prietenii Domniei Sale, la acest crâmpei de veșnicie din viața sa, ceva, cât de puțin, din sufletul și inima unui mare român și adevărat creștin.
Iubitor de Biserică și Neam, profesorul Teodor Ardelean a venit cu bucurie la slujirea reînviatei noastre Episcopii, fiind un apropiat al Înaltpreasfințitului Părinte Justinian, pe care l-a iubit și admirat din multe  alte puncte de vedere decât o fac oamenii obișnuiți și ne-a fost aproape nouă, în toate momentele dificile, în rectitorirea acestei Episcopii istorice și martirice, desființată ultima dată în 1948 de comuniști și reînființată în 1990, aducându-și contribuția, inclusiv financiară, pentru noua Catedrală Episcopală.
Apoi, nu a fost eveniment cultural major organizat de Biserica Orto­doxă la care să nu fi fost invitat și să nu participe cu binecunoscutele intervenții de înaltă ținută academică și enciclopedică. L-am admirat întotdeauna și, mai tânăr fiind, am învățat mereu lucruri noi și importante.
Ca membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Maramureșului și Sătma­rului, în mai multe mandate, a fost nelipsit la marile evenimente, cum ar fi: vizita în Maramureș, din 2003, a Patriarhilor Teoctist al României și Petros al VI-lea al Alexandriei Egiptului și a toată Africa, mai apoi, din 2009, a Patriarhului Daniel, când venerabilul nostru Părinte Justinian a fost înălțat la rangul de Arhiepiscop onorific, în Catedrala Epis­co­pală din Baia Mare.  Nu uităm să amintim și evenimentul instalării noastre ca Episcop al Maramu­re­șului și Săt­marului din 27 decembrie 2016.
În calitate de deputat mirean în Adunarea Eparhială, a avut contri­buții remarcabile în acest înalt for eparhial, venind întotdeauna cu discursuri de apreciere și recunoștință față de activitatea desfășurată de clerul, cinul monahal și instituțiile bisericești eparhiale, precum și față de școlile noastre teologice de nivel preuniversitar și universitar.
Pentru toate acestea, Înaltpreasfin­țitul Părinte Arhiepiscop Justinian, în consultare cu noi, am decis să-i conferim cea mai înaltă distincție eparhială pentru laici „Crucea Voie­vodală Maramureșeană”, pe care i-am așezat-o personal pe piept în pre­zența Înaltpreasfințitului Justinian care, din pricina bătrânețelor pa­triar­hale, a asistat la acest ceremonial cu ochii umeziți de lacrimi, de bucurie, la ședința Adunării Epar­hiale desfă­șu­rată în sala „Sfântul Iosif Mărturi­sitorul” din incinta noii Catedrale Episcopale, în 25 ianuarie 2014.
Că am mers împreună pe drumul ridicării spirituale și culturale a maramureșenilor o dovedește și faptul că primarul Cătălin Cherecheș ne-a oferit o dată, amândurora, Titlul de „Cetățean de Onoare al Munici­piului Baia Mare” la primul său mandat, în anul 2011, lucru care
m-a onorat, să fim alături, și l-a onorat mult și pe foarte tânărul pe atunci primar Cătălin Cherecheș. Cred că au fost primele titluri oferite de noul primar.
Despre Teodor Ardelean s-ar putea scrie cărți și se vor scrie!
Eu, din  ascultarea  de slujitor al lui Dumnezeu, păstor al Păstorilor și Părinte și povățuitor al monahilor și credincioșilor, în numele lor și al dascălilor de teologie am scris tot ce am scris, iar în numele meu și al lor i-aș face următoarea urare: Știm că Psalmistul David, inspirat, a așezat în cartea Sfintei Scripturi următorul text: „Viața omului este de 70 de ani, cei în putere 80 de ani! Ce este mai mult decât aceștia este osteneală și durere” (Psalmul 89. 10,11).
Aceasta a zis-o  Psalmistul, însă Dumne­zeu poate hărăzi 90, 96 de ani, cum i-a dăruit Părintelui nostru
Justinian, 100 și chiar peste 100. Oricâți vor fi, să fie în sănătate, pace, liniște și bucuria datoriei împlinite pentru Țară, Biserică, Cultură și Neam.

Și vă mai fac o urare, iubite prietene, în nume personal:  Să rânduiască Dum­nezeu să ne bucurăm ani mulți de povestea de dragoste care se desfășoară sub ochii noștri, între Dumnezeu și mult iubitul Său popor din Maramureș, și să participăm împreună la nunta și ospățul credin­ței, dăinuirii și veșniciei neamului românesc, care începe aici și va continua în lumina și slava Preasfintei Treimi, la Nunta Fiului de Împărat - Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii.
Sunteți și rămâneți cărturarul nostru de frunte și de cinste, iar pentru noi sunteți și „Academicianul” nostru, lucru neproclamat încă de cel mai înalt for al culturii românești, dar pe care, dacă  Dumnezeu îl are în proiectul Său, se va și împlini!
Întru mulți ani luminoși, prestigioși, binecuvântați și sănătoși sub ocro­tirea lui Dumnezeu.

Baia Mare,
14 iunie 2021
† IUSTIN
Episcopul Maramureșului
și Sătmarului