50 de pamflete desenate in „cea mai adevarata istorie a timpului”

* Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie gazduieste, in perioada 13- 30 mai a.c., o remarcabila expozitie de caricaturi, intitulata „VIP 50”. Expozitia reuneste 50 de caricaturi realizate de Zamfir Somcutean in pastel uscat. Una dintre definitiile acceptate ale caricaturii spune ca aceasta este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, desi poate fi executata si in alte tehnici, care reprezinta o persoana sau o situatie prin exagerarea intentionata a unor trasaturi sau caracteristici, in scopul satirizarii, ridiculizarii sau atragerii atentiei. Daca este adevarat ca functiile esentiale ale caricaturii sunt acelea de a destinde, a amuza si a atrage atentia asupra unor personaje cunoscute in urbe, pe plan national sau international, atunci expozitia lui Zamfir Somcutean se inscrie in intregul ei in aceste coordonate. Amplificarea intentionata a unor trasaturi ale unor personaje arhicunoscute, caracteristica principala a caricaturii, nu este la Zamfir Somcutean atat de critica, cat mai ales amicala. Considerata a fi un gen minor al artelor plastice, caricatura este echivalentul pamfletului scris. Din acest punct de vedere, expozitia realizata de Zamfir Somcutean poate fi considerata o veritabila culegere de pamflete, mai usor de lecturat decat cele stranse intre copertile unei carti. In plus, simbolic si metaforic, caricaturile lui Zamfir Somcutean au darul de a amuza, nu a ironiza, de a relaxa, nu a tensiona. Lucrarile lui Zamfir Somcutean se inscriu in aria caricaturii portretistice cu usoare tente satirice. Adevarat barometru al evolutiei sau schimbarilor sociale, caricatura s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului, o forma de rezistenta sociala impotriva unor personaje cocotate intamplator pe scaunele puterii, un instrument coercitiv, o felicitare adresata unor personaje carora comunitatea le-a recunoscut meritele, un ingredient nelipsit din paginile presei vremii, de la inceputurile presei scrise si pana azi. Importanta caricaturii a facut ca, nu intamplator, la Montreal, sa existe un muzeu al umorului ce gazduieste mii de caricaturi. Vizionand expozitia realizata de Zamfir Somcutean, veti avea o panorama a istoriei ultimilor douazeci de ani, redusa la cincizeci de portrete ale unor importanti oameni politici locali si nationali. Zambetul pe care Zamfir vi-l va starni o sa va faca, partial, sa-i iertati... Cea mai adevarata istorie a timpului Prezenta in arta figurativa a tuturor popoarelor si a tuturor timpurilor, inceputurile caricaturii se plaseaza in antichitatea veche, fiind atestata de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe vasele grecesti. Prima datare, pe care o cunoastem, a unei astfel de notatii ironice, dateaza cu circa 7.000 de ani in urma, pe un papirus egiptean. Imaginea reprezinta o orchestra zoologica, cu un leu ce canta la lira, un magar la harpa, o maimuta la un fluier si un crocodil la un flaut. Acest veritabil cuartet cameral, nu poate, desigur, interpreta decat o piesa compusa de un bou. La Muzeul Anatolian al civilizatiei, pot fi vazute desene si obiecte ce poseda un caracter distinct umoristic. Chiar si imaginea lui Buda, in postura sa de reverie si seninatate, are o nota umoristica distincta. Statuetele de lut din Grecia antica cu satiri veseli, cu falusuri gigantice, sunt si ele obiecte de amuzament cu semnificatii erotice. Forma cea mai uzuala a unei reprezentari caricaturale o constituie disproportionarea si exagerarea unor anumite parti ale anatomiei. Ralph Waldo Emerson a sintetizat genial genul caricaturii in urmatorul aforism: „Caricatura este adesea cea mai adevarata istorie a timpului”. O altfel de radiografie „Caricatura are rolul de a educa, nu de a supara. As vrea sa gravitez in jurul faptului ca nu vreau sa supar pe nimeni, iar aceste portrete doresc sa nu nasca ranchiuna, ci doar o destindere. Nu intamplator aceasta galerie cuprinde oameni politici si din administratia publica locala si sdin toate partidele. Ma bucur ca am prilejul sa va prezint in prima expozitie personala modalitatea mea de a radiografia o mica parte din istoria urbei in care, inca, supravietuim.” – Zamfir Somcutean Ioan BOTIS