42 de ani de la inaugurarea expoziției pavilionare

Activitatea muzeală în Baia Mare își are începutul în anul 1899, când, datorită demersurilor istoricului Schönherr Gyula, se înființează Asociația Muzeală Băimăreană. Mulțumită eforturilor membrilor Asociației, la data de 19 iunie 1904 se deschide pentru public Muzeul orășenesc Baia Mare. Muzeul băimărean și-a îmbogățit colecțiile în principal din donații, numărând, până la al doilea Război Mondial, 11.489 de piese.

În anul 1951, Muzeul băimă­rean a devenit Muzeu regional, iar în perioada 1969-2006, acesta a funcțio­nat sub titulatura de Muzeu Ju­dețean Maramureș, având cinci secții: istorie și arheologie, artă, etnografie și artă populară, științe naturale și istorie a tehnicii.
Aprobarea de înființare a unei secții de etnografie și artă populară a venit abia în anul 1964, iar primul muzeograf al acesteia a fost Laura Sârbu. În primii ani ai secției s-a pus accentul în mod deosebit pe dezvoltarea numerică a colecțiilor muzeale, motiv pentru care, în scurt timp, colecția de­pășea 1.000 de obiecte. Tot în această perioadă s-au organizat numeroase campanii de cercetare, conduse de eminentul cercetător al culturii populare, Tancred Bănățeanu.
În anul 1968, se angajează ca mu­zeograf un pasionat etnograf, Sabin Șainelic, care și-a dedicat întreaga viață muzeului din Baia Mare. Lui i se datorează desco­perirea și achiziționarea a mai bine de jumătate din actuala colecție a Secției de Etnografie și Artă Populară.

În anul 1971 se angajează un al doilea muzeograf, Janeta Ciocan. Cei doi au elaborat tematicile unei expoziții pavilionare (Janeta Ciocan) și a uneia în aer liber (Sabin Șainelic). Tematicile propuse de aceștia au constituit examenul pentru absolvirea cursurilor de perfecționare și postuniversitare, organizate de către Ministerul Culturii și au fost apreciate pozitiv. Această apreciere a determinat atribuirea clădirii fostului Teatru de Vară pentru muzeul pavilionar. Pentru a răspunde cerințelor unui spațiu necesar adăpostirii un muzeu, s-au executat numeroase lucrări, în urma cărora au rezultat: un spațiu expozițional de aproximativ 500 mp, 12 camere pentru depozite, 3 birouri și alte spații administrative, precum și un atelier de restaurare, construit în fostele spații ale cabinelor de proiecții. Aceste patru încăperi au fost folosite pentru restaurarea diver­selor piese muzeale, din lemn, ceramică, textile, fier. La subsolul clădirii s-au realizat bazine de imersie pentru lemnul din cons­trucțiile ce urmau a fi reconstruite,
Grație entuziasmului și eforturilor întregului personal al Secției de Etnografie, la data de 1 iulie 1978 a fost inaugurat Muzeul Pavilionar de Etnografie și Artă Populară. Presa vremii nota: „La Baia Mare a avut loc ieri inaugurarea expo­ziției permanente de etnografie și artă populară, eveniment cu profunde semnificații în viața cultural-științifică a județului. La vernisaj au luat parte tovarășul Gheorghe Pop, prim-secretar al Comitetului județean de partid, președintele Consiliului popular județean, membri ai Biroului Comitetului județean de partid, ai organelor municipal de partid și de stat, muzeografi de la București și din alte locuri, un numeros public.
Despre semnificația evenimentului a vorbit tovarășul Valeriu Achim, directorul Muzeului județean. Expoziția, care se află în fosta clădire, renovată, a Teatrului de vară, cuprinde circa 800 de piese reprezentative pentru zonele folclorice Chioar, Codru, Lăpuș și Maramureș.”

De-a lungul timpului, această expoziție s-a reconfigurat, de două ori, mai întâi în 1992, când în expoziție au fost aduse și obiectele de cult, apoi în 2002, când întreaga expoziție a fost reorganizată pe baza unei noi tematici: „Lemnul în comunitatea tradițională din nordul Transilvaniei – de la leagăn la mor­mânt”, dar expoziția este reînnoită periodic, pentru a valorifica un număr mai mare de bunuri culturale din colecțiile muzeului. Expoziția prezintă ocupațiile tradiționale (agricultura și creș­te­rea animalelor), meșteșugurile populare, instalații tehnice, portul popular, obiectele de cult, piese ce sunt reprezentative pentru cele patru zone etnografice: Mara­mureș, Lăpuș, Chioar și Codru.

Colecția muzeului este impre­sionantă, remarcându-se, într-un mod deosebit, prin vechime, formă și creație artistică, colecția de linguri păcurărești, colecția de căuce, cea de cântare, instalațiile tehnice: presa pentru faguri, presa de struguri, acestea datând încă din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea.
Piesele cele mai spectaculoase și care impresionează publicul rămân însă icoanele pe lemn și sticlă. Cu o valoare documentară și artistică inestimabilă este colecția de pece­tare a preotului Mircea Antal din Breb.

Din 2006, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Mara­mureș este o instituție de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, având misiunea de a colecţiona, conserva, cerceta, restaura şi prezenta publicului realităţi ale istoriei, mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, în special din arealul județului Maramureș și zona de NV a României, folosind ca modalitate de expresie patrimoniul muzeal pe care îl deţine şi îl expune (permanent sau temporar) „în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii”.