6 ani de la trecerea la cele veșnice a IPS Părinte Justinian

Sâmbătă, 29 octombrie 2022, s-au împlinit 6 ani de la trecerea la cele veșnice a IPS Arhiepiscop Justinian Chira, Părintele nostru, supranumit „Voievodul spiritual al Maramureșului”. Cu acest prilej, la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, cu începere de la ora 09.30, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în prezența Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, Întâistătătorul Eparhiei noastre.

„Se împlinesc, în 30 octombrie 2022, şase ani de la plecarea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Ar­hie­piscop Justinian, Părintele nostru, care a plecat din lumea aceasta îmbrăcat în multă sfin­țenie, multă lumină, multă înțelepciune şi a rămas pentru noi ca o icoană, ca o pildă şi un model de urmat şi învățător de ascultat şi Părinte de cinstit pentru clerul şi credincioșii din Episcopia Maramureșului şi Sătmarului, pentru monahii din sfintele mănăstiri şi nu doar pentru cei din Episcopia Maramureșului şi Sătmarului, ci pentru credin­cioșii, pentru ierarhii, pentru clerul din toată ţara, pentru că toată lumea l-a iubit pe Înaltpreasfinţitul Justinian. Ne adunăm aici, la Rohia, în Muntele cel Sfânt, unde a dorit să-şi așeze trupul ostenit, la 96 de ani, de multă lucrare, de multă răbdare, de călătoria lungă şi grea pe care a trebuit să o facă cu Crucea lui Hristos şi a Bisericii Sale, purtată cu toată bărbăția şi responsabilitatea în reînvierea Episcopiei Maramureşului şi Săt­ma­rului. Repet: a fost un drum greu, dar a fost ajutat de Dumnezeu şi am fost şi noi lângă dânsul, ucenicii dânsului, care i-am bucurat şi i-am luminat povara bătrâneților şi clipele vieții pe care, altfel, dacă nu era împreună cu noi, poate ar fi trecut mult mai greu. Ne-am întâlnit, iată, anticipat, deoarece mâine avem slujire. Ne-am întâlnit anticipat şi am făcut Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul a liturghisit, l-am pomenit şi apoi ne-am adunat în jurul Crucii şi a mormântului Înalt­preasfinţiei Sale, aici, cin monahal, cler, popor, dreptcre­din­cioşi creştini, cu flori şi lumânări şi cu inimile pline de recunoștință față de Înaltpreasfinţitul şi de pilda vieții pe care ne-a dat-o. La anul va fi un soroc, vor fi 7 ani. Desigur că va fi o solemnitate mai specială în această zi în care îl vom pomeni de acum şi până-n veac. Veșnica lui pomenire să fie din neam în neam şi să ne fie nouă pildă, iar rugăciunile dânsului să ne înso­țească în toată lucrarea noastră bisericească” , a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Sfânta Liturghie Arhierească
Un sobor de preoți, sub protia Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, a oficiat Sfânta Liturghie, la care a asis­tat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.
Din sobor au făcut parte Arhim. dr. Casian Filip, vicar administrativ, Arhim. dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. dr. Iustin Tira, fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Felea­cului şi Clujului, nepot al Înalt­preasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Pr. Ioan Pop, proin-consilier administrativ, Pr. dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Mihai Tira, preşedintele Fundaţiei „Justinian Arhiepiscopul”, nepot al Înaltpreasfin­ţitului Justinian, Pr. Cornel Mihai Gheduţiu, secretar protopopesc, Ierom. Serafim Bilţ, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Pr. Vasile Hatos, paroh în Rohia, Arhid. Gherasim Nap, şeful de cabinet al Arhiereului-vicar, Diac. Ioan Onuţ Păcurar, referent secretariat.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Mara­mureșului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
La ectenia pentru cei adormiți a fost pomenit Înaltpreasfinţitul Pă­rinte Arhiepiscop Justinian, la șase ani de la trecerea sa la Domnul.
S-au rugat alături de credincioși domnul Mitru Leşe, primarul orașului Târgu Lăpuș şi dr. Vlad Severus Paşca, medic de familie, membru în Adunarea Eparhială.
Un bogat cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Iustin despre cel ce a fost inegalabilul Arhiepiscop Justinian, a cărui plecare a fost în zi de duminică, când toți preoții din Eparhia Maramu­reșului şi Sătmarului oficiau Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fapt pentru care, caz rar, a fost pomenit, mai întâi la cei vii, după rânduială, cum se pomenesc episcopii, ca apoi, după plecarea la Domnul, să fie pomenit la cei adormiți, când s-a tras clopotul şi s-a făcut ectenie.

„Viața Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian a fost ca o Evanghelie deschisă. A fost icoană şi pildă. Şi rămâne icoană şi pildă pentru ie­rarhi, pentru preoţi, pentru mo­nahi, a rămas monah toată viața, şi pentru credincioșii care l-au iubit şi pentru noi toţi, care l-am iubit, l-am prețuit şi-l iubim, şi-i cinstim memoria şi îi pomenim veșnic amin­tirea, fiindu-ne dor de vorbele pline de înțelepciune, uneori mai apăsate şi alteori mai șoptite, care întotdeauna au inspirat.
Rohia a fost un simbol. Maramu­reșul n-a avut episcopie, dar Rohia era ca o episcopie, unde Înaltprea­sfinţitul Justinian, care a fost 30 de ani stareţ, era ca un episcop de ţară, respectat de către popor, un mare mărturisitor şi părinte, şi luminător, şi a rezistat. Şi iată că Dumnezeu i-a dat bucuria să trăiască libertatea, eliberarea României de un regim care n-a fost al nostru, nu l-am îmbrățișat, a fost de import, a fost impus, şi să trăiască renașterea Episcopiei la care a lucrat slujind pe Dumnezeu. A trăit să vadă minunea dezvoltării acestei mănăstiri. Biserica aceasta parcă este coborâtă din cer pe stâncă. Parcă este coborâtă de Dumnezeu în clădirea aceea cu turnul. Dacă Dumnezeu va ajuta, vom amenaja Muzeul Justinian Arhiepiscopul şi alte muzee. Am zis că biserica este Palatul Maicii Domnului, iar turnul este Castelul lui Dumnezeu”, a spus Preasfin­ţitul Părinte Episcop Iustin.

Evocarea vieţii Înaltpreasfinţitului Părinte Episcop Justinian făcută de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a fost ca o poveste frumoasă dintr-o seară de duminică, cu lucruri mi­nunate, cu eroi şi fapte deosebite, cu victorii, care au fost rodul rugă­ciunii continue făcute de marele Ierarh şi de obștea mănăstirii, pe care a alcătuit-o a doua oară, după ce rămăsese singur în trista noapte din toamna anului 1959, când prin decret comuniștii au alungat că­lugării din mănăstiri. Tot ce s-a făcut la Rohia face parte din mi­nunile Maicii Domnului ca urmare a rugăciunilor călugărilor şi cre­din­cioșilor. Locul este sfânt, iar IPS Justinian a fost un om luminos, care ne ajută şi acum cu rugăciunea.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”