5 paşi cruciali pentru 2014 – 2020

Mai sunt doar 4 luni până la intrarea oficială în perioada noului exerciţiu financiar şi România încă nu a finalizat un draft coerent de Acord de parteneriat cu Comisia Europeană, care să stabilească în mod clar priorităţile investiţionale pentru care se vor acorda cele aproape 40 de miliarde de euro în următorii 7 ani.

De aceea Institutul pentru Politici Publice (IPP) propune 5 paşi importanţi/măsuri imediate pe care Guvernul ar trebui să şi-i asume în regim de urgenţă pentru a scoate onorabil România din postura de ţară incapabilă de a trimite un document “matur” care să reflecte viziune naţională de dezvoltare în următorii ani:

1. Stabilirea unui mandat politic pentru o instituţie integratoare a strategiilor sectoriale într-o unică Strategie Naţională de Dezvoltare: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, condus de o persoană care să se bucure de susţinere politică transpartinică, cu viziune pe termen mediu şi lung asupra direcţiilor majore de dezvoltare ale României, pe lângă calităţile de specialist în domeniul fondurilor europene, ar acoperi o sarcină extrem de importantă în acest moment: elaborarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare - document vizionar pntru 2014 - 2020, armonizat cu priorităţile Strategiei Europa 2020 care să înglobeze priorităţile strategice de dezvoltare ale României în sectoarele - cheie: economie, educaţie, sănătate, administraţie, transporturi, energie, mediu, servicii sociale, fiind asumat public de către Guvern. Numai o astfel de abordare ar pune capăt şirului nesfârşit de variante de documente la care aparent lucrează în prezent Ministerele de linie fără niciun rezultat palpabil.

Portofoliul acestui Minister permite, teoretic, să gestioneze conturarea unei Strategii Naţionale de Dezvoltare. Exemplele altor state membre - ex. Polonia, atât de invocată în contextul regionalizării - ar fi putut să servească Guvernului drept sursă de inspiraţie în acest sens, aceasta finalizând procesul de elaborare a unei Strategii Naţionale cu orizont 2030 încă de anul trecut.

2. Consensul tuturor forţelor politice asupra unui aranjament instituţional funcţional pentru managementul fondurilor europene

Forţele politice din România trebuie să se pună de acord asupra unui aranjament instituţional eficient de management al fondurilor europene în cadrul căruia simplificarea aparatului central, astăzi nejustificat de mare, în raport cu rezultatele absorbţiei fondurilor europene, ar trebui să constituie prima prioritate. IPP respinge promovarea în spaţiul public a ideilor de schimbare radicală a actualei arhitecturi instituţionale, mai ales a acelora privind crearea unor instituţii de management regionale/locale a căror acreditare, care în general durează, ne va costa enorm în condiţiile în care am dovedit o capacitate redusă de absorbţie. Regionalizarea este o responsabilitate naţională care nu trebuie să întârzie procesul de programare.

În toate poziţiile sale publice, IPP a pledat pentru consolidarea capacităţii existente la nivelul instituţiilor publice, concomitent cu promovarea conceptului de externalizare a serviciilor către sectorul privat pentru diferite segmente aferente managementului acestor fonduri, reducerea numărului funcţionarilor din plan central implicaţi în managementul fondurilor europene, stoparea politicii de bonusuri salariale pentru aceştia în lipsa unui sistem de evaluare individuală care să conţină criterii de performanţă între care şi gradul de absorbţie în sine a fondurilor europene.

3. Dezvoltarea unui portofoliu de proiecte majore de interes naţional/regional care să acopere minim 50% din alocarea financiară pe următorul exerciţiu şi care să ţină cont de nivelurile diferite de dezvoltare/ potenţial între zonele României

Facem un apel la clasa politică şi mai ales la actualul Guvern ca, în următorul exerciţiu financiar, să nu îşi mai propună forţat, artificial, să aducă întreaga Românie la un nivel uniform de dezvoltare. Este imperativ necesară prezentarea publică a viitoarelor proiecte integrate care vor fi finanţate din următorul exerciţiu financiar, proiectele urmând să fie adaptate specificului şi nevoilor particulare ale unei regiuni (zone mai largi decât actualele localităţi/judeţe), una dintre problemele actualului sistem fiind aceea de a aborda uniform toate regiunile de dezvoltare cu acelaşi tip de proiecte, aceleaşi obiective, aproximativ acelaşi volum financiar, ignorându-se nevoile specifice şi capacitatea diferită de a implementa proiecte a respectivelor zone.

Aceste proiecte ar trebui să fie continuarea firească a priorităţilor investiţionale identificate în Strategia Naţională de Dezvoltare, IPP apreciind că aproximativ jumătate din bugetul viitorului exerciţiu financiar (aprox. 20 miliarde euro) ar trebui investiţi pentru a genera cu adevărat dezvoltare la nivel regional.

Anumite sectoare strategice de activitate - sistemul energetic, sistemul de sănătate, infrastructura serviciilor sociale, valorificarea deşeurilor, cadastrul - vor rămâne în continuare vulnerabile în absenţa unor proiecte majore predefinite care să răspundă unor politici naţionale în domeniile de referinţă, în acord cu cerinţele europene.

4. Sprijinirea beneficiarilor prin asistenţă tehnică şi audit, concomitent cu unificarea activităţilor de control asupra fondurilor europene

Atitudinea în actualul exerciţiu financiar a fost mai degrabă aceea de a prezuma vina/reaua credinţă a beneficiarilor, România dezvoltând adevărate reţele de specialişti în control al căror rol principal a fost acela de a găsi cu orice preţ erori/nereguli în implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene, în loc să folosească în mod proactiv banii din asistenţa tehnică pentru a acorda suport beneficiarilor, a dezvolta instrumente de audit ex ante care să prevină apariţia problemelor şi ulterior a corecţiilor financiare.

Fără să sugerăm în vreun fel acoperirea sau ignorarea vreunei nereguli sau chiar fraude constatate în cadrul actelor de control asupra proiectelor cu finanţare europeană, multitudinea de instituţii şi verificări care, de fapt: nu se orientează strategic în zonele cele mai expuse riscului de fraudă nu justifică impresionanta derulare de forţe a personalului implicat în actul de control nu controlează cu aceeaşi interpretare a cadrului legal/contractual, ajungând la soluţii diametral opuse în aceeaşi speţă, au condus, în actualul exerciţiu financiar, la corecţii financiare în valoare totală de aprox. 700 milioane Euro la sfârşitul anului trecut, practic 20% din toată suma pretinsă a fi absorbită de către ţara noastră la sfârşitul lunii iulie 2012.

Nimeni nu răspunde în România pentru această situaţie, fenomenul corecţiilor financiare atingând un nivel îngrijorător, în timp ce capacitatea beneficiarilor va rămâne, din păcate, aceeaşi, în absenţa unei abordări constructive din partea autorităţilor de management în viitorul exerciţiu financiar.

5. Existenţa unui buget unic pentru investiţiile cuprinse în Strategia Naţională de Dezvoltare

România are cea mai scăzută rată de absorbţie şi pentru că nu a fost dispusă, precum alte ţări membre UE, să avanseze fonduri publice naţionale pentru decontările din proiectele structurale, condiţionând fluxul financiar de rambursările Comisiei. Această situaţie nu trebuie să se mai repete în următorul exerciţiu financiar, fiind necesar un flux mai alert al rambursărilor către beneficiari şi un buget consolidat pentru acoperirea investiţiilor previzionate în sectoarele - cheie. Situaţia curentă - în care avem un buget naţional distinct de alocările din fonduri europene, cu reguli diferite - trebuie să înceteze în viitorul exerciţiu financiar, fondurile structurale urmând a deveni parte din Bugetul de Stat, supunându-se aceloraşi reguli de transparenţă şi fiind alocate pentru a răspunde cu succes priorităţilor de investiţii stabilite prin Strategia Naţională de Dezvoltare, a căror realizare nu trebuie să fie condiţionată de sursa de finanţare.