6 martie1945 - intaia manifestare a Razboiului rece

* La 6 martie 1945, Romania intra intr-o alta sfera a istoriei sale. Incepea o noua istorie: cea dominata de comunisti. Partidele politice au fost desfiintate, monarhia abolita, sistemult democratic trecut in uitare si, finalmente, comunistii au ajuns la puterea care, in timp, a devenit absoluta. Scenariul elaborat de comunisti pentru instaurarea puterii era axat pe manifestatii de strada si ocuparea de primarii si prefecturi, actiuni menite, prin starea de confuzie si instabilitate creata, sa deschida drumul comunistilor spre preluarea puterii, incredintata insa de factorul constitutional, adica de rege. In pofida unor astfel de actiuni, care au culminat cu mitingul FND tinut in Piata Palatului Regal (24 februarie 1945) PCR nu a izbutit sa rastoarne guvernul Radescu. Generalul Radescu si-a intemeiat rezistenta la asaltul comunist pe o perceptie gresita: el a crezut ca fermitatea aratata de Marea Britanie in Grecia fata de incercarea comunistilor de a lua puterea se va manifesta si in Romania. Nu avea de unde sa stie ca baza acordului Churchill-Stalin era Romania pentru URSS, in schimbul Greciei pentru Marea Britanie. Sub pretextul ca generalul Radescu a dat ordin sa se traga in manifestanti (in realitate a fost vorba de o provocare bine organizata de sovietici si comunisti), A.I.Visinski, venit la Bucuresti la 27 februarie 1945, a cerut destituirea generalului. Visinski a exercitat presiuni si amenintari asupra regelui, mai ales ca acesta voia sa pastreze formula unui guvern de coalitie prezidat de printul Barbu Stirbey. In urma confruntarilor cu Visinski, regele Mihai a vrut sa abdice. Dinu Bratianu, cel mai batran si experimentat om politic din acea vreme, i-a cerut sa nu renunte la tron si regele a revenit asupra primei decizii, numindu-l pe Petru Groza primministru. Ramane o problema in dezbaterea istoricilor: ce a determinat aceasta brutalitate din partea lui Stalin in tratarea problemei romanesti? La Conferinta de la Ialta (4-11 februarie 1945), Stalin aparuse oarecum conciliant. Americanul William McCagg crede ca „lovitura din Romania, de la 29 februarie 1945 (data sosirii lui Visinski la Bucuresti) a fost inceputul unei testari sovietice deliberate a raspunsurilor politice ale Aliatilor”. Perry Bidiscombe considera ca instaurarea guvernului Petru Groza a fost raspunsul Moscovei la descoperirea unei retele subterane organizate de „guvernul national” de la Viena, condus de Horia Sima, Grupul etnic german si un grup de militari care urmareau sa scoata Romania de sub ocupatia sovietica printr-o actiune interna conjugata cu o ofensiva germana in Ungaria. Maresalul sovietic Malinovski a insistat asupra acestei primejdii in cadrul unei intalniri cu regele Mihai, in 6 martie 1945. Nu este cu totul lipsita de temei opinia conform careia 6 martie 1945 reprezinta prima manifestare a Razboiului rece. Guvernul care a preluat puterea in Romania s-a autointitulat „de larga concentrare democratica”. In realitate, el a fost doar un instrument al comunistilor, cuprinzand doar partide si oraganizatii aliate ale PCR sau criptocomuniste. Daca este sa dam crezare informatiei comunicate de unul dintre agentii serviciilor de spionaj americane din Romania, la 7 martie 1945, a doua zi dupa instalarea guvernului Petru Groza, o echipa de emisari sovietici a sosit in Romania, s-a intalnit cu Ana Pauker, Constantin Parvulescu si Constantin Doncea, carora le-a transmis un plan de masuri ce trebuiau infaptuite in urmatorii trei ani: abolirea monarhiei, lichidarea partidelor „istorice”, crearea structurilor represive si militare dupa model sovietic, reforma agrara, dar si pregatirea conditiilor pentru colectivizarea agriculturii, lichidarea bancilor, inchiderea tarii fata de Occident, atat pe plan economic, cat si cultural si uman. Desi cercetatorul american Eduard Mark a pus sub semnul intrebarii autenticitatea acestui plan, este de netagaduit ca, in perioada 1945-1948, el a fost indeplinit intocmai. Inca din primele zile, cabinetul Groza s-a lansat intr-o activitate febrila, menita sa atenueze socul provocat in opinia publica de schimbarea de guvern care era, de fapt, o schimbare de regim. Foarte putini oameni si-au dat seama ca 6 martie 1945 insemna inceputul unei noi perioade din istoria Romaniei. Cei mai multi romani considerau ca Occidentul va contraataca, speranta desarta si diluata in ani intregi de sperante. Pentru a cuceri opinia publica si a dezarma ostilitatea romanilor fata de noul regim, sovieticii au fost de acord cu restaurarea administratiei romanesti in nord-estul Transilvaniei, fapt prezentat ca un gest de prietenie a URSS fata de Romania. Pentru a marca evenimentul, la Cluj a avut loc o ceremonie la care au fost prezenti Groza, regele Mihai, numerosi oficiali romani si... Visinski. Asa cum il numeste Florin Constantiniu, „pacatul originar” al guvernului Petru Groza – zamislirea lui prin interventia in forta a Moscovei – s-a rasfrant si asupra reformei agrare, decretata la 23 martie, in urma careia circa 1,4 milioane hectare au fost expropriate, aproximativ 1,1 milioane hectare fiind trecute in proprietatea a 900.000 de familii, o reforma modesta. Instaurarea regimului Dej a creat in toata tara o stare tensionata. La vremea respectiva, participarea Romaniei la infrangerea Germaniei naziste a fost pentru populatia Romaniei un mare succes. Cu toate acestea, pe front se petreceau scene de umilinta pentru ofiterii si generalii romani, obligati sa-si trimita trupele la moarte sigura. Incurajat de politicienii de la Washington, regele Mihai a incercat sa inlature guvernul Groza, cerandu-i primului ministru sa demisioneze, pentru a face loc unui cabinet care, bucurandu-se de recunoasterea puterilor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial, sa permita deblocarea tratativelor privitoare la negocierile de pace. Occidentalii nu au fost, de la inceput, de acord cu ceea ce se intampla in Romania. Cu toate acestea, occidentalii au recunoscut guvernul Groza. Recunoscut de occidentali, guvernul Romaniei s-a aflat in fata a doua probleme: Conferinta de pace de la Paris si alegerile parlamentare. In capitala Frantei, Gheorghe Tatarascu a fost flancat tot timpul de comunisti. Guvernul prezidat de Groza nu putea face nici o concesie Ungariei, aceasta insemnand o sinucidere politica. Ca urmare, Lucretiu Patrascanu (executat de comunisti) a condamnat in termeni vigurosi revizionismul maghiar, subliniind ca „Transilvania a apartinut si va apartine statului roman in intregime (...)” Au urmat alegerile trucate din 1946. Comunistii au stiut ca nu sunt populari si au incercat, la indemnul sovieticilor, sa slabeasca partidele democratice. Nu mai conta cati si cu cine voteaza. Principiul lui Stalin era cunoscut: „Nu conteaza cine si cum voteaza, ci cine numara voturile.” Restul e poveste. Regimul Dej s-a cocotat pe scaunul puterii si a inceput, dupa cele mai staliniste metode si indicatii, sa „reformeze” societatea romaneasca. Planul sovietic de aplicare a „reformelor” in Romania a inceput sa dea roade. Intre Varsovia si Bucuresti Angajate in negocieri cu URSS in problema Poloniei, SUA si Marea Britanie au considerat ca miza era mult mai importanta la Varsovia decat la Bucuresti. Daca in 1944, intre Romania si Grecia, Londra, sprijinita de Washington, a dat intaietate Greciei, in 1945, intre Romania si Polonia, cele doua mari democratii apusene au dat preferinta Poloniei, desi nici la Varsovia sprijinul occidental nu va fi atat de consistent incat sa paota impiedica instituirea controlului sovietic prin partidul comunist. O troica sovietica „Gheorghiu-Dej putea fi, ca „adevarat roman”, secretar general al partidului, dar el era departe de a avea cuvantul hotarator in politica PCR. In realitate, o troica mai mult sau mai putin vizibila decidea in toate problemele importante; ea era alcatuita din Emil Bodnaras, Vasile Luca si Ana Pauker (ordinea enumerarii indicand si importanta personajelor). In caliate de sef al Serviciului de Informatii al PCR, E.Bodnaras dispunea de un cvartet sovietic: Pantiusa, Serghei, Vania si Misa, adica Pintilie Bondarenco, faimosul Pantiusa (romanizat in Gheorghe Pintilie), Serghei Niconov (Sergiu Nicolau), Ivan Didenco (Ioan Vidrascu), Misa Povstanski (Vasile Posteuca), toti agenti secreti sovietici, veniti in Romania in diverse perioade cu misiuni de spionaj, arestati de autoritatile romane, si deveniti apoi auxiliarii de nadejde ai omului de incredere al Moscovei: Emil Bodnaras (...)” Florin Constantiniu Un guvern minoritar, impus de sovietici „Actualul guvern roman este un guvern minoritar, impus natiunii prin presiuni sovietice directe. Acest guvern este dominat de Partidul Comunist Roman, care reprezinta, probabil, mai putin de 10% din populatia romaneasca. Marea majoritate a poporului roman este profund nationalista si se opune energic sistemului comunist sub orice forma” - C.V.R. Schuyler, reprezentantul SUA in Comisia Aliata de Control Ioan BOTIS