5 ani de Excelenta

Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro O seara de sambata, ultima a lunii noiembrie. Sarbatoare la Hotelul Mara² Gazeta aniverseaza 5 ani de existenta. Urmeaza sa vina peste 150 de invitati. Dimineata. Se fac ultimele preparative. Invitatiile au fost inmanate si avem confirmarea prezentei majoritatii celor invitati. Vor fi prezenti reprezentanti din administratia municipiului si a judetului, lideri politici, sefi de institutii, oameni de afaceri, chiar si Politia va fi cu noi. La pranz. Asteptam cu nerabdare sa soseasca Nicu Alifantis, cantautorul care va sustine un spectacol pentru GAZETA, dar si pentru invitati. Telefoanele se incing, Flo este nelinistit, iar orele se duc incet la culcare. Dupa-masa. Alifantis a venit, Flo s-a linistit dupa ce oaspetele nostru a fost cazat. In restaurantul de la Mara se lucreaza de zor. Mesele sunt colorate in alb si rosu (combinatie care a iscat discutii fotbalistice), tacamurile sunt puse la milimetru, instrumentele prietenilor de la Jam au venit. Tensiunea a inceput sa-si faca de cap. Dan fuge dintr-un loc in altul. Intr-o mana are telefonul, in cealalta desfasuratorul. Dora pregateste ultimele detalii la prezentarea de gala. Silviu are filmul de prezentare (o necunoscuta pentru noi). Se apropie ora H. Seara. Ora 19 a sosit. Echipa GAZETEI este pe baricade. Incep sa vina invitatii. Brusc, usa de la intrare a devenit stramta. Flori, sampanie, sarutari, strangeri de mana si urari de la mai mare. Emotiile lui Dan se revarsa in raul emotiilor noastre. Mesele se ocupa cu repeziciune. Au venit aproape toti invitatii. La un moment dat, ne-am temut ca nu vor mai fi locuri libere. Faceam scenarii. Cu GAZETA in suflet, Dan a vorbit exact trei minute. Apoi a inceput prezentarea. Momentul aniversar a fost completat cu prezentarea cartii realizate de Marian Ilea si colectivul de la Glasul Maramuresului. Pentru cateva minute am retrait cosmarul unui ianuarie al miseilor si delatorilor. Am prezentat premiile de excelenta. Emotiile lui Sabin au fost coplesitoare. Tot acest moment (decernarea premiilor) a fost deosebit. A urmat filmuletul lui Silviu. Coplesitor ca si melodia de fundal. La cateva zile, am urmari si reurmarit filmul si fiorii ne-au cuprins de fiecare data. GAZETA este o stare… Cine nu crede, nu stie ce pierde! Dupa momentele festive a urmat momentul de relaxare. Masa plina cu de toate a fost zona 0. De aici pana in ultimul cotlon al salii de restaurant oameni relaxati, bucurosi, plini de verva sau linistiti ca o mare intr-o zi caniculara. Alifantis a cintat cu haru-i cunoscut. Dupa recital s-a asezat la masa si s-a intretinut cu invitatii. Un om bun al muzicii folk, care a calatorit peste 1200 de km pentru a fi alaturi de noi. Muzica de dans a invadat sala, iar tinerii si invitatii au dansat, s-au distrat cat le-a poftit inima. Pe rand, invitatii au plecat si a ramas nucleul „dur¬² prietenii. Undeva spre dimineata, cand Mos Ene se pregateste sa plece si el la culcare, oamenii GAZETEI au plecat spre casa. Ufffff… 1200 Km Gazeta de Maramures a mai castigat un prieten. Nicu Alifantis a fost alaturi de noi la sarbatoarea Gazetei, oferindu-ne cantecele, emotiile si gandurile sale² „Cand am primit telefonul prin care eram invitat sa dau un recital la Baia Mare cu ocazia aniversarii Gazetei de Maramures, primul impuls a fost sa refuz, pentru ca e prea departe. Apoi am stat si m-am gandit. Departe de ce? Cine poate decide distantele, sau mai ales, ce poate deveni un obstacol atat de mare? Cred ca nimeni si nimic in ziua de azi! Am tras aer in piept, am zis da, vin! M-am urcat in masina si-am luat in piept drumurile noastre mioritice. Nu va pot spune cat au fost de minunate cele 10 ore petrecute intre Bucuresti si Baia Mare. Am revazut locuri absolut superbe, mi-au fost trezite multe, da, foarte multe amintiri, am stat de vorba mult cu mine, mi-am rascolit tineretea, mi-am contabilizat prietenii, iubirile, am revazut cladiri, am descoperit alte si alte lucruri noi, m-am bucurat !... A fost intr-un fel o mica aventura, care mi-a picat, recunosc, foarte bine. Ce am gasit la capatul acestui drum a fost nemaipomenit. Oameni care ma asteptau, oameni care ma recunosteau, oameni care nu ma stiau, oameni care s-au bucurat ascultandu-ma, oameni care s-au bucurat vazandu-ma, am intalnit OAMENI ! Este extraordinar sa poti avea intalniri. Cred ca asta e lucrul cel mai important in viata, cred ca asta ne tine si ne alimenteaza. Intalnirile, prilej de emotii, bucurii si energie. Am intalnit oameni dedicati muzicii, presei, poeziei, picturii, oamenilor. Am intalnit tineri care, recunosc ca ma fascineaza pentru ca degaja extrem de multa energie si cred ca de asta avem mare nevoie. Am reintalnit si revazut cu o nedescrisa emotie Tara Maramuresului care pentru mine insemna ceva greu de descris, pentru ca e o poveste mai mult de suflet pe care poate odata va voi spune-o… Binemeritat castig si pentru toate astea nu pot decat sa va multumesc. Pentru o clipa m-am simtit alesul din povesti, m-am simtit important, m-am simtit inconjurat de un sentiment extrem de placut de prietenie si iubire, iar pentru ca mi-ati dat prilejul sa traiesc toate acestea imi scot palaria, si va spun² sarut mainile Doamnelor, ziua buna Domnilor, pe curand!¬ – Nicu Alifantis